Nu, nu este o remarcă riscantă… Polisportiv este acela care practică mai multe sporturi şi este capabil să obţină în toate rezultate meritorii. Ioan (Nelu) şi Nicolae (Nicu) Ilieş au văzut lumina zilei, unul după altul, în 23 decembrie 1949, la Zalău, ajungând în Şimleu Silvaniei după două săptămâni. Eu i-am cunoscut în toamna anului 1963, fiind prezenţi la diferite întreceri sportive în cadrul campionatelor raionului Şimleu, individual sau cu echipele Liceului Teoretic, la: atletism, tenis de masă, handbal, fotbal şi volei. Printre rezultatele lor bune, se evidenţiază: patru titluri de campioni ai regiunii Crişana, la tenis de masă – juniori, proba de dublu, în anii 1964, 1965, 1966 şi 1967. În anul 1964, la Oradea, Nelu a fost campion absolut: locurile I la individual, la dublu (cu Nicu) şi la dublu-mixt (cu orădeanca Lucia Borza). Au participat la patru finale pe ţară, remarcându-se în anul 1966, la Sibiu (locul III, la dublu) şi în anul 1967, la Bucureşti (locul II, la dublu).
La campionatele regiunii Crişana din anul 1966, la Beiuş, au câştigat locul III, cu echipa de handbal a liceului (antrenată de prof. Elena Balaş) şi, la Oradea, locul II, cu echipa de volei (antrenori, profesorii Trandafir Popeţ şi Mircea Pop), după Şcoala Sportivă Oradea, care îl avea în echipă pe Cornel Oros, viitorul coordonator al echipei de seniori a României, maestru emerit al sportului. Printre coechipierii lor s-au aflat: Teofil Chiş (ajuns maestru emerit al sportului), Gheorghe Perneş, Augustin Damian, Dan Magda, Călin Crîsnic, Ioan Chiorean, Emil Ciani, Mircea Ortelecan, Raul Bălenescu, Cristian Costache, Romulus Costinaş, Vasile Faur, Dumitru Dragoş şi Ioan Micu.

Tot în aceeaşi perioadă, Nelu şi Nicu Ilieş erau prezenţi în lotul echipei de volei “Cooperatorul” Şimleu Silvaniei, înfiinţată, în anul 1965, de renumitul dr. Ioan Puşcaş (şi domnia sa valoros jucător al echipei, considerat “părintele” voleiului de performanţă şimleuan şi sălăjean), participantă în campionatul regiunii Crişana. Antrenor şi jucător era Kolea Starinski, adus de la Oradea de dr. Puşcaş. După eşecul de la primul “baraj” de promovare în Divizia “B”, echipa a promovat în anul următor (1967), la Câmpia Turzii, în eşalonul secund al voleiului românesc. Timp de 11 ani, în divizia “B”, fraţii Ilieş au jucat alături de: Liviu Săteanu, Marcel Covaci, Horea Pop, Dan Grosu, Teofil Chiş, Romulus Costinaş, Vasile Faur, Emil Ciani, Ioan Micu, Iosif Geiger, Ştefan Loghin, Remus Triteanu, Piţi Sabău, Vasile Bogdan, Adrian Ochiş, Titi Băjarcă, Alexandru Atodiroaie, Vasile Buzatu, Sarkozi Stefan. Pe terenul de zgură din Parcul Cetăţii şi în sălile de sport “Agronomia” (a Liceului Agricol) şi “Măgura” (a oraşului), echipa botezată “Silvania” a purtat numeroase şi memorabile “bătălii voleibalistice” cu echipe valoroase, precum: Medicina Timişoara, Foresta Arad, CFR Cluj, Alumina Oradea, Industria Sârmei Câmpia Turzii, SARO Târgovişte, Dinamo Brăila, CSU Piteşti, Farul Constanţa, CSM Râmnicu Vâlcea, Electroputere Craiova, CSU Suceava, Metalul Hunedoara, Petrolul Ploieşti, CSU Galaţi, 7 Noiembrie Sibiu, Oţelul Oraş Dr. Petru Groza (acum Ştei, judeţul Bihor).

În anul 1978, la Iaşi, echipa “Silvania” Şimleu Silvaniei a promovat în Divizia “A”, fiind prima echipă sportivă a judeţului Sălaj cu o asemenea performanţă, aceea de prezenţă în primul eşalon al unui campionat naţional al României ! Din echipa care a învins pe: SARO Târgovişte, CSU Galaţi şi Progresul Bucureşti, s-a aflat şi Nicu Ilieş (ridicător), alături de: Vasile Măşcăşan, Adrian Arbuzov, Gheorghe Mihalca, Remus Triteanu, Tică Florea, Petre Cojocaru, Nicolae Răduţă, Sarkozi Ştefan, Radu Petruş, Iosif Romcic şi Ştefan Naghi, antrenor fiind Lazăr Andreica. Până când a fost transferată la Zalău (1983), echipa “Silvania” a evoluat remarcabil în Divizia “A”, învingând în cei cinci ani toate echipele, chiar şi pe Dinamo şi pe Steaua. În anul 1981, la Tulcea, Silvania a câştigat “Cupa României” (a învins Delta Tulcea, Politehnica Timişoara şi Tractorul Braşov cu acelaşi scor: 3-0), în anul 1982 s-a aflat pe podiumul campionatului Diviziei “A” (locul III, după Dinamo şi Steaua), iar în anul 1983 a câştigat “Cupa Balcanică” !!!

De remarcat că, de-a lungul timpului, Nelu şi Nicu Ilieş au participat la diferite întreceri sportive şi campionate ale oraşului şi ale judeţului la: tenis de masă, fotbal, minifotbal şi volei, obţinând rezultate notabile la individual sau cu echipele. Nicu Ilieş a fost campion al judeţului Sălaj, la tenis de masă, participând la finala pe ţară a Daciadei (Târgu Jiu, 1979). La Brăila, în perioada stagiului militar, au fost amândoi campioni judeţeni, cu echipa unităţii militare, participând şi la un turneu de promovare în Divizia “B”. În plus, Nelu Ilieş a ajuns arbitru republican de volei – categoria a II-a, iar Nicu Ilieş a fost o perioadă antrenor al echipei, după Octavian Başti, când “Silvania” a revenit în Divizia “B”, în urma turneului de la Bucureşti (1987). Până în anul 1990 au mai fost antrenori: Felician Crişan şi Teofil Chiş. În campionatul 1987-1988, echipa s-a aflat în seria a IV-a, împreună cu: Voinţa Zalău, Electrotehnica Bistriţa, Voinţa Alba Iulia, ASA Electromureş Târgu Mureş şi Explorări Motorul Baia Mare. Apoi, sistemul campionatului s-a schimbat, echipa fiind repartizată în seria a II-a, alături de: Politehnica Timişoara, ASA Electromureş Târgu Mureş, Electrotehnica Bistriţa, Metalul Râmnicu Vâlcea, “U” Electronica Cluj-Napoca, Explorări Motorul Baia Mare, Voinţa Alba Iulia, Oţelul Oraş Dr. Petru Groza, CSM Caransebeş, CSU Sănătatea Oradea şi Metalul Hunedoara. În anul 1989, echipa şimleuană s-a aflat pe locul al III-lea, după Electrotehnica Bistriţa (antrenor Mircea Tutovan) şi Politehnica Timişoara. Menţionez faptul că Nicu Ilieş a activat multă vreme ca arbitru scorer la meciurile oficiale de volei ale echipelor şimleuane de seniori şi de juniori şi a fost împuternicitul acestora în relaţiile cu Federaţia Română de Volei.

În acest context, am avut un dialog cu cei doi apreciaţi polisportivi şimleuani, care au răspuns în mod pertinent, la întrebările:

De când şi cum aţi fost atraşi de “magia” sportului ?

Eram copii mici şi mergeam la “Arena Sportivă” ( n.m. Stadionul “Măgura” de acum) unde-i admiram pe fotbalişti. Alergam, săream şi, apoi, trăgeam şi noi cu “gaşca” noastră o miuţă cu mingea… cea mare! Era o atmosferă fascinantă, cu larma noastră în mirosul atrăgător al ierbii, în bătaia razelor de soare şi în farmecul inconfundabil al foşnetului frunzelor de plopi, care înconjurau arena. Iarna ne dădeam cu patinele pe gheţuşul râului Crasna şi mergeam la săniuş pe Dealul Brădet. Totuşi, cel mai mult ne-a atras ping-pongul, la Casa Pionierilor de atunci. Eram tare entuziasmaţi de acest sport. Ne-a văzut instructorul sportiv Mike Ştefan şi ne-a luat la clubul care era vizavi de Primăria de acum, unde antrena mulţi jucători. El a fost multiplu campion, a ajuns antrenorul lotului de tenis de masă al regiunii Crişana şi, apoi, la Zalău, a promovat echipa de fete în Divizia “A”. Acolo, la clubul şimleuan, ne-am dezvoltat îndemânarea şi ambidextria, care ne-au fost de folos, apoi, la handbal şi la volei, când am fost remarcaţi şi promovaţi de profesorii de sport.

Care credeţi că au fost atu-urile voastre în obţinerea rezultatelor sportive de care am pomenit ?

– Păi, dragostea pentru mişcare, pentru exerciţiul fizic, atracţia puternică a sportului respectiv, în contextul imaginii oferite de marii campioni şi de performanţele acestora. Am vorbit de îndemânare şi de ambidextrie, dar fără un talent hărăzit de Domnul şi, mai ales, fără o muncă asiduă şi fără o disciplină riguroasă în pregătire, calităţile şi cunoştinţele tehnico-tactice nu se dezvoltă, nu progresează pe măsură, iar rezultatele nu sunt cele scontate. Foarte mult contează să nimereşti pe “mâna” unor profesori şi a unor antrenori buni, cum am avut noi parte de: Elena Balaş, Avram Paşca, Trandafir Popeţ şi Muller Roland.

Care-i cea mai frumoasă amintire sportivă din viaţa voastră ?

– Sunt mai multe… Nelu: în anul 1964, când la Oradea am devenit campion absolut la tenis de masă al regiunii Crişana, câştigând trei titluri, consecutiv. Nicu: în anul 1978, la Iaşi, când am promovat în Divizia “A”, cu echipa de volei “Silvania” Şimleu Silvaniei. Amândoi: în anul 1966, la Complexul Sportiv din Beiuş, când la etapa regională de handbal (am luat locul III), ne-a cântat regretatul interpret de muzică uşoară Aurelian Andreescu şi, apoi, ne-a invitat doar pe noi, pe şimleuani, la o prăjitură, pentru că eram cei mai mici: clasa a IX-a.

Şi cea mai neplăcută ?

– Atunci când n-am dat curs invitaţiei de a urma cursurile Liceului Sportiv “Nicolae Bălcescu” din Cluj-Napoca, aşa cum a făcut Teofil Chiş, care – ajungând în echipa de volei a României şi participând la campionatul mondial (Mexic – 1974, locul V) şi la cel european (Heisinki – 1977, medalie de bronz) – a ajuns maestru emerit al sportului. La Cluj-Napoca, am jucat tenis de masă cu renumitul jucător Şerban Doboşi – multiplu campion naţional şi balcanic, participant la opt campionate europene şi cinci mondiale. Atunci era junior, ca noi, şi l-am “bătut”. Peste un an a devenit campion naţional ! Puteam fi mari…

Unde se află acum sportul în rândul activităţilor voastre cotidiene ?

– Nelu: din anul 1992, lucrez şi am domiciliul în Germania, unde periodic fac mişcare, joc minifotbal şi tenis de masă la Clubul Băncii Naţionale din Koln. În plus, urmăresc sportul şimleuan, sălăjean şi naţional românesc pe internet şi prin e-mailurile pe care mi le trimiţi cu promptitudine, fapt pentru care-ţi mulţumesc ! Nicu: sunt comentatorul şi responsabilul tabelei electronice de scor la meciurile de volei disputate de echipa “Phoenix” Şimleu Silvaniei la sala de sport “Măgura”, precum şi responsabil şi chiar jucător la concursurile şi campionatele de tenis de masă organizate de Primărie şi de Centrul Cultural din oraşul Şimleu Silvaniei.

Un proverb românesc spune că aşchia nu sare departe de trunchi. În familiile voastre, s-a molipsit cineva de “microbul” sportului ?

– Nicu: la Nelu, încă nu. La mine, băiatul, Răzvan, a fost campion judeţean la tenis de masă, a jucat fotbal la Centrul Olimpic din Timişoara şi participă la diverse competiţii şi campionate de minifotbal şi tenis de masă. Nepoţelul, tot Răzvan, joacă fotbal la CS “Sportul” Şimleu Silvaniei, grupa de vârstă 2005-2006, antrenor fiindu-i prof. Bogdan Pop, iar nepoţica, Anne-Marie Pascu, joacă tenis de câmp la Centrul Naţional de Tenis de Câmp din Bucureşti.

Ce sfaturi le-aţi da copiilor, tinerilor şi chiar adulţilor, când mulţi dintre ei îşi petrec o parte însemnată din timpul liber în faţa televizoarelor, a calculatoarelor, a tabletelor, a telefoanelor mobile etc.

– Să nu aibă nicio zi fără mişcare, să practice un sport preferat şi accesibil, pentru că numai aşa vor avea parte de “mens sana in corpore sano”, adică “minte sănătoasă în corp sănătos”. Iar cei care au talent să apuce drumul spre performanţă…

Vă felicit pentru tot ceea ce aţi făcut pentru voi, precum şi pentru sportul şimleuan şi sălăjean şi vă doresc împlinirea gândurilor ! Să trăiţi, cu sănătate !

– Mulţumim, sincer ! Aceeaşi urare de sănătate din partea noastră !

– un articol de Prof. Marin Ştefan, Publicist Şimleu Silvaniei