Motto: „Șahul este jocul jocurilor pentru educarea tinerilor”. (Marin ȘTEFAN)

S-au împlinit 159 de ani de la „Mica Unire” (cea din 24 ianuarie 1859). Din nou, cu prilejul sărbătoririi Unirii Principatelor Române, Moldova și Țara Românească, Primăria și Consiliul Local Șimleu Silvaniei, în parteneriat cu Școala Gimnazială „Silvania” Șimleu Silvaniei, au organizat competiția șahistă Cupa „UNIRII”, pentru elevi din școlile gimnaziale. Concursul s-a desfășurat, în devans, în Centrul de Documentare și Informare al școlii amintite, marți, 23 ianuarie 2018, reunind 76 de elevi, fete și băieți. Conform tragerilor la sorți individuale pentru cele trei categorii de întrecere, s-a jucat în „sistem eliminatoriu”, la 19 mese de șah.
Și de această dată s-a văzut interesul elevilor pentru „sportul minții”, întrucât șahul este un mijloc excelent de educare a tinerilor, în lupta lor pașnică pentru situarea pe unul dintre locurile podiumului de premiere. În acest sens, „șahul este mai mult decât un joc. Este o diversiune intelectuală, care are anumite calități artistice și multe elemente științifice” (talentatul cubanez José Raúl Capablanca, 1888-1942, campion mondial de șah între anii 1921-1927, supranumit „Mozart al șahului”). Unii elevi au etalat evidente cunoștiințe șahiste, mai ales în finalurile de partide, fiind atrași de spiritul competiției, cel al întrecerii sportive. Concursul a fost și un bun prilej de pregătire pentru șahiștii participanți la etapa județeană a campionatului de șah pe echipe (trei băieți și o fată) din cadrul Olimpiadei Naționale a Sportului Școlar, școli gimnaziale.
Juriul concursului a fost format din profesorii: Gavril Lungu (Școala „Silvania”), Barna Krisztián (Școala „Báthory István”), Bogdan Pop (Școala nr.1 Pustă) și instructorul de șah Iván Vasile (pensionar). Cei mai buni șahiști au fost declarați:
– clasele pregătitoare – I: locul 1. Alexandra Ribar și David Man (ambii, Școala „Silvania”); locul 2. Cezara Purghe (Școala „Silvania”) și Gudor András (Școala „Báthory István”); locul 3. Maria Vereș Pop (Școala „Silvania”) și Bálint Samuel (Școala „Báthory István”);
– clasele II – IV: locul 1. Iulia Vedinaș (Școala „Silvania”) și Veres David (Școala „Báthory István); locul 2. Geiger Kira și Antonio Bonțe (ambii, Școala „Silvania”); locul 3. Luana Ardelean și Tudor Purghe (ambii, Școala „Silvania”);
– clasele V – VIII: locul 1. Böti Vivien (Școala „Báthory István”) și Luigi Pop (Școala „Silvania”); locul 2. Kőteles Stefania (Școala „Báthory István”) și Vlad Oros (Școala „ Silvania”); locul 3. Daniela Macovei și Raul Baciu (ambii, Școala „Silvania”).
Cel mai tânăr participant a fost Alexandra Ribar – clasa pregătitoare de la Școala „Silvania”.
În cadrul festivităților de premiere, acestora li s-au înmânat diplome, cupe și medalii, însoțite de felicitările și aplauzele binemeritate ale celor prezenți, printre care s-au aflat colegi și părinți.

Prof. Marin ȘTEFAN
Publicist, Șimleu Silvaniei

 Motto: „Puterea stă-n unire”. Gheorghe Asachi (1788-1869), poet, prozator și dramaturg român

Miercuri, 24 ianuarie 2018, s-au împlinit 159 de ani de la Unirea Principatelor Române, Moldova și Țara Românească. Cu sute și sute de ani în urmă, în inimile și în sufletele românilor a existat sentimentul de unire a acestora întru garantarea păstrării ființei noastre pe glia străbună din statele românești. În îndelungata și zbuciumata istorie a întregului spațiu românesc, idealul unirii a avut la bază unitatea de obârșie și de limbă, de cultură și de obiceiuri a românilor din aceste meleaguri mirifice. Pentru acest deziderat sacru, cel de identitate și de unitate națională, au luptat străbunii noștri, chiar cu sacrificiul lor suprem, indiferent de statutul social al acestora. Exemplele sunt multe și pe deplin grăitoare, dar amintesc pe voievozii și ctitorii de neam și de țară: Mircea cel Bătrân, Iancu de Hunedoara, Ștefan cel Mare, Constantin Brâncoveanu, fără al uita pe Mihai Viteazul – cel care a realizat prima unire politică  a celor trei țări române: Țara Românească, Transilvania și Moldova (în anul 1600).

