Constatăm neputincioși că această Casă nu mai vrea să suporte nici măcar atingerea picăturilor de ploaie, darămite indiferența grosolană și neputința bietelor autorități. Dacă n-ar fi fost oamenii simpli care au simțit că trebuie să se mobilizeze și să ajute, să-și ia de la gură și să doneze pentru această Casă, de multă vreme am fi căutat amintiri printre mormane de moloz.

Această Casă s-a săturat să-și plângă de milă, pereții fiindu-i plini cu lacrimi amare provocate de nepăsarea cu care este privită. Este un fapt, îl consemnăm și încercăm să forțăm mâna celor care vor să salveze aparența unei Case Memoriale. Îl consemnăm pentru a rămâne dovezi scrise ca în viitor, cei care vor răsfoi trecutul, să poată înțelege gravitatea momentului. E revoltător să asiști la acest dezastru spiritual și să simți că ceea ce faci nu e suficient pentru a opri, măcar pentru o bucată de timp, degenerarea acestei Case. Nu mai departe de ieri, spuneam că s-a luat o decizie capitală, și anume, aceea de a continua lucrările chiar dacă nu mai avem bani. Până la urmă s-a dovedit a fi o decizie înțeleaptă! Se pare că avertismentul specialiștilor s-a adeverit. Lucrările de până acum sunt puse în foarte mare pericol dacă nu se intervine din ce în ce mai abrupt. Oamenii trebuie să înțeleagă că lucrările de până acum nu au fost cosmetizări, ci au fost lucrări menite să salveze de la prăbușire acele bucăți de pereți care reprezentau un pericol.

Nimeni nu înțelege ce se întâmplă de fapt. Din birouri ori de la pupitre realitatea se vede doar în poze. Dați-vă jos din turnul de fildeș și luați la pas încăperile umede, sinistre, de-a dreptul, ale Casei lui Iuliu Maniu, cel pe care ni-l dăm unul altuia exemplu.

Și-acum, după ce terminăm de citit acest material, în dulcele stil clasic, ne vom întoarce la treburile noastre și vom uita că avem o datorie, iar dacă e datorie, e obligatorie, ca noi, românii, să ajutăm cu bani această Casă. Nu e suficient să sperăm într-un ajutor divin care să se scoboare de undeva de pe norii cerului cu saci de ciment, cărămizi ori alte materiale necesare. Realitatea e pragmatică, prin urmare, se impun măsuri pragmatice.

Lei: RO22 RZBR 0000 0600 0208 5400
Euro: RO18 RZBR 0000 0600 0289 9205
Dolari: RO11 RZBR 0000 0600 1092 7730
Cont PayPal: salvaticasamaniu@yahoo.com
deschise la Raiffeisen Bank, Agenţia Şimleu Silvaniei, jud. Sălaj.

Sursa: www.salajulpursisimplu.ro

Un spectacol dedicat Zilei Internaționale a Femeii va avea loc duminică, 6 martie, în sala de activităţi a Bisericii Greco-Catolice din Şimleu Silvaniei. Spectacolul intitulat „8 Martie ne râde-n prag” va începe la ora 14.30 și va fi suținut de membrii Ansamblului „Barcăul” de la Clubul Copiilor din localitate.

În cadrul evenimentului, care va cuprinde cântece, poezii, jocuri populare și momente vesele, vor interpreta soliştii vocali Denisa Rolnic, Daliana Lazoc, Mihaela Rad, Georgiana Supuran, Alexandra Fritea, Crina Pop, Bogdan Hurban, David Medeşan, grupul vocal Taraful „Dor Silvan”, iar pe final sunt programate câteva momente umoristice prezentate de umoristul Paul Chichişan.

Spectacolul va fi prezentat de Diana Teieru.

Sursa: www.salajulpursisimplu.ro

Centrului Național de Informare și Promovare Turistică Șimleu Silvaniei 

Created by Joi la 5 – Studio Foto.

„Cumpărați, vă rugăm, și de la noi un mărțișor? Costă doar un leu! Le-am făcut chiar noi! Strângem banii să mergem în excursie cu clasa.“,

suna apelul unui glas cristalin de fetiță cu palton roșu, costum popular, ciorapi albi și un coșulet alb plin de mărțișoare, însoțită de alți patru copii, îmbrăcați în costume populare cu trăistuțe. Și lumea răspundea glasului cristalin, privind la cele cinci fețe zâmbitoare, pline de speranță, cumpărând mărțișorul de dragul lor și gândind în sine la munca de Sisif pe care o fac copiii, având în vedere numărul foarte mare de mărțișoare pe care ar trebui să-l vândă că să poată merge în excursia visată. Câteva mii.

Centrul de Cultură și Artă a județului Sălaj a găzduit sâmbătă, 27 martie, cel de-al VI-lea-lea târg de mărțișoare tradiționale, la care au fost invitați să expună atât elevi, cât și meșteri populari, din colecțiile lor de mărțișoare confecționate manual din materiale tradiționale lemn, hârtie, lână, lut, aluat și multe altele.targ_martisoare3 Iar expozanții s-au dovedit plini de inventivitate, imaginație și talent, din mâinile lor ieșind o varietate multicoloră de simboluri ale primăverii, de la flori, la pălărioare, brățări, pandantive, lănțișoare, animăluțe și păpuși, la mărțișoare comestibile, pictate cu zahăr colorat, la săpunuri sculptate, la covorașe și perini, până la caricaturi, care se făceau pe loc, dacă aveai răbdare să stai așezat câteva minute.

Din punctul de vedere al celor care au venit să vadă mărțișoarele, evenimentul a avut succes, dat fiind faptul că sala de expoziție a Centrului a fost plină atât de meșteri populari „mari și mici”, cât și de zeci și zeci de vizitatori.

Expozanții au fost atât din Zalău cât și de peste tot din județ: Crișeni, Simleu Silvaniei, Crasna Horoatu Crasnei, Stîrci, Ciumărna, Jibou, Cehu Silvaniei, etc. Pe de altă parte, centrul Zalăului a fost invadat încă de zilele trecute de vânzătorii ambulanți de mărțișoare de toate felurile și, evident, pentru toate buzunarele, dar, dacă pentru meșterii populari și elevii care au expus la CCAJS, pasiunea și păstrarea tradiției i-au făcut să vină și în acest an, pentru ceilalți totul se rezumă la partea comercială.

Partenerii evenimentului, organizat de CCAJS, sub egida Consiliului Județean Sălaj au fost: Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului și Inspectoratul Școlar Județean Sălaj.
Mărţişorul, ca vestitor al primăverii, este una dintre puţinele tradiţii pur româneşti care au mai supravieţuit chiar şi anilor recenţi de americanizare. Culoarea roşie a dragostei, combinată cu cea albă a purităţii ghioceilor, va avea mereu o semnificaţie aparte pentru cei care încă nu au uitat să gîndească şi să iubească româneşte.

„…La început, atunci când va fi fost acest început, mărțisorul nu era marțisor și poate că nici nu se chema, dar fetele și nevestele, care țineau la nevinovația obrazului încă înainte de acest început, au băgat de seamă că vântul de primăvară le pătează pielea și nu era nici un leac. Cărturăresele de pe vremuri, după care au venit cărturarii, făcând “farmece” și făcând și de dragoste, au învățat fetele cu pistrui să-și încingă grumazul cu un fir de mătase răsucit. Firul a fost atât de bun încât toate cucoanele din mahala și centru ieșeau în martie cu firul la gât.
…Vântul ușurel de martie, care împestrița pleoapele, nasul și bărbia, se numea mărțișor și, ca să fie luat răul în pripă, șnurul de mătase era pus la zinții de mart. Dacă mai spunem că firul era și roșu, înțelegem că el ferea și de vânt, dar și de deochi.“- Tudor Arghezi.

Sursa: www.salajulpursisimplu.ro

Se pare că proiectul nostru de reabilitare a Casei Memoriale „Iuliu Maniu” a devenit model: exact la un an de când am dat startul campaniei publice de strângere de fonduri -„Salvați istoria națională – Salvați Casa Iuliu Maniu!” , aşadar pe 18 februarie 2016, la Iaşi a avut loc lansarea oficială a campaniei „Salvaţi istoria Iaşului, Salvaţi Casa Creangă“, derulată sub patronajul Ministerului Culturii şi a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei.

La fel cum am gândit noi proiectul de la Bădăcin – Sălaj, mâna de oameni inimoşi de pe plaiuri moldovene vor să reabilteze clădirea, iar apoi să o transforme în muzeu, partea socială a proiectului urmând să se regăsească în amenajarea unui centru de de cercetare pentru copiii şi tineri.

„Ţinând cont că spaţiul nu are activitate medicală directă, s-a ales această metodă de finanţare, urmând să fie amenajat un muzeu, dar şi deschiderea unui centru de cercetare pentru copiii şi adolescenţii care au nevoie de suport psihologic, fiind afectaţi de dependenţa de tehnologie”,

scrie ziarul Lumina (http://ziarullumina.ro/salvati-istoria-iasului-salvati-casa-creanga-109539.html).

Citește articolul complet  pe: www.salajulpursisimplu.ro