Motto: „Nu poţi deschide o carte fără să înveţi ceva”.

                    Confucius (c. 551 – 479 î.Hr.), înţelept chinez

Miercuri, 22 februarie 2017, s-au împlinit 155 de ani de la naşterea învăţătorului, editorului şi publicistului Ioan P. LAZĂR, cărturar de seamă, om de cultură şi mare patriot român, cel care a înfiinţat prima tipografie românească la Şimleu Silvaniei. Ideea aducerii aminte despre acesta mi-a venit consultând ineditul „Calendar Istoric al Sălajului”, realizat de dl. Daniel Mureşan – directorul Ziarului „Magazin Sălăjean”.

Ioan P. Lazăr a văzut lumina zilei în ziua de 22 februarie 1862, în localitatea Suciu de Sus (acum, în judeţul Maramureş). După ce a absolvit „Preparandia Greco-Catolică” din Gherla (în anul 1880), Ioan P. Lazăr a fost repartizat învăţător la Şcoala Confesională din Şimleu Silvaniei, unde a activat cinci ani.  Apoi, între anii 1885-1907, a fost contabil- şef la Banca „Silvania” Şimleu Silvaniei, perioadă în care , ca propietar, Ioan P. Lazăr a înfiinţat Tipografia „Victoria” (în anul 1903) – fiind prima tipografie românească din Transilvania de Nord, cu sprijinul substanţial al lui Andreiu Cosma – preşedintele asociaţiei şimleuane „Casina Română”. El a fost un harnic membru al „Reuniunii Învăţătorilor Români Sălăjeni”, remarcându-se prin organizarea şi desfăşurarea „lecţiilor deschise”, adevărate modele pedagogice în cadrul activităţilor Cercului „Valcău-Crasna”. Concomitent, s-a preocupat de culegerea şi valorificarea folclorului şi a tradiţiilor populare  româneşti din arealul geografic al Sălajului. În plus, a fost un publicist activ, cu articole nenumărate şi pe teme diverse în: Revista Tribuna din Sibiu, Gazeta Învăţătorilor, Gazeta de Duminecă, Învăţătorul Român şi Păstorul Sufletesc – ultimele patru tipărite la tipografia lui, Victoria, din Şimleu Silvaniei.

Totuşi, o mare realizare a sa a fost editarea cărţii „Schiţa monografică a Sălagiului”, împreună cu dr. Dionisie Stoica, apărută  cu prilejul Serbărilor Revistei „Astra” la Şimleu Silvaniei, desfăşurate în zilele de 6 – 9 august 1908. Cartea prezintă date despre istoria comunităţilor româneşti  din Comitatul Sălaj, printre care se află localităţile: Bădăcin, Măerişte, Badon, Bocşa, Giurtelecu Şimleului (atunci, cea mai mare comună românească din apropierea oraşului Şimleu Silvaniei) şi Lompirt. Ca atare, în 5 aprilie 1909, Majestatea Sa Carol I, regele României, l-a decorat pe Ioan P. Lazăr, proprietarul-editor al „Gazetei de Duminecă”, cu „Medalia Jubiliară Carol I”, în semn de recunoaştere şi apreciere a activităţii sale editoriale şi publicistice.

Din păcate, Ioan P. Lazăr a decedat la 19 noiembrie 1915, în Şimleu Silvaniei, la numai 53 de ani. El a fost o personalitate marcantă a oraşului de la poalele falnicei Măguri, Şimleu Silvaniei, un „Braşov al Nordului”, cum l-a numit Ion Simionescu – preşedintele Academiei Române (în anul 1927), un important centru spiritual al pitoreştilor meleaguri ale străvechiului şi binecuvântatului Sălaj. Ion P. Lazăr a fost un adevărat luptător pentru redeşteptarea naţională şi culturală a românilor sălăjeni (părerea mea), alături de bravii bărbaţi de neam şi ţară din acele „vremuri întunecate”, sub oblăduirea lui Alimpiu Barboloviciu – vicarul Ţării Silvaniei. De aceea, se cuvine să ne închinăm cu pioşenie memoriei lui, întru cinstirea activităţii sale didactice, editoriale şi publicistice, desfăşurată pentru propăşirea românilor sălăjeni şi nu numai.

                                                                                                                                      Prof. Marin ŞTEFAN,

                                                                                                           Publicist, Şimleu Silvaniei

La mijlocul lunii lui Făurar, în dimineaţa zilei de duminică, 12 februarie 2017, ne-a părăsit, după o grea şi îndelungată suferinţă, Ioan POP – fostul primar al oraşului Şimleu Silvaniei. Acesta a văzut lumina zilei în urmă cu aproape 84 de ani, în 26 septembrie 1933, la Bobota, judeţul Sălaj. A fost o marcantă personalitate şimleuană şi sălăjeană, una cu un înalt caracter şi spirit patriotic, pe un real fond edilitar- gospodăresc. A fost primarul oraşului Şimleu Silvaniei 18 ani, în trei rânduri: 1964-1966, 1974-1986 şi 1996-2000, fiind pe cât de ambiţios şi dinamic, pe atât de entuziast şi generos cu semenii săi.  Era un om corect, dezinvolt şi plin de viaţă. Era din cale-afară de sociabil, îi plăceau istoria şi muzica, fiind un bun recitator şi chiar interpret de cântece, cu predilecţie spre cele patriotice şi populare. A fost „un om pentru oameni”!

L-am cunoscut în urmă cu 52 de ani, la „Arena Sportivă” a oraşului (actualul Stadion „Măgura”), la deschiderea festivă a unui concurs de atletism – faza raională Şimleu (Regiunea Crişana). De atunci, i-am purtat, necontenit, tot respectul, având şi un sprijin substanţial din partea domniei sale la organizarea şi desfăşurarea nenumăratelor activităţi sportive. Aşa am devenit şi am rămas prieteni adevăraţi. De câţiva ani, când boala i s-a agravat, m-a rugat să-i prezint înregistrările mele video de la diferite activităţi cultural-istorice şi sportive. La una dintre acestea, mi-a spus povestea vieţii sale, făcându-i şi un DVD. Ca atare, prezint, succint, câteva date…

După cele patru clase primare (Bobota) şi cele gimnaziale (Liceul „Simion Bărnuţiu” din Şimleu Silvaniei), a absolvit Şcoala Medie Tehnică de Zootehnie din Carei (1953) ca şef de promoţie, primind „Diploma de Merit” cu dungă roşie, pe baza căreia a intrat la facultate fără examen de admitere. Totuşi, în primăvara anului 1954 a fost recrutat pentru piloţi de aviaţie militară la Aeroportul „Bobocul” din Buzău, dar din cauza „originii nesănătoase” a fost detaşat la U.M. 1250S „Băiţa Plai” în Munţii Bihorului, la extracţia uraniului (până decembrie 1956). După ce a fost inginer zootehnist la Punctul Agricol Sărmăşag şi tehnician zoo-veterinar în Uileacu Şimleului, a fost numit (fără voia lui) secretar la Sfatul Popular Pericei şi, apoi, secretar al Consiliului Popular Uileacu Şimleului (1959-1964). După primul „mandat” de primar (1964-1966), a fost numit secretar pe probleme de agricultură la Raionul Şimleu, iar între anii 1967-1971 a fost student la zi, la Facultatea de Istorie (Academia „Ştefan Gheorghiu” din Bucureşti). Revenind pe meleaguri sălăjene, a îndeplinit funcţia de preşedinte al Consiliului Orăşenesc al Sindicatelor (1972-1974) şi, din nou, primar al oraşului Şimleu Silvaniei (1974-1986) – o perioadă de „înflorire” a urbei Şimleului, din multe puncte de vedere, cum îi plăcea să spună, pe drept cuvânt, cu destulă mândrie. În acele vremuri, printre multe realizări (Întreprinderea de Materiale Izolatoare; Fabrica de Mobilă; Filatura de Bumbac; Abatorul de bovine şi ovine; Fabrica de pâine; Secţia de armături metalice; clădirea nouă a Liceului „Simion Bărnuţiu”, cu sală de sport; Fabrica de Şampanie „Silvania”; tribunele acoperite de la stadion; Spitalul orăşenesc cu 430 de paturi şi Policlinică; Sala de Sport a sindicatelor şi Popicăria; promovarea echipei de volei „Silvania” în Divizia Naţională „A” în anul 1978 şi, apoi, câştigarea Cupei Balcanice; promovarea echipelor de fotbal „Viitorul-Gloria” şi „Izomat” în Divizia „C”; Şcoala Specială cu săli de clasă, internat şi cantină; peste 1.500 de apartamente pentru locuit şi patru centrale termice de cartier; alimentarea cu apă, canalizarea şi staţia de epurare; Baza sportivă şi de agrement „Cubic”, cu ştrand şi pistă pentru karting etc.), a avut curajul să-i pună în posesie pe mulţi şimleuani cu diferite terenuri, mai ales cu pomi şi viţă-de-vie pe Măgura Şimleului! Ca atare, a ajuns să fie deosebit de iubit şi respectat de către concetăţenii săi. Între anii 1986-1990 a avut funcţia de director al Întreprinderii Judeţene de Cinematografie Sălaj, perioadă în care a obţinut şi doctoratul în istorie (1987). S-a pensionat  în anul 1990, dar, candidând ca independent, a fost ales pentru a treia oară primar al oraşului (1996-2000), când a obţinut toate aprobările pentru alimentarea cu gaz a oraşului. În anul 2000 a fost ales membru al Consiliului Dirigent al Casei de Ajutor Reciproc a Pensionarilor din Şimleu Silvaniei, funcţie pe care a deţinut-o până la moartea sa.

Pentru întreaga activitate, Ioan Pop a fost decorat de 16 ori cu ordine şi medalii ale României, a primit 30 de diplome cu diferite prilejuri, printre care şi „Diploma de Cetăţean de Onoare” al oraşului Şimleu Silvaniei, pentru nobila şi neobosita activitate de o viaţă, pusă în slujba colectivităţii şimleuane (2010).

De menţionat că, în anul 1960, Ioan Pop s-a căsătorit cu învăţătoarea Cornelia Silvia (Viuţa) Pop, având împreună trei copii: Camelia – decedată când era mică, Carmen Ioana – profesoară la CN „Simion Bărnuţiu” Şimleu Silvaniei şi Horea Dionisiu – doctor în istorie la Muzeul de Istorie şi Artă din Zalău. De la cei doi copii are trei nepoţi: Horaţiu, Sandra şi Daina.

Din păcate, primarul Ioan Pop a plecat sus, la Cer, în dreapta Domnului, lăsând un gol în inimile celor care l-au cunoscut şi, mai cu seamă, în inimile celor din familia sa. De aceea, se cuvine să-i aducem respectul cuvenit şi să-i păstrăm, mereu, frumoasele amintiri.

Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească-n pace!

                                                                                                                             Prof. Marin ŞTEFAN,

                                                                                                                  Publicist, Şimleu Silvaniei

Motto: „ Personalitatea autentică rezistă în orice împrejurări, chiar şi pe rug”.

                 Mircea Eliade (1907 – 1986), filozof şi scriitor român

La început de Făurar, după Praznicul Întâmpinarea Domnului, duminică, 5 februarie 2017, una dintre aşteptarile şimleuanilor, şi nu numai, s-a materializat. Este vorba despre inaugurarea Monumentului lui Iuliu Maniu, cel numit „făuritor de ţară”, personalitate marcantă a vieţii politice româneşti,  mare patriot şi om de stat, luptător intransingent pentru întregirea neamului românesc şi democraţiei, aici, în Şimleu Silvaniei, oraş în care s-a născut şi unde şi-a petrecut o parte din copilăria sa. Aici, unde a fost înfiinţată Fundaţia Cultural-Istorică „Iuliu Maniu” (Str. 1 Decembrie 1918 nr.19) şi s-a amenajat Muzeul Memorial „Iuliu Maniu” (mutat la Bădăcin, în demisolul Bisericii Greco-Catolice), iar acesta a fost declarat „Cetăţean de Onoare al oraşului Şimleu Silvaniei”. Iuliu Maniu a îndeplinit multe funcţii, printre care: deputat în Parlamentul de la Budapesta (1906-1910, unde a afirmat şi apărat drepturile şi interesele legitime ale românilor transilvăneni), organizator important al Marii Uniri de la Alba Iulia (1 Decembrie 1918), preşedinte şi ministru al resortului de Interne al Consiliului Dirigent (1918-1920), preşedinte al Partidului Naţional Român (1918-1926) şi al Partidului Naţional Ţărănesc (1926-1933 şi 1937-1947), prim-ministru (1928-1930, iunie-octombrie 1930 şi 1932-1933) şi membru de onoare al Academiei Române (din 1919). El a fost un partizan consecvent al democraţiei, condamnând regimurile autoritare, dictatoriale şi totalitar-comuniste din România acelor vremuri.

Evenimentul s-a petrecut în ziua comemorării a 64 de ani de la trecerea sa forţată în lumea celor veşnici (5 februarie 1953), în închisoarea comunistă de tristă amintire de la Sighetul Marmaţiei, fiind organizat de către: Primăria oraşului Şimleu Silvaniei, Parohia Greco-Catolică Bădăcin şi Centrul Naţional de Informare şi Promovare Turistică (CNIPT) Şimleu Silvaniei, în colaborare cu Muzeul de Istorie şi Artă Zalău, Biblioteca Judeţeană Sălaj, Centrul de Cultură şi Artă Sălaj, Direcţia Judeţeană pentru Cultură Sălaj şi postul „Radio Maria” din Oradea. Activităţile au început cu Sfânta Liturghie şi Parastasul pentru familia Maniu, la Biserica Greco-Catolică „Sfânta Treime”. Apoi, în centrul oraşului, Grupul folcloric „Dealul Ţarinei” din Bădăcin (coordonatoare, înv. Florica Man) şi  un grup de elevi de la CN „Simion Bărnuţiu” din Şimleu Silvaniei, îmbrăcaţi în frumoase costume populare româneşti, au cântat  Imnul de Stat al României. În aplauzele participanţilor, a fost dezvelit şi inaugurat Monumentul marelui om politic Iuliu Maniu, de către Septimiu Cătălin Ţurcaş – primarul oraşului Şimleu Silvaniei şi sculptorul sibian Nicu Mihoc. Acesta este un adevărat Memorial, o operă de artă superbă, cu o solee din granit care crează conturul României Mari, având în centru piedestalul pe care se află statuia din bronz a lui Iuliu Maniu. Este încântător, pe măsura personajului întruchipat, mare om de stat al României Moderne. Sfinţirea monumentului a fost făcută de către Biserica Greco-Catolică, iar Parastasul de către Biserica Ortodoxă, în faţa unei asistenţe formată din cetăţeni ai oraşului şi nu numai, personalităţi locale, judeţene şi naţionale, invitaţi şi reprezentanţi ai presei scrise şi audiovizuale.

Au ţinut discursuri tematice, deosebit de „aplicate”, argumentate prin prisma evenimentului şi reprezentativitatea autorilor: Septimiu Cătălin Ţurcaş („… După 27 de ani, şimleuanii dau Cezarului ce este al Cezarului… Dorinţa şimleuanilor, de 27 de ani încoace, a fost să-l vadă pe Iuliu Maniu apreciat la adevărata personalitate şi adevărata valoare, ale celui mai important român care s-a născut în oraşul Şimleu Silvaniei, Iuliu Maniu… Domnul Nicu Mihoc a venit nu cu ideea unui bust, ci cu ideea unui Memorial dedicat lui Iuliu Maniu şi vreau să-i mulţumesc din suflet pentru că a făcut acest dar de seamă oraşului Şimleu Silvaniei…”); Alexandru Pugna – secretar de stat la Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale, care a transmis salutul ministrului Ionuţ Popescu („…Sunt foarte fericit că văd, poate, cea mai frumoasă lucrare dedicată lui Iuliu Maniu, aşezată aici, la dumneavoastră, la Şimleu Silvaniei… Mă bucur să văd că Iuliu Maniu primeşte onoarea şi recunoştinţa neamului pentru care s-a jertfit…La minister există un proiect depus pentru Casa Memorială de la Bădăcin. Mă leg în faţa dumneavoastră să mă ocup personal de acel proiect, ca să primească finanţare şi să rezolvăm această problemă, împreună cu dl. ministru Ionuţ Vulpescu…”); Lucian Bode – deputat în Parlamentul României („…Aducem un omagiu unuia dintre cei mai respectaţi oameni politici din istoria României, Iuliu Maniu. Simbol al rezistenţei şi al patriotismului, acesta a rămas în memoria noastră drept unul dintre cei mai devotaţi făuritori ai destinului României Moderne…”); Daniel Buda – europarlamentar român („…Îl cinstim, aşa cum se cuvine, pe cel care a fost mai mult decât un făuritor de neam şi ţară… Iuliu Maniu, în 1923, spunea că Europa are nevoie de mai mult decât o naţiune puternică, are nevoie de state puternice şi el, practic, a anticipat crearea Uniunii Europene…”); Nicu Mihoc, a vorbit despre simbolistica memorialului („…În principiu, am vrut să evidenţiez calitatea lui Iuliu Maniu, şi ca om, şi ca făuritor de ţară. Am construit partea de statuie bazată pe tradiţie… Îi înmânez preotului Cristian Borz un cadou din partea firmei noastre, un tablou al lui Iuliu Maniu. Ştiu că i-am promis mai mult, dar o să vină, probabil, pe măsură ce lucrările avansează la Casa Memorială…”).

Au fost depuse coroane de flori şi jerbe de către oficialităţi, iar printre depunători s-au aflat şi grupurile de elevi, sub îndrumarea profesoarelor: Maria Borz (Şcoala nr. 1 Pericei), Liana Man (Şcoala „Iuliu Maniu” Bădăcin) şi Liana Chiş (Şcoala „Silvania” Şimleu Silvaniei). La fel, au depus buchete de flori şi alte persoane, în timp ce Grupul „Dealul Ţarinei” cânta „Imnul lui Iuliu Maniu”, pe versurile lui Neluţu Pop (din Bădăcin).  Întreaga festivitate a fost coordonată de drd. Daniel Stejerean – director al CNIPT Şimleu Silvaniei, cel care a vorbit despre însemnătatea evenimentului.

În continuare, la sediul CNIPT, sub coordonarea pr. Cristian Borz (Biserica Greco-Catolică Bădăcin), s-a desfăşurat un simpozion tematic.  În această conjunctură, domnia sa, printre altele, a spus: „ Avem acest frumos memorial, această frumoasă poveste a României Mari şi a lui Iuliu Maniu, cel care, putem spune, este principalul contributor la realizarea ei”. Lucrările simpozionului s-au desfăşurat pe trei subiecte: „Documente inedite despre Iuliu Maniu şi familia sa din depozitele Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii” – dr. Marin Pop (cercetător la Muzeul de Istorie şi Artă din Zalău); „Iuliu Maniu, aşa cum l-am cunoscut” – dr. Ioan Boilă (Cluj-Napoca, singurul strănepot în viaţă al lui Iuliu Maniu) şi „Iuliu Maniu, luptător şi artizan al Unirii Ardealului cu România” – prof. Silviu Junjan (Şcoala Gimnazială „Silvania”). Între acestea, au existat momente cultural-artistice. Astfel, Grupul folk format din: Teodor Pocola (LT „Ioan Ossian” Şimleu Silvaniei), Eduard Man (elev, CN „Simion Bărnuţiu” Şimleu Silvaniei) şi Paul Mărincean (student, Facultatea de Teologie din Oradea) a cântat „Ruga, cântec de oameni” şi „Cântec de ţară”. De asemenea, sub coordonarea prof. Maria Borz, elevele Alexandra Chiş (LT „Iuliu Maniu” Şimleu Silvaniei) şi Maria Coţe (Şcoala Primară „Iuliu Maniu” Bădăcin) au recitat versuri din poezia „Dealul Ţarinei”, scrisă de dr. Ioan Boilă, iar eleva Cristina Borz ( Şcoala Gimnazială „Silvania” Şimleu Silvaniei) a recitat poezia „Întoarcere” ( de Matei Boilă, strănepot al lui Iuliu Maniu). Concomitent, expozeurile au fost dublate de o elocventă proiecţie video.

În acest context, au ţinut alocuţiuni: Doina Cociş – director executiv al Direcţiei Judeţene de Cultură Sălaj; Florica Pop – directoarea Bibliotecii Judeţene Sălaj; Corina Bejinariu – directoarea Muzeului de Istorie şi Artă din Zalău; Daniel Săuca – managerul Centrului de Cultură şi Artă Sălaj; Anton Jan Criste – preşedinte al PNŢCD Valcău; dr. Liviu Gârbea – membru la PNŢCD Sălaj şi membru fondator al Fundaţiei Cultural-Istorice „Iuliu Maniu” şi Ioan Călăuz – primarul localităţii Băseşti (judeţul Maramureş). Mesajele acestora, pe măsura importanţei inaugurării acestui Monument, au fost acelea de a nu-l uita pe Iuliu Maniu, o personalitate inconfundabilă din istoria poporului român şi de a acţiona pragmatic pentru sărbătorirea centenarului Marii Uniri de la Alba Iulia (la 1 Decembrie 2018) şi salvarea patrimonului cultural al Sălajului.  Adică, „să ascultăm de liniştea cuvintelor, să avem echilibru, să fim implicaţi; am plâns prea mult de-a lungul istoriei noastre şi cred că ar fi bine să ne mai şi bucurăm, să ne respectăm între noi, să-i apreciem pe cei cu adevărat valoroşi, s-avem încredere în valorile neamului şi să fim români” (Daniel Săuca). Preotul Cristian Borz a mulţumit organizatorilor, felicitându-i pe toţi cei implicaţi, trup şi suflet, în desfăşurarea tuturor activităţilor.

De menţionat că, în incinta CNIPT, Centrul de Cultură şi Artă Judeţean Sălaj a amenajat un stand cu cărţi apărute la Editura „Caiete Silvane” şi cu numerose exemplare ale Revistei de cultură „Caiete Silvane”, iar Biblioteca Judeţeană Sălaj a expus cărţi şi documente despre personalitatea lui Iuliu Maniu (acestea şi multe altele, ale marilor personalităţi sălăjene care au avut un important rol în realizarea unităţii naţionale, se găsesc şi în sala scriitorilor de la sediul Bibliotecii Judeţene din Zalău).

Aşadar, putem spune că Iuliu Maniu, Sfinxul de la Bădăcin, a revenit în Şimleu Silvaniei (metaforic, desigur), cu ajutorul sculptorului  sibian Nicu Mihoc, cel care a realizat şi bustul lui Corneliu Coposu, amplasat în Parcul Central al oraşului. De-acum el va continua să fie o prezenţă vizibilă în conştiinţa istorică a şimleuanilor, atât prin faptele sale de netăgăduit, cât şi prin destinul său, unul tulburător de tragic. Realizările sale, prin prisma funcţiilor pe care le-a avut, ni-l vor readuce în minte şi în suflet prin evidentul său patriotism românesc, spiritul său şi blândeţea sa şi, nu în ultimul rând, verticalitatea lui, etalată cu destulă demnitate. Ca atare, pe soleea statuii este scris: „ Noi, fiii naţiunii române de pretutindeni, suntem de aceeaşi obârşie, de aceeaşi fire, cu o singură şi unitară limbă şi cultură, şi suntem încălziţi de aceleaşi tradiţii sfinte şi de aceleaşi aspiraţii măreţe” (fragment din declaraţia lui Iuliu Maniu, la 1 Decembrie 1918). De aceea, noi, toţi, de dincoace şi de dincolo de falnica Măgură a Ţării Silvaniei, trebuie să fim împreună şi, ca bravii noştri înaintaşi, trebuie să fim patrioţi români de bună-credinţă şi cuviincioşi, binevoitori şi demni ca Iuliu Maniu.

                                                                                                        Prof. Marin ŞTEFAN,

                                                                                               Publicist, Şimleu Silvaniei

La 64 de ani de când „s-a stins lumina în celula 3” din Sighet, Iuliu Maniu s-a întors simbolic în orașul său natal, Șimleu Silvaniei, unde a fost primit de oameni buni, oameni care au înțeles rolul marelui om politic, oameni care și-au dorit să-l vadă pe Iuliu Maniu așezat „pe soclul admirației și al respectului profund”.  Cu acest crez a fost inaugurat memorialului „Iuliu Maniu – făuritor de țară” din centrul orașului, în cadrul unui moment de comemorare.
Statuia lui Iuliu Maniu evidențiază trăsăturile și expresivitatea pe care acesta le avea la vârsta de 45 de ani, în anul 1918.

„Conceptul lucrării este o poveste a personajului și a faptelor lui Iuliu Maniu. […] Toată construcția lucrării este în jurul personajului din mijloc, Iuliu Maniu, care este realizat din bronz și este așezat pe un jilț care subliniază statura lui de om de stat.

Cât despre poziția mâinilor: mâna stângă strânsă înseamnă unitate, iar mâna dreaptă cu palma în jos înseamnă poziția liderului care conduce. Toată lucrarea stă pe un piedestal așezat în mijlocul unui luciu de apă care se revarsă peste conturul României Mari. Pe soleea care înconjoară conturul țării este un citat, un fragment din declarația de la 1918 a lui Iuliu Maniu. […] Pe jilțul personajului este o cergă țărănească pe care sunt motive tradiționale din Moldova, Țara Românească și Transilvania, ceea ce subliniază, pe de-o parte, faptul că la obârșie Iuliu Maniu provenea din rândul țărănimii și a evoluat până la postura de om de stat, pe de altă parte subliniază unitatea celor trei Provincii românești. Iuliu Maniu stă așezat pe un jilț din două motive: reprezentarea personajelor stând în picioare este de sorginte sovietică […] și faptul că personajul stând pe un jilț reprezintă demnitatea lui de om de stat”,

a precizat sculptorul acestui Memorial, Nicu Mihoc. Și pentru că suntem atenți la ceea ce rămâne pentru posteritate, e demn de amintit faptul că monumentul a fost construit cu aportul financiar al Primăriei Șimleu Silvaniei, iar costul manoperei a fost oferit ca donație de către sculptorul Nicu Mihoc.

Evenimentul s-a bucurat de o participare numeroasă, de la toate nivelurile administrative și politice ale țării, însă nu putem să nu remarcăm, de dragul adevărului apăsător, că cel care s-a considerat a fi printre cei dintâi susținători dârji ai cauzei de la Bădăcin, primarul comunei Pericei, Boncidai Csaba, a omis acest eveniment.

Data de 5 februarie 2017 va rămâne în conștiința șimleuanilor și în arhivele istoriei, iar martor ocular al acestui eveniment va fi tăcuta Măgură, cea care, la braț cu timpul, a sedimentat vieți de om și epoci de viață.  Din solul rece și ud, din rădăcinile sufletului, familia Maniu își cheamă copilul acasă, la Bădăcin, pentru a fi împreună în eternitate. Strănepotul său, dr. Ioan Boilă îi va trimite președintelui țării, Klaus Iohannis, o cerere prin care va solicita reluarea căutărilor „trupului cu tijă în picior”. …Iar el, unul dintre cei 9 copii ai familie Maniu, aruncat cu dispreț în Groapa nepăsării, așteaptă să se întoarcă la Bădăcin, lângă familie, în liniștea grădinii lui.

Iar „acasă” înseamnă acasă

„După Revoluție au existat, și poate există și astăzi oameni care trăiesc dintre cei care l-au îngropat. Era imposibil atunci, și eu spun că este imposibil și astăzi, dacă se vrea, să nu fie găsite aceste oseminte și să se împlinească dorința lui (n.r. Iuliu Maniu): «Doresc să aștept învierea morților lângă strămoșii mei din Bădăcin»; ei bine, această dorință nu a fost împlinită nici până în ziua de astăzi”,

spune Ioan Boilă, iar realitatea ne forțează să-i dăm dreptate. Atunci, ca și acum, trupul și tezaurul sufletesc al lui Maniu sunt niște ghimpi în lumea oamenilor mici. Să fi fost manist, era o culpă. Să fii manist, e o luptă. Și totuși, ca să știm care e drumul drept, îl avem de indicator pe Iuliu Maniu. Vorbim, deci, de calea strâmtă a valorilor morale și politice pe care ni le-a dăruit de busolă.

Același dezinteres cras, același nor de răzbunare se abate și asupra Casei de la Bădăcin, a casei care stătea sprijinită în bârne de speranță pentru a nu se prăbuși un perete de istorie. Pe acest perete așezăm, în rame aurite, realizări mari și am aminti doar rolul lui Maniu în Unirea de la 1918.

Ne dorim ca centenarul Marii Uniri să ne găsescă admirând reușita oamenilor simpli de a fi salvat un monument istoric și, de ce nu, așezând flori la căpătâiul  lui Iuliu Maniu întors în Dealul Țarinii.

Cei care au acest crez și cei care dețin măsura valorii lui Iuliu Maniu pot contribui la reabilitarea memoriei lui Maniu prin reabilitarea Casei, donând în conturile:

Lei: RO22 RZBR 0000 0600 0208 5400
Euro: RO18 RZBR 0000 0600 0289 9205
Dolari: RO11 RZBR 0000 0600 1092 7730
Cont PayPal: salvaticasamaniu@yahoo.com

deschise la Raiffeisen Bank, Agenţia Şimleu Silvaniei, jud. Sălaj.

Întreaga activitate legată de evoluția campaniei poate fi urmărită pe pagina de Facebook: https://www.facebook.com/SalvatiCasaMemorialaIuliuManiu/?fref=ts

Sursa: “Salajul Pur si Simplu”