La 24 Ianuarie 1859, „Mica Unire”, sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza, prin „unire-n cuget și-n simțiri”,  a dus la crearea statului modern român – prima etapă spre făurirea statului național unitar român.

În acest context, ca în multe locuri din țară, la Școala Gimnazială „Silvania” din Șimleu Silvaniei s-a celebrat Unirea Principatelor Române și în acest an. Așa s-a întâmplat și în cei 42 de ani (din totalul de 46) cât am fost dascăl al acestei prestigioase unități de învățământ românesc. De data aceasta, solemnitatea a avut loc, în devans, marți 23 ianuarie 2018, în pauza mare, cu participarea profesorilor și elevilor din clasele V-VIII. După intonarea Imnului de Stat al României, profesorul de istorie Silviu Junjan a scos în evidență importanța mărețului act istoric de la 24 Ianuarie 1859, spunând:

„(…) Cinstim ziua de 24 Ianuarie, care va fi mâine și reprezintă Sărbătoarea Națiunii Române de realizare a Unirii Mici. La 1859 este ales, în condiții internaționale favorabile, ca expresie a dorinței românilor de a fi uniți, la Iași, în 5 ianuarie, Alexandru Ioan Cuza, ofițer cu gradul de colonel, iar apoi, peste două săptămâni, la 24 ianuarie, este ales tot Alexandru Ioan Cuza, la București. Alegerea lui Alexandru Ioan Cuza în condițiile Europei de la 1859 reprezintă o dovadă de unitate, de înțelepciune și de independență a poporului român. (…) Domnia lui Cuza, care a durat șapte ani de zile, a însemnat o perioadă de modernizare a țării, deoarece Cuza, în primii doi ani de zile, a făcut unificarea deplină între Moldova și Țara Românească, prin unificarea armatei, prin unificarea sistemului de vamă, a administrației. Apoi, numeroase reforme, a secularizat pământul de la mănăstirile grecești, a împărțit pământ țăranilor, iar pentru națiune a făcut ceva foarte important prin reforma învățământului, acesta devine gratuit, primii patru ani, învățământul primar. A fost înființat CEC-ul, prima bancă de stat, care există și astăzi. De asemenea, Codul Penal, Codul Civil, Legea Administrației, Legea Armatei. Domnia colonelului Alexandru Ioan Cuza, primul domnitor al României Moderne, a fost o perioadă de pace și prosperitate. Rămâne, așadar, lecția pentru noi, că alegerea colonelului Alexandru Ioan Cuza, care a fost reprezentantul armatei – instituție de bază a românilor, a însemnat trecerea peste orice diferențe, a însemnat înțelepciune și unitate. De asemenea, folosesc acest prilej spre a vă reaminti că suntem în 2018 și sărbătorim, toți, în acest an, de-a lungul anului, 100 de ani de la realizarea unirii, când s-a format visul de aur al românilor, de a se făuri România Mare. (…) Toți avem datoria de suflet să păstrăm vie în memoria sufletului și în memoria minții realizările înaintașilor noștri, care n-au precupețit niciun efort spre a îndeplini cu înțelepciune, pașnic, visul de aur al românilor, de a avea o țară. Unitate înseamnă putere, putere înseamnă civilizație. Românii au fost un exemplu în Europa anului 1859, urmați, apoi, de italieni, urmați de nemți, care, și ei, și-au format statul lor național. (…)”.

            În continuare, cei prezenți au cântat vestita poezie a lui Vasile Alecsandri, Hora Unirii, pe muzica compozitorului Alexandru Flechtenmacher, concomitent cu dansarea acesteia, în grupuri „ad-hoc”, adevărate și inegalabile hore românești, în care „și-au dat mână cu mână, în hora noastră, cea frățească”, elevi și dascăli ai școlii, împreună cu conducerea școlii (prof. Angela Maria Lipo – director și prof. Marioara Ghile – director adjunct), sub faldurile unduite ale Tricolorului Românesc!

Menționez faptul că, Silviu Junjan a expus, în două panouri din curtea școlii, câteva „materiale” cu privire la Unirea Principatelor Române.

Prin urmare, se impune, ca de fiecare dată, să celebrăm cum se cuvine „Mica Unire” de la 24 Ianuarie 1859, deschizătoarea de drum spre „Marea Unire” de la 1 Decembrie 1918, spre România Mare.

Trăiască ROMÂNIA!

                                                                                                                    Prof. Marin ȘTEFAN,
Publicist, Șimleu Silvaniei

Motto: „Cultura e puterea cea mai tare de pe Pământ și e o cetate nouă a unității naționale”.

                       Simion Bărnuțiu (1808-1864), filozof și om politic român

La mijlocul lunii lui Gerar am sărbătorit încă un an al eternității lui Mihai EMINESCU – poetul nepereche al românilor. Am spus de multe ori că, indiferent de ceea ce s-ar spune și, tot pe atât, indiferent de ceea ce s-ar face, această eternitate există. Iată, în 15 ianuarie a.c., s-au împlinit 168 de ani de la nașterea sa. Cu cât trec anii, cu atât îl prețuim pe Mihai Eminescu și, chiar mai mult, ne e dor de el. Îl prețuim pentru că el este modelul valoric al identității culturii române și, în plus, ne este dor de el întrucât este emblema spiritualității românești. Da, cu cât trec anii, înțelegem mai bine personalitatea sa de o valoare covârșitoare, dată, deopotrivă, de cel ce-a fost poet, prozator, traducător, profesor, publicist, filozof și creator de limbă română. De aceea, orice demers în acest sens a fost și este binevenit, având menirea de a-l cunoaște mai bine și de a-l înțelege mai profund. De fapt, de opt ani încoace, odată cu celebrarea zilei de naștere a lui Mihai Eminescu, sărbătorim și Ziua Națională a Culturii Române (Legea nr.238/7 decembrie 2010), lucru care demonstrează că el a avut cel mai de seamă cuvânt poetic în literatura română, reprezentând „omul deplin al culturii românești” (Constantin Noica, 1909-1987, filozof român).

În acest context, la Șimleu Silvaniei, luni, 15 ianuarie 2018, Biblioteca Orășenească „Alexandru Șterca-Șuluțiu”, Primăria orașului și Centrul Național de Informare și Promovare Turistică (CNIPT) au organizat un concurs de poezie (recitări) cu tema „Luceafărul poeziei românești”,  pentru elevi din școlile gimnaziale. Concursul, desfășurat în sediul bibliotecii, a reunit 33 de elevi (fete și băieți), care și-au etalat talentul în recitarea poeziilor eminesciene îndrăgite de fiecare dintre ei.

Întreaga activitate a fost coordonată de către bibliotecara Paraschiva Pascu. După salutul de „bun-venit!”, domnia sa a vorbit succint despre Mihai Eminescu și a prezentat „poziția” lui Titu Maiorescu despre poetul național al românilor.

În discursul său, ing. Septimiu Cătălin Țurcaș – primarul urbei de la poalele Măgurii Țării Silvaniei a menționat, printre altele:

„(…) Ziua de 15 ianuarie este o zi foarte importantă pentru noi. În primul rând, este legată de cel mai mare poet pe care noi, românii, l-am avut vreodată, Mihai Eminescu. Și, foarte important, dragi copii, pentru voi, este să rețineți acest lucru, pentru că fiecare dintre noi, așa cum avem părinți, bunici și oameni pe care-i respectăm, avem niște valori pe care trebuie să le respectăm foarte mult. Iar Eminescu, este cel mai important poet pe care românii l-au avut vreodată. Mă bucur pentru că participați la competiție. Să nu vă fie niciodată rușine de faptul că aveți niște valori pe care trebuie să le urmați și să vă fie modele în viața voastră. (…) Vă mulțumesc și dumneavoastră, celor de la bibliotecă, pentru că veniți să marcați această zi importantă din istoria noastră, a românilor. Această zi este importantă nu numai pentru că este ziua lui Eminescu. Fiecare dintre noi trebuie să ne amintim că există oameni care scriu, există oameni care citesc foarte mult și își dedică activitatea în această zonă culturală. De aceea, se numește și Ziua Culturii din România. (…) Vă mulțumesc tuturor și vă doresc succes celor care veți intra în competiție!”.

Juriul concursului a fost format din: drd. Daniel Stejerean – director al CNIPT Șimleu Silvaniei (președinte), prof. Ioana Pop – Școala „Horea”, prof. Cornelia Gheți – Școala „Báthory István”, Mihaela Pop – bibliotecară, George Mureșan – poet șimleuan și Mariana Măerean – din partea cititorilor adulți ai bibliotecii șimleuane (membri). Pentru evoluția lor „scenică”,  tinerii recitatori au fost răsplătiți cu aplauze binemeritate de către întreaga asistență. Printre poezii s-au aflat: Ce te legeni?…; Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie; La mijloc de codru…; La steaua; Și dacă…; Somnoroase păsărele; Lacul; O, rămâi; Revedere; Trecut-au anii… La fel, George Mureșan a fost aplaudat pentru citirea poeziei sale „În fața ta poet nemuritor” (șase strofe), scrisă pentru acest eveniment cultural (…„ La steaua ce în noi a răsărit / E un drum atât de anevoios / Căci nici acum nu am reușit / Să înțelegem versul tău duios” …). De asemenea, cei prezenți au apreciat evoluția Grupului Vocal „Buburuzele vesele” (clasa a III-a B, Școala „Silvania”, condus de învățătoarea Angelica Șumălan), interpretând „Somnoroase păsărele” și „ Sara pe deal”.

Juriul concursului a stabilit că cei mai buni recitatori au fost:

– clasele I-IV: premiul I – Alisia Ghiurcuța, Tudor Pădurean și Miruna Vancea (la egalitate de puncte, toți trei de la Școala „Silvania”; premiul II – Ionuț Ciorba; premiul III – Andreea Pop (ambii de la Școala „Horea”); mențiuni – Aron Dako Edelin (Școala „Horea”) și Raisa Ghile (Școala „Silvania”).

– clasele V-VIII: premiul I – Egri Kriszta (Școala „Báthory István”) și Dalia Șandor (Școala „Horea”); premiul II – Alexia Pop (Școala „Horea”); premiul III – Octavia Trif (Școala „Silvania”); mențiuni – Cătălina Hendea (Școala „Horea”) și Andreea Ianicicău (Școala „Báthory István”).

Premierile au fost făcute de către Daniel Stejerean și au constat în diplome și câte un volum de poezii al lui Mihai Eminescu, alături de felicitările de rigoare. Toți ceilalți elevi au fost onorați, fiecare, cu „Diploma de Participare”, împreună cu nelipsitele îmbărbătări.

De menționat că, în timpul completării diplomelor, a fost prezentat un „clip video” despre viața lui Mihai Eminescu și cu regretații artiști Doina și Aldea Teodorovici, cântând îndrăgita melodie „Eminescu” (pe versurile altui regretat, admirabilul poet Grigore Vieru), cu aportul bibliotecarului șimleuan Alin Costălaș. În plus, în sălile de lectură ale bibliotecii au fost realizate expoziții de carte eminesciană, împreună cu diferite documente despre viața și opera marelui Eminescu.

Concursul s-a dovedit a fi (zic eu) o poartă deschisă, o împrejurare favorabilă în etalarea harului poetic al elevilor și, de ce nu?, în exersarea creativității acestora pe tărâmul fascinant al poeziei. Întreaga activitate a fost frumoasă, chiar fermecătoare, producând o impresionantă stare emoțională celor prezenți, avându-se impresia că „Luceafărul poeziei românești” a coborât printre noi și că, de fapt, îl vedem și-l auzim chiar pe el! În acele momente, parcă, cei prezenți am fost „contemporani” cu poetul nostru național, cel care va rămâne, veșnic, MIHAI EMINESCU, simțindu-i chemarea pentru a fi buni români, având puterea și harul de a ne ridica pe măsura  chemării sale.

Așadar, să-l citim, să-l recitim și, iarăși, să-l recitim pe Mihai Eminescu, pentru a înțelege spiritul românesc al faptelor sale, acum, în Centenarul Marii Uniri a Românilor, precum și în toți anii care vor urma!

                                                                                                                   Prof. Marin ȘTEFAN,

                                                                                                           Publicist, Șimleu Silvaniei

Motto: “Dragostea de patrie este cea dintâi religie a omului civilizat”.
Napoleon I BONAPARTE (1769-1821), împărat al Franței

Luni, 8 ianuarie 2018, s-au împlinit 145 de ani de la nașterea lui Iuliu MANIU, lider al românilor din Transilvania și mare om de stat al României, numit “făuritor de țară”. Acesta a văzut lumina zilei în orașul Șimleu Silvaniei, în 8 ianuarie 1873. A fost al cincilea dintre cei nouă copii ai lui Ioan și Clara Maniu (între Scipio, Cassiu, Ionel, Elena și Cornelia, Sabina, Emilia, Iuliana). Tatăl lui a fost judecător la Tribunalul din Zalău, iar mama sa, fiica vicarului Demetriu Coriolan. De asemenea, Iuliu Maniu a fost nepot al renumitului filozof și om politic sălăjean Simion Bărnuțiu, fruntaș al Revoluției de la 1848-1849 din Transilvania și vicepreședinte al Adunării Naționale de la Blaj, din 3-5/15-17 mai 1848.

Iuliu Maniu și-a început studiile în Șimleu Silvaniei, absolvind cursurile ciclului inferior ale liceului la Blaj (1886), iar pe cele ale ciclului superior la Liceul Reformat din Zalău (1890), dovedindu-se un elev bine educat, un model pentru colegii lui, fiind declarat “matur și apt pentru a urma cursuri universitare”. Iuliu Maniu a fost student al facultăților de drept din Cluj, Budapesta și Viena, obținând doctoratul în științe juridice la vârsta de 23 de ani (1896), precum și diploma de avocat (1898). Ca bun român, Iuliu Maniu a fost, pe cât de harnic și de intransigent, pe atât de cumpătat și de generos, mai ales cu cei nevoiași. A fost un fervent luptător pentru democrație încă din anii studenției, intrând în rândurile membrilor Partidului Național Român (anul 1891), devenind, apoi, președinte al Asociației Academice “Petru Maior” (1892). De asemenea, a fost ales președinte al Societății Studenților Români, Sârbi și Slovaci din Budapesta (1894). Prin toate activitățile sale, Iuliu Maniu a fost un dârz apărător al drepturilor românilor, militând pentru unitatea națională a acestora. Ca atare, în anul 1897 a fost cooptat în Comitetul Partidului Național Român, devenid președinte al acestui partid (1898). În anul 1906 a fost ales deputat în Parlamentul Ungariei, pentru circumscripția electorală Vințu de Jos, comitatul Alba. De remarcat faptul că, între anii 1898-1915, Iuliu Maniu a fost jurisconsult al Mitropoliei Române Unite de la Blaj.

În anul 1918, la întoarcerea de pe frontul din Italia (dus în 1915), s-a numărat printre principalii organizatori ai Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia, din 1 Decembrie 1918, fiind ales președinte al Consiliului Dirigent al Transilvaniei, având și funcția de ministru de interne. Apoi, Iuliu Maniu a fost președinte al Partidului Național Țărănesc în două rânduri ( 1926-1933 și 1937-1947), precum și președinte al Consiliului de Miniștri în trei rânduri (10 noiembrie 1928-7 iunie 1930; 12 iunie-10 octombrie 1930 și 20 octombrie 1932-13 ianuarie 1933).

Ani de-a rândul, Iuliu Maniu, numit “Sfinxul de la Bădăcin” (locul unde a copilărit și unde revenea cu mare plăcere când avea ocazia), a dus o luptă neîncetată împotriva asupririi austro-ungare a românilor din Transilvania și împotriva instaurării comunismului în țară, având multe confruntări cu adversarii politici și cu sistemul “sovietic/stalinist” care se înrădăcina în România. A condamnat, cu înfocare, regimurie dictatoriale instaurate în România anilor 1938-1944 și a luat parte la înlăturarea Guvernului Antonescu și la actul de la 23 august 1944. La aproape 75 de ani, Iuliu Maniu a fost arestat (17 iulie 1947), i s-a înscenat un proces politic (celebrul “Tămădău”) și a fost condamnat la închisoare pe viață pentru “înaltă trădare” și uneltire cu anglo-americanii, fiind trimis în penitenciarul din Galați (12 noiembrie 1947). În anul 1951 a fost transferat în penitenciarul de tristă amintire din Sighet. În urma cumplitului regim de exterminare (nenumărate umilințe, înfometare, frig, lipsă de medicamente etc.), Iuliu Maniu a murit în 5 februarie 1953, fiind înmormântat într-un loc necunoscut din Cimitirul Săracilor din Sighetul Marmației, iar rămășițele sale trupești n-au fost găsite nici până acum.

Despre Iuliu Maniu și activitatea lui s-a scris mult (articole, cărți, reviste etc.) și se va mai scrie. Chiar el a scris: “Ardealul în timpul războiului. Pagini istorice “(Cluj, 1921) și “Testament moral politic” (publicat în București, Editura Cartea Românească, 1991). A fost un bun creștin și un mare patriot român, închinându-și toată viața neamului său românesc, în spiritul jurământului din tinerețe: “Jur în fața lui Dumnezeu, pe conștiință și onoare, că îmi voi jertfi viața pentru triumful cauzei românești!”. În Șimleu Silvaniei a fost înființată Fundația Cultural-Istorică “Iuliu Maniu” și Muzeul Memorial “Iuliu Maniu” (mutat la Bădăcin, în demisolul Bisericii Greco-Catolice). A fost membru de onoare al Academiei Române (din anul 1919), fiind declarat (post-mortem) “Cetățean de Onoare” al orașului Șimleu Silvaniei și al Comunei Pericei (Sălaj). Iuliu Maniu se regăsește în dicționarele biobibliografice “Oameni de Seamă ai Sălajului” (Zalău 2006, volumul II, paginile 25-32) și “SĂLAJ-OAMENI și OPERE” (Zalău 2017, paginile 217-218), editate de Biblioteca Județeană “Ioniță Scipione Bădescu” Sălaj. Casa Memorială “Iuliu Maniu” de la Bădăcin este în curs de reamenajare majoră prin implicarea substanțială a preotului greco-catolic Cristian Borz și cu sprijinul material și financiar al unor instituții și societăți comerciale județene și naționale, precum și al multor sponsori particulari din țară și din străinătate. Multe străzi din diferite localități și instituții de învățământ din țară îi poartă numele, printre care se numără și Colegiul Tehnic “Iuliu Maniu” din Șimleu Silvaniei. De asemenea, s-au ridicat statui și busturi ale acestuia. Edificator este Monumentul Memorial “Iuliu Maniu” din Șimleu Silvaniei, dezvelit și inaugurat de către ing. Septimiu Cătălin Țurcaș – primarul orașului și sculptorul sibian Nicu Mihoc, în 5 februarie 2017, într-o admirabilă ceremonie publică, cu sute de participanți din toate părțile României, chiar și de peste hotarele acesteia. În plus, domnul Ioan Pop din Bădăcin (zis “Poetu”) a compus o poezie dedicată lui Iuliu Maniu (în 1986), iar versurile acesteia au devenit “IMNUL” lui Iuliu Maniu, cântat, cu diverse prilejuri, de către Grupul Vocal “Dealul Țarinii” din Bădăcin! Realizările lui Iuliu Maniu, prin prisma multiplelor sale funcții, ni-l vor readuce, mereu, în minte și în suflet, pentru că pe soleea statuii sale este scris: “Noi, fiii națiunii române de pretutindeni, suntem de aceeași obârșie, de aceeași fire, cu o singură și unitară limbă și cultură, și suntem încălziți de aceleași tradiții sfinte și de aceleași aspirații mărețe” (fragment din declarația lui Iuliu Maniu, la 1 Decembrie 1918, la Alba Iulia).

De aceea, noi, toți, indiferent unