Cartea „Amintiri din zodia Berbecului (publicistică)”

aprilie 22, 2021 | Administrator

Aceasta a fost publicată cu sprijinul Consiliului Județean Sălaj și al Centrului de Cultură și Artă Sălaj, datorită domnului Daniel Săuca – manager și editor al Editurii „Caiete Silvane” din Zalău. Volumul are 661 de pagini, cu prefața domnului Daniel Mureșan – director al cotidianului „Magazin Sălăjean”, cu argumentul și mulțumirile mele, cu postfața domnului Daniel Săuca și cuprinsul acesteia. În ultimele două pagini se găsesc 51 de autori și titlurile cărților acestora, apărute la Editura „Caiete Silvane”.
Cartea are 12 capitole, cu 248 de titluri și 532 de fotografii, rânduite de către redactorul Alexandru-Bogdan Kürti și corectura doamnei Oana-Maria Barari-Săvuș. Fotografia de la coperta I (orașul Șimleu Silvaniei-panoramă centru) este de la domnul Ovidiu (Mugur) Teieru, iar tehnoredactarea și coperta aparțin domnului Major Lóránd – manager al Color Print Zalău.
Cele 248 de titluri fac obiectul celor 12 capitole, astfel: Referințe critice; Școală – Educație; Religie; Armată și Eroi; Știință – Istorie – Patriotism; Cultură – Artă; Festivaluri – Spectacole – Tradiții; Sport – Turism; Sănătate – Mediu – Comunitate; Holocaust; Oameni și fapte; Oameni de neuitat.
Am dedicat această carte soției mele, Elena ȘTEFAN – profesoară pensionară, dar și cu gândul la marea și frumoasa mea familie (două fete, doi gineri și patru nepoți), la părinții mei (Domnul să-i odihnească în pace!), la sora și frații mei, precum și la concetățenii mei – harnicii și minunații oameni ai orașului Șimleu Silvaniei!
Cei care vor să intre în posesia acestei cărți, să apeleze la Editura „Caiete Silvane” Zalău: e-mail – caietesilvane@yahoo.com; telefon: 0260/612870.
Voi reda prefața, argumentul, mulțumirile și postfața.

Prefață

În jurnalismul contemporan trăim zile în care decidenții ne îndreaptă penița spre critic, sperând că observarea aspră a realității va duce la schimbarea unor metehne păguboase. Adeseori uităm să vorbim frumos despre oamenii din jurul nostru, despre munca și sentimentele lor. În această lume tumultoasă a gazetăriei avem de ani buni un sprijin – profesorul Marin Ștefan de la Șimleu Silvaniei, publicistul de care ar avea nevoie orice județ. El este cel care nu uită niciodată o aniversare sau o comemorare. Din scriitura lui Marin Ștefan descoperim oameni interesanți, locuri de neuitat sau date istorice inedite. La prima vedere sunt scrieri simple, dar pe măsură ce te adâncești în text simți mirosuri de nou și vechi, de viață și de moarte, de tinerețe și bătrânețe. Întâlnești tărâmuri mai mult sau mai puțin știute, oameni ce își poartă etatea în spate.
Majoritatea articolelor din carte au apărut în cotidianul Magazin Sălăjean și le-am citit pe nerăsuflate la momentul respectiv. Ele reconstituie o lume ce o dorim frumoasă, sunt un amestec de istorie și viață, condeiul autorului portretizând o viață de om. E o călătorie prin slove pe care vă rog să o savurați.
Mulțumim, domnule profesor Marin Ștefan pentru efortul cultural ce îl faceți în fiecare zi!

Daniel Mureșan,
directorul cotidianului Magazin Sălăjean

Argument

A trecut peste o jumătate de veac (mai precis, 57 de ani) de când am venit în Șimleu Silvaniei, pitorescul oraș de la poalele Măgurii Țării Silvaniei! Atunci, în septembrie 1963, am debutat în activitatea didactică la Școala Medie Veterinară, actualul Liceu Tehnologic „Ioan Ossian”. De-a lungul vremii, timp de 46 de ani, am profesat în învățământul gimnazial și liceal, dar am activat și în cadrul Consiliului Raional Șimleu al Uniunii de Cultură Fizică și Sport, regiunea Crișana (ca instructor sportiv), precum și în cel al Consiliului Orășenesc pentru Educație Fizică și Sport Șimleu Silvaniei, județul Sălaj (ca președinte).
Dragostea pentru sport am căpătat-o de mic copil, ascultând diferite meciuri de fotbal la „galenă” (un radioreceptor simplu), și citind articole despre acestea în ziarele aduse de tatăl meu, care era poștaș, în acea perioadă. Această dragoste s-a dezvoltat în timpul cursurilor de la Liceul cu program special de educație fizică și sport din Râmnicu Vâlcea, iar la Institutul de Educație Fizică și Sport din București, s- a consolidat.
În Șimleu Silvaniei am găsit o diversificată și animată activitate sportivă de masă și de performanță, cu întreceri, concursuri și campionate, atât pentru elevi, cât și pentru seniori. La buna organizare și desfășurare a acestora își aduceau contribuția toate cadrele didactice, cu precădere profesorii de educație fizică și instructorii sportivi. Iar sprijinul acestora de la nivelul conducerii orașului, precum și cel al școlilor, întreprinderilor economice și unităților militare, era pe măsura importanței exercițiului fizic și al sportului asupra dezvoltării și menținerii sănătății omului.
De atunci, am remarcat și importanța popularizării diferitelor întreceri sportive și, mai cu seamă, a câștigătorilor acestora, trimițând „date” la Ziarul „Crișana” din Oradea, care erau publicate. Apoi, din anul 1968, odată cu reorganizarea teritorială a României , am trimis articole la ziarul sălăjean „Năzuința” și la „Sportul” din București, devenind corespondent al acestora, cu legitimații oficiale.
Cu timpul, am fost rugat să scriu și despre alte activități, nu doar despre cele privind educația fizică și sportul. Vrând-nevrând, după anul 1989, am ajuns corespondent la aproape 40 de publicații (ziare și reviste) locale, județene și naționale, relatând despre nenumărate și felurite activități organizate și desfășurate în orașul Șimleu Silvaniei, în județul Sălaj, în alte județe românești și chiar în străinătate. În plus, în ultimii ani, articolele respective au fost însoțite de fotografii și înregistrări video, pentru a prezenta „filmul” activităților desfășurate și rezultatul acestora.
Așa am ajuns, aproape, un împătimit al scrisului, un publicist, fiind membru al Asociației Jurnaliștilor din Sălăj (AJS) și al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (UZPR)! Datorită acestor fapte, domnul Daniel Săuca – președintele AJS m-a onorat cu Diploma Aniversară, la împlinirea a 50 de ani de activitate în slujba presei. De asemenea, domnul Doru Dinu Glăvan – președintele UZPR, cu prilejul sărbătoririi „Zilei Ziaristului Român” (ediția a V-a, 2019), mi-a conferit distincția „Credință și loialitate”, cu cocardă tricoloră, „pentru consecvența, abnegația și pasiunea de care dă dovadă în demersul jurnalistic și loialitatea față de profesie”. Pentru activitatea jurnalistică, implicarea în activități culturale și sportive și promovarea în presă a orașului Șimleu Silvaniei, am fost declarat Cetățean de Onoare al orașului Șimleu Silvaniei (2018).
În acest context, am găsit de cuviință că este bine ca, dintre sutele și sutele de articole publicate de mine (însoțite de fotografii), unele să fie cuprinse în această carte de publicistică, drept dovadă a implicării mele în acest domeniu de activitate, și de a prezenta, în primul rând, fapte și imagini despre mine și familia mea, în acest demers al unei părți din „istoria” orașului Șimleu Silvaniei. Ideea mi-a venit mai demult, dar a „încolțit” la sfârșitul anului trecut (2019), gândindu-mă la faptul că această carte va apărea în anul în care voi împlini trei sferturi de veac de viață! Cum trec anii… Parcă, de dragul familiei și al scrisului, am uitat să îmbătrânesc!… În plus, public această carte (vor urma și altele), întrucât „cărțile sunt ultimii noștri prieteni care nu ne înșeală și nu ne reproșează că îmbătrânim” (Émile Faguet, 1847-1916, critic și istoric literar francez).
Când scriu aceste rânduri, este luna lui Brumar 2020, adică noiembrie, în timpul nenorocitei pandemii de coronavirus, care s-a abătut peste lumea întreagă. În acest răstimp, s-au închis și, apoi, s-au deschis, oarecum, multe „orizonturi”, la propriu și la figurat. Baiul este că această boală s-a lăsat cu decese în rândul tuturor categoriilor de populație, în ciuda măsurilor luate și a restricțiilor impuse de guvernanți. Ce va mai fi, vom vedea… Acest an 2020, atât de încercat din multe puncte de vedere, este spre sfârșit. Mă uit pe fereastra ce dă spre Măgura Șimleului și meditez… Mă gândesc la tot felul de amintiri. Trăiesc în urbea de la poalele falnicei Măguri de aproape șase decenii, printre oameni de omenie, harnici și educați. Când privesc spre Măgură, mi se face dor de ai mei, cei de lângă Dealul Viilor de la Râmești-Beica, acum Șușani, aproape de Drăgășani. Nu știu de ce, peste vremuri, meleagul meu natal a fost rebotezat așa. Doar de la „Râm” ne tragem, cei care-am venit pe acel pământ, năzuind spre stele, spre lumina lor miraculoasă, de un albastru infinit și contemplativ. Soarta a făcut să schimb Beica cea tumultoasă în timpul averselor de vară, cu Crasna cea zădărnicită în inundațiile ei de Barajul de la Vârșolț și de malurile abrupte, cu impunătoarele lor sălcii plângătoare, care o flanchează – în aval – în drumul ei sinuos spre Ceheiul șimleuan și spre Careii Mari. Nu-mi pare rău, sunt mândru de marea mea familie, cu o soție minunată, cu două fiice, doi gineri și patru nepoți admirabili, dar și de oamenii din acest minunat colț de țară…
Cum spuneam, privesc spre minunata Măgură și văd cum Copacii Legii, desfrunziți prea devreme, tresar la ecoul fiecărui cuvânt de „minte, inimă și literatură”, ce vine de dincolo de ea, dinspre Bocșa lui Simion Bărnuțiu și Bădăcinul lui Iuliu Maniu, și a cărui reverberație se împletește într-un tradițional leagăn spiritual. Da, Măgura silvană este de dor. Și de istorie… De pe ea, se ridică semeț Dacidava ca să se salute cu Porolissum-ul, deschizându-și larg porțile pentru a auzi – din vechile lor vetre – cuvintele venite pe aripile timpului: Hai să fim mai buni!
Pentru activitatea mea didactică, cultural-sportivă și publicistică, am ajuns cunoscut și apreciat în Șimleu Silvaniei, în Sălaj, în România și chiar peste hotarele ei. Toate atributele acestor prețuiri se răsfrâng pozitiv asupra orașului Șimleu Silvaniei, cel care m-a adoptat și din care n-am plecat, întrucât aici am primit „diploma maturității mele depline”!
Mulțumesc, ȘIMLEU SILVANIEI!

Marin ȘTEFAN

Mulțumiri

Această carte a fost publicată cu sprijinul Consiliului Județean Sălaj și cel al domnului Daniel Săuca – manager al Centrului de Cultură și Artă Județean Sălaj și președinte al Asociației Jurnaliștilor din Sălaj, cărora le mulțumesc!
Mulțumesc și lui Daniel Mureșan – director al Redacției „Magazin Sălăjean”, Doru Dinu Glăvan – președinte al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, Sorin Ivan – director al Revistei „Tribuna Învățământului”, Tiberiu Stama – redactor al Ziarului „Sportul”, Ioan Buda – redactor șef al Redacției „Năzuința”, Ioan Nichita Săbăduș – redactor șef al Redacției „Graiul Sălajului”, Cristina Puie – secretar general al Redacției „Sălăjeanul”, Florica Pop – redactor șef al Revistei „I. D. E. I.” a Bibliotecii Județene Sălaj, Daniela Fizeșan – director al Redacției „Sălajul European”, Călin Onicaș – director al Redacției „Sportul Sălăjean”, Barbu I. Bălan – director onorific și redactor coordonator al Revistei „PRO MEMORIA 1940 -1945”, Alin Crețu – redactor șef al Redacției „Gazeta”, precum și Bibliotecii Județene I. S . Bădescu Sălaj – pentru punerea la dispoziție a bazei de date din presa locală și tuturor redacțiilor care mi-au publicat articolele de-a lungul celor peste 55 de ani de publicistică!
De asemenea, sunt recunoscător Primăriei, Consiliului Local Șimleu Silvaniei, societăților economice șimleuane și prietenilor, care m-au sprijinit material și financiar în procurarea de aparatură foto-video și pentru participarea la activitățile care au făcut obiectul articolelor mele.

Autorul

Postfață

O adevărată cronică a evenimentelor și oamenilor de seamă ai orașului Șimleu Silvaniei
Mă bucur că am putut contribui la editarea cărții profesorului Marin Ștefan, membru al Asociației Jurnaliștilor din Sălaj și al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, cetățean de onoare al orașului Șimleu Silvaniei. Prof. Ștefan scrie de mulți ani despre ce se întâmplă în orașul de sub Măgura, așa că pot spune, fără să greșesc, că „Amintiri din zodia Berbecului” e și o adevărată cronică a evenimentelor și oamenilor de seamă ai Șimleului. Prof. Ștefan scrie pe „stil vechi”, echilibrat, atent la detalii și declarații, urmărind latura pozitivă ori pilduitoare a întâmplărilor și personajelor cuprinse în articolele domniei sale. Voluminoasa carte se cere parcursă cu atenție și răbdare, demers facilitat de prezența fotografiilor, parte a cronicii amintite. Lucrarea de față e și „opera de o viață” a autorului-jurnalist. Bine ar fi ca în Sălaj să existe cât mai multe cărți – document precum cea despre care vorbim astăzi, cărți scrise de gazetari (și nu numai). Până ce jurnalismul, pe „stil vechi”, va dispărea cu totul. Cu siguranță, dl. Ștefan e printre ultimii „mohicani” ai unui anume fel de a face și de a înțelege gazetăria. Îl felicit, și pe această cale, pentru întreaga activitate și pentru volumul dedicat Șimleului.

Daniel Săuca,
Președintele Asociației Jurnaliștilot din Sălaj

Prof. Marin ȘTEFAN,
Publicist, Șimleu Silvaniei