Eroul de la Ip

ZIUA VETERANILOR DE RĂZBOI

În 29 Aprilie se sărbătorește Ziua Veteranilor de Război, în semn de apreciere și recunoaștere a meritelor acestora pentru apărarea independenței, suveranității, integrității teritoriele și a intereselor României. Aceasta a fost instituită prin Hotărârea de Guvern nr. 1222 din 10 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial nr.699 din 17 octombrie 2007.

În acest context, în memoria lui Florian D. COSTRUȚ – veteran de război (Dumnezeu să-l ierte!), prezent la multe evenimente dedicate sărbătoririi Armatei României și Zilei Naționale a României în orașul Șimleu Silvaniei, redau, fără alte comentarii, acest articol publicat în presa sălăjeană și națională, în anul 2010.

Eroul de la Ip

Motto: „Admiraţia noastră este atât de mare pentru martirii trecuţi în nefiinţă, încât acordăm foarte puţin timp pentru eroii încă în viaţă”. Elbert Green Hubbard (1856 -1915),sciitor şi filozof american

La cei 89 de ani, Florian D. COSTRUŢ din localitatea martir Ip, se află – din păcate – printre puţinii veterani de război  care au mai rămas în viaţă pe meleagurile sălăjene! La vârsta senectuţii, are o stare fizică şi morală de invidiat. Şi, aceasta (Nota Bene!), în ciuda faptului că este şi invalid, pierzându-şi ambele mâini în timpul celei mai mari conflagraţii, Al Doilea Război Mondial.

Impresionat de prezenţa domniei sale la sărbătorirea Zilei Armatei Române în urbea de sub Măgura Silvaniei (când a vorbit şi a recitat o poezie), am mers la Ip pentru a-i lua acest scurt interviu. Intenţia mea s-a dovedit oportună, pentru că plutonierul adjutant (r) Florian D. Costruţ primise Diploma de Merit – cu insignă şi cruce, precum şi o Scrisoare de Mulţumire din  partea Asociaţiei Naţionale a Veteranilor de Război din România, cu prilejul împlinirii vârstei de 89 de ani şi pentru eroismul din perioada războiului, 1941-1945. Cu acest prilej, am rămas, iarăşi, impresionat de casa de pe strada Gării nr.439, rânduită gospodăreşte şi, mai ales, de „colţul spiritual” amenajat în hol, unde, în jurul tabloului personal, tronează brevete, ordine, diplome, medalii, insigne şi cruci de război primite, de-a lungul timpului, ca semn de recunoaştere a statutului de veteran şi invalid de război, de la regele Mihai, Ministerul Apărării Naţionale, Asociaţia Naţională a

Veteranilor de Război şi preşedinţii României, Ion Iliescu şi Traian Băsescu. Printre acestea se numără medaliile: „Virtutea Militară de Război ”- clasa a II-a şi „ Serviciul Credincios ” – clasa a III-a. Badea Costruţ, un om simpatic şi plin de vervă, dar meticulos din cale-afară şi surprinzător de îndemânatic, mi-a arătat şi alte documente, decoraţii şi fotografii care-i atestă acest statut social. Şi-a depănat, apoi, timp de câteva minute (cu lacrimi în ochi!), amintirile de pe front. Mi-a recitat, cu mult patos, o poezie despre Golgota.

Domnule Costruţ, cum aţi ajuns în război? Pe unde aţi luptat şi cum a fost?

Am fost înrolat la Deva, pe timpul refugiului cauzat de Dictatul de la Viena, în Regimentul 7 Vânători de Munte. Am luptat şi spre Răsărit, până la Cotul Donului şi spre Apus, în Munţii Tatra. Nu vă pot spune în cuvinte (l-a podidit plânsul!) ceea ce a însemnat să aud gloanţele şi strigătele de ajutor ale răniţilor şi să văd sângele şi chipurile camarazilor ucişi. Permanent mă rugam: „Doamne, te rog, ajută-mă să trăiesc!”.

Cum aţi pierdut ambele mâini?

Am fost rănit crunt de schijele unui brand al artileriei inamice, în 2 februarie 1945, în Munţii Tatra. Am fost găsit de sanitari după o zi şi o noapte petrecute în zăpadă şi frig, abia respirând şi cu cangrenă la mâini. Nu s-a mai putut face nimic pentru salvarea lor, fiindu-mi amputate de doctorul Ambulanţei 38 a Armatei Române.

Cum aţi primit vestea terminării războiului? Ce părere aveţi de războaie?

Cu mare bucurie sufletească, chiar m-am rugat Domnului să-i aibă în paza Sa pe cei dispăruţi şi să ne ocrotească pe cei care am scăpat cu viaţă. Eram la Timişoara, adus la spital, pentru tratamente, ajungând, apoi, la Bucureşti. Ce părere să am, să nu se mai întâmple asemenea nenorociri, că-i loc pentru toţi pe acest Pământ.

Între timp, până acum, ce-aţi făcut? Sunteţi muţumit de modul cum trăiţi?

Păi, m-am căsătorit cu Maria în 1947, aici de faţă, ne-am aranjat gospodăria, ne-am lucrat pământul şi am îngrijit animalele, avem trei fete, şapte nepoţi şi şapte strănepoţi. Sunt mulţumit de viaţa mea, aşa cum a vrut soarta. Nu mă plâng de greutăţi. Norocul meu este că sunt optimist, cu chef de viaţă şi credinţă în Dumnezeu. Cu pensia de veteran de război şi celelalte îndemnizaţii, dar şi cu roadele muncii noastre, putem să ne ducem viaţa în condiţii bune. Păcat că nu s-a întâmplat aşa, o mai mare atenţie pentru veteranii şi invalizii de război, şi înainte de anul 1989. De atunci a răsărit soarele şi pentru noi ! Totuşi, v-o spun pe-a bună : sunt dezamăgit de felul în care este guvernată România, ţara pentru al cărui bine eu mi-am pierdut ambele mâini. Această nemulţumire mă afectează tare la inimă şi suflet. Mă rog Celui de Sus să facă o minune şi pentru poporul nostru !

Să v-audă Domnul! Vă mulţumesc pentru tot ceea ce mi-aţi arătat şi mi-aţi spus. Eu vă urez mulţi ani sănătoşi, să treceţi de-o sută! Totodată, vă îmbrăţişez bărbăteşte, pentru spiritul sacrificiului dumneavoastră întru binele României.

Şi eu vă mulţumesc şi spun, răspicat:

Cinste eroilor şi martirilor poporului român! La mulţi ani, veteranilor de război şi Armatei României!

                                                                                                           Prof. Marin ŞTEFAN

                                                                                                   Publicist, Şimleu Silvaniei

 

Prof. Octavian Guțu

Domnul profesor Guțu Octavian s-a născut în anul 1946, în localitatea Giurtelecul Șimleului într-o familie de basarabeni  refugiați în timpul războiului, fiind al șaselea copil al familiei.

În perioada 1953-1960 a urmat clasele gimnaziale în satul natal, și mai apoi cursurile Școlii Medii Mixte din Șimleu Silvaniei, pe care a absolvit-o în anul 1964.

A fost admis în același an la Facultatea de Filologie din Cluj Napoca, specialitatea limba și literatura română, pe care a absolvit-o în anul 1969 cu media generală 9.62, acest lucru dându-i posibilitatea să poată să aleagă postul dorit; a optat pentru liceul unde a fost elev – Liceul de cultură generală Șimleu Silvaniei. La doar trei ani de carieră a fost numit director al liceului, funcție deținută până în ianuarie 1990.

În ianuarie 1990 a fost ales inspector școlar general al Inspectoratului Școlar Județean  Sălaj, funcție deținută până în luna martie 1997. A revenit la catedră până în anul 2000 când a fost ales primar al orașului Șimleu Silvaniei pentru un mandat de 4 ani. Și-a continuat ulterior activitatea de dascăl, chiar și după data de 01 noiembrie 2009 când a fost pensionat.

După 1990 a deținut mai  multe funcții  astfel: Membru în prima Prefectură a Sălajului (1990-1992), Consilier în Consiliul Județean Sălaj (1996-2000), Consilier local în Consiliul Local Șimleu Silvaniei (2004-2008), Președinte al Filialei UNICEF Sălaj (1994-1996), Membru  în Consiliul Național al PSD.

Prin întreaga sa activitate și prin merite personale a contribuit la imaginea orașului și a autorităților publice locale, precum și la ,,vizibilitatea liceului” pe care l-a slujit cu credință. De nenumărate ori, domnul profesor afirma: ,,De-ar fi posibil să reiau viața mea de la început, aș alege același traseu profesional. Nu-i profesie mai frumoasă și mai aducătoare de bucurii moral-spirituale ca cea de dascăl”. Comparația lui Mustafa Kemal este cea mai potrivită pentru a defini profesorul bun: „un profesor bun este asemeni unei lumânări,  el  se mistuie pe sine însuși pentru a lumina calea altora”.

Probabil că cele prezentate sunt insuficiente pentru a marca prodigioasa activitate a domnului profesor, însă sunt suficiente pentru acordarea titlului de Cetățean de onoare al orașului în anul 2019.

Prof. Balogh Alexandru

S-a născut la data de 14 decembrie 1927, în localitatea Pericei (Sălaj). După ce a absolvit Școala Primară de Stat, a început cursurile la Liceul „Simion Bărnuțiu” din Șimleu Silvaniei, continuându-le la Liceul cu limba de predare maghiară. În timpul serviciului militar, 1942-1945, a luptat pe front (26 martie 1945 – 1 mai 1945), fiind prizonier de război în Austria ( 2 mai 1945-31 iulie 1945). Este absolvent al Facultății de Drept și Științe Economice din cadrul Universității „Bolyai” din Cluj. Până în anul 1952 a fost profesor la Școala Tehnică de Administrație Economică. În perioada 1952-1966 a predat la Școala Profesională din Șimleu Silvaniei, apoi, între anii 1966-1988, la Liceul Agricol Șimleu Silvaniei, de unde s-a pensionat. În cursul activității de la catedră a elaborat: Monografia social-economică a localității Ciucea (județul Cluj), Metodica predării statisticii teoretice și Metodica predării disciplinei „Organizarea întreprinderilor agricole”. A fost membru fondator și primul președinte al Fundației „Báthory István”, iar din anul 1966 până în prezent este vicepreședintele Subfilialei Veteranilor de Război din zona Șimleu Silvaniei. În cursul anilor a fost distins cu: Ordinul „Sárkányfog” gradația de aur, Diploma de Onoare „Szilágysági Magyarok” și Medalia „Ezüstgyopár”, acordată de Asociația Cadrelor Didactice Maghiare din România.

Primăria și Consiliul Local Șimleu Silvaniei i-au conferit titlul de Cetățean de Onoare al orașului Șimleu Silvaniei în anul 2018 „pentru merite deosebite obținute de-a lungul timpului și pentru contribuția și meritul de care a dat dovadă, apărându-și cu devotament și dăruire țara”.

Prof. Marin ȘTEFAN

S-a născut la 1 aprilie 1945, în comuna Rîmești-Beica (acum Șușani), județul Vâlcea, nu prea departe de Drăgășani. A absolvit Liceul „Vasile Roaită” din Râmnicu Vâlcea, secția cu program special de educație fizică și sport, și este licențiat al Institutului de Educație Fizică și Sport din București. Are gradul didactic I, cu media 10, este antrenor calificat de atletism și arbitru republican de handbal și de volei. A venit în orașul Șimleu Silvaniei în anul 1963 și a profesat la: Școala Tehnică Veterinară (actualul Liceu Tehnologic „Ioan Ossian”), Școala Generală nr. 1, Școala Specială și Liceul Teoretic „Simion Bărnuțiu” (actualul CN „Simion Bărnuțiu”. În anii 1966-1967 a avut funcția de instructor sportiv la Consiliul Raional al Uniunii de Cultură Fizică și Sport, regiunea Crișana, când echipa de volei masculin „Cooperatorul” a promovat în Divizia Națională „B”. Între anii 1972-1990 a fost președinte al Consiliului Orășenesc pentru Educație Fizică și Sport Șimleu Silvaniei, când echipa de volei „Silvania”, promovată în Divizia Națională „A” în anul 1978, a câștigat Cupa Balcanică (anul 1983), iar echipele de fotbal Măgura, Viitorul Gloria, Izomat, Mobila-Armătura și Mobila au activat în Divizia Naționață „C”. În acea perioadă a avut un important aport la dezvoltarea bazelor sportive din oraș. Între anii 1990-2009 a fost profesor titular la Școala Gimnazială „Silvania”, de unde s-a pensionat. În procesul instructiv-educativ din întreaga sa carieră didactică, a transformat întreaga activitate de educație într-un act de creație, făcut cu multă dragoste și pricepere, respectându-și cu onoare statutul de om al școlii. Cu mulți dintre elevii săi a obținut rezultate foarte bune la diferite competiții și concursuri sportive, la toate nivelurile. La rândul său a fost un bun sportiv, campion orășenesc, raional, regional, județean și național la mai multe probe sportive. A înființat, fiind și președinte: Asociația Sportivă Școlară „Viitorul”, Cercul de Rebus „ANAGRAMA” și Clubul Olimpic „GAUDEAMUS”.

De asemenea, a îndeplinit multe funcții didactice, printre care: membru al grupului de lucru pentru elaborarea programelor școlare de educație fizică la clasele I-VIII din cadrul Ministerului Educației, Cercetării și Inovării, profesor metodist și formator al Inspectoratului Școlar Sălaj, responsabil al Cercului Pedagogic al profesorilor de educație fizică și sport din Centrul Metodic Șimleu, președinte al Comisiei Județene de Șah Școlar Sălaj, președinte al Comisiei de Educație și Cultură Olimpică a Academiei Olimpice Române-filiala Sălaj. Drept recunoaștere și apreciere a activității sale, printre altele, deține: titlul de „Profesor Evidențiat”, distincțiile: „Merite deosebite în activitatea sportivă”, „Cercurile Olimpice”, „Meritul Sportiv Sălăjean”, placheta omagială „Respect pentru Șimleu”, precum și numeroase diplome de excelență și de onoare, de aniversare și omagiale, scrisori de mulțumire, din partea unor foruri locale, județene și naționale. Se regăsește în paginile Dicționarelor Biobibliografice „Oameni de seamă ai Sălajului” (volumul II, 2006) și „Sălaj – Oameni și Opere” (2011 și 2017). Este membru fondator al Fundației Istorice „Iuliu Maniu” și membru de onoare al Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria” și a fost prezent la emisiuni televizate, pe teme educative, cultural-artistice și sportive. A scris „Retrospectiva sportului șimleuan”, este coautor la diferite volume și prezent în mai multe volume colective.

Profesorul Marin Ștefan este membru al Asociației Jurnaliștilor Sălăjeni și al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România și timp de peste 50 de ani a avut și are o frumoasă și bogată activitate publicistică în peste 35 de publicații locale, județene și naționale.

Primăria și Consiliul Local Șimleu Silvaniei i-au conferit în anul 2018 titlul de Cetățean de Onoare al orașului Șimleu Silvaniei „pentru activitatea jurnalistică, implicarea în activități culturale și sportive și promovarea în presă a orașului Șimleu Silvaniei”.

Preot Vasile BOȘCA

S-a născut la 18 iulie 1956, în satul Pustă-Vale, comuna Uileac, raionul Șimleu (în acea vreme). A urmat cursurile Seminarului Teologic Ortodox din Caransebeș și ale Institutului Teologic Ortodox din Sibiu. Din anul 1990, este preot paroh al Parohiei Ortodoxe din Șimleu Silvaniei. În anul 1994 a început lucrările de construire a Complexului Parohial Ortodox, inaugurat în anul 2000, cu: capelă, expoziție permanentă de carte și icoană veche, arheologie și obiecte etnografice, cantină socială, magazin de cărți și obiecte bisericești, birouri pentru administrație, bibliotecă, arhivă, două apartamente de serviciu și două săli de conferințe. Aici se află și sediul Protopopiatului Ortodox Șimleu, al cărui protoiereu a fost între anii 2007-2012, dar și Centrul de Servicii Sociale „Filantropia”, care funcționează pentru 70 de persoane. În colaborare cu Primăria orașului a contribuit la construirea Altarului – Monument al Eroilor din Piața Iuliu Maniu, edificat pe locul desfășurării Adunării Populare pentru delegarea reprezentanților Șimleului la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, din 1 Decembrie 1918.

Primăria și Consiliul Local Șimleu Silvaniei i-au acordat titlul de Cetățean de Onoare al orașului Șimleu Silvaniei „pentru activitatea și contribuția personală în a ctitori lăcașe puse în slujba comunității orașului Șimleu Silvaniei, pentru creșterea prestigiului bisericii și atitudinea față de latura spirituală a ființei umane” în anul 2018.

Prof. Traian ALBU

S-a născut în localitatea Pietrari, județul Vâlcea, la 17 iunie 1937. Este absolvent al Școlii Pedagogice de Băieți din Râmnicu Vâlcea și al Conservatorului de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, secția Pedagogică. Ca învățător, a lucrat la Școala din Recea Mică, comuna Vârșolț (Sălaj). În Șimleu Silvaniei a fost: îndrumător cultural și director la Casa de Cultură, secretar al Comitetului Raional de Cultură, director la Casa Pionierilor și profesor de muzică la școlile din oraș, obținând toate gradele didactice. De-a lungul carierei a fost instructor la: taraful de muzică populară, brigăzi artistice, formații de teatru și dirijor de cor. Ca profesor, a instruit cu succes soliști de muzică populară și muzică ușoară, grupuri vocale și coruri de elevi. În anul 1971 a înființat un ansamblu folcloric cu care a participat la festivaluri folclorice de pe litoralul românesc al Mării Negre și Ohrid – fosta Iugoslavie, acum în Macedonia.

După 1989, a prezentat momente artistice la multe evenimente istorice sau de altă natură, cu un repertoriu bogat de cântece și versuri, cu elevi instruiți de el. De mai mulți ani, instruiește și conduce corul Bisericii Ortodoxe nr. 2 din oraș, fiind prezent și cu acesta la diferite evenimente din oraș și la toate concertele de colinde care au fost organizate în Șimleu Silvaniei. Activitatea sa a fost apreciată de către cei în drept, de presa scrisă, radio și televiziune, primind numeroase premii, diplome și medalii la festivalurile și concursurile la care a participat. Printre altele, are Ordinul Meritul Cultural clasa a V- a (1968) și titlul de „Profesor Evidențiat” (1980). A realizat un Disc de muzică populară, un CD și o casetă audio. Este nominalizat în Dicționarul Biobibliografic „SĂLAJ – OAMENI și OPERE” (2011 și 2017).

Primăria și Consiliul Local Șimleu Silvaniei i-au conferit în anul 2018 titlul de Cetățean de Onoare al orașului Șimleu Silvaniei „pentru profesionalism și dăruire în pregătirea muzicală a elevilor și consecvența în promovarea cu talent artistic a ideilor și valorilor spiritualității românești”.

Oláh Ștefan

S-a născut la 21 noiembrie 1947, în comuna Camăr, având profesia de tehnician electronist. Este un sportiv de performanţă, practicând sportul radio orientare (fosta radiogoniometrie operativă) de peste 50 de ani, concomitent cu cea de radioamator autorizat (indicativ de apel: YO5 BST), având legături radio bilaterale cu peste 150 de ţări de pe toate continentele, fiind membru al Clubului Radioamatorilor de Performanţă din România (YODX CLUB). Radio orientarea (ARDF) este o ramură de sport atletic, un sport complex, având caracteristici deosebite: întruneşte în sine fizicul unui atlet fondist cu judecata şi raţionamentul de anticipaţie ale unui şahist.

Oláh Ştefan a condus Cercul de Radio-Telecomunicaţii de la Clubul Copiilor din oraşul Şimleu Silvaniei, timp de 13 ani, obţinând zeci de premii interjudeţene şi naţionale cu elevii săi.

I s-a conferit titlul de Maestru al Sportului în anul 1976, de către Consiliul Naţional pentru Educaţie Fizică şi Sport, fiind primul sălăjean care a fost onorat cu acest titlu sportiv. Printre performanţele sale sportive se numără: două titluri de vicecampion european şi o medalie de bronz la Campionatele Europene, 14 titluri de campion naţional al României, 5 titluri de campion al Ungariei, şi şase medalii de aur la Cupa României. În plus, a fost declarat de şase ori primul sportiv al judeţului Sălaj.

Oláh Ştefan practică şi în prezent acest sport, iar în palmaresul său sportiv se găsesc peste 30 de medalii de aur, 25 medalii de argint şi 25 de medalii de bronz, câştigate în competiţiile naţionale şi internaţionale.

Consiliul Local Şimleu Silvaniei, recunoscându-i şi apreciindu-i întreaga activitate profesională şi sportivă desfăşurată la nivel: judeţean, naţional şi internaţional, i-a conferit titlul de Cetăţean de Onoare al oraşului Şimleu Silvaniei în anul 2015.

Victor Hexan

Fără îndoială, șimleuanul Victor Hexan este unul dintre cei mai renumiți maseuri ai sportului din România, recunoscut atât la nivel național, cât și la nivel internațional, pentru activitatea sa desfășurată în cadrul Echipei Naționale de fotbal a României, ori alături de „U” Cluj.

Ca fotbalist notăm că a jucat alături de CFR Cluj, „Gloria” Șimleu Silvaniei, dar și de alte echipe. Ca fizioterapeut a fost alături de echipa Shakhtar Donetsk, fiind recomandat de căpitanul echipei, Anatoli Timoșciuk, și de antrenorul Mircea Lucescu.

Până în prezent, Victor Hexan a fost medaliat cu „Ordinul Muncii” de fostul președintele al Ucrainei, Viktor Iușcenko, și de fostul președinte al României, Traian Băsescu, care i-a acordat „Meritul Muncii” – clasa a III-a. Victor Hexan este cunoscut și datorită hobby-ului său de a cânta muzică populară și de petrecere. În anul 2010 și-a lansat albumul „Viața fotbalistului”. Prin toate aceste realizări a adus de-a lungul carierei sale un mare plus de imagine orașului său natal, motiv pentru care a și fost numit cetățean de onoare al orașului Șimleu Silvaniei.

Teofil Chiș

De-a lungul carierei sale, voleibalistul Teofil Chiș a desfășurat o bogată și prestigioasă activitate în domeniul sportiv, participând la numeroase campionate naționale, balcanice și mondiale, atât cu echipa națională a României, cât și cu echipele de club la care a jucat. Pe întreg parcursul vieții, Teofil Chiș a fost pasionat de activitatea sportivă, perfecționându-și calitățile fizice și motrice în volei.

Activitatea sportivă a fost împărțită cu cea de ofițer de poliție, pe care a desfășurat-o atât la București, cât și la Șimleu. Pentru activitatea sa în Poliție a fost distins cu brevetul în semn onorific în serviciul Armatei Române. Pe tărâm sportiv, în anul 1977 a fost distins cu titlul de „maestru al sportului”, iar în anul 2008, i s-a acordat titlul de „maestru emerit al sportului” în volei.

La Șimleu a fost jucător și antrenor al echipei de volei „Silvania” la care a activat trei ediții în campionatul deviziei A, obținând locul III, după Dinamo și Steaua. S-a retras din activitatea sportivă în anul 1982, înregistrând un bilanț de 15 ediții de campionate naționale jucate în divizia A și aproximativ 150 de meciuri jucate pentru echipa națională de volei a României, unde a evoluat pe o perioadă de 5 ani.

În perioada 2008-2013 a fost director sportiv al Clubului Sportiv „Phoenix” din Șimleu.

Pentru toate performanțele și titlurile obținute pe parcursul carierei sale, Teofil Chiș a devenit cetățean de onoare al orașului Șimleu Silvaniei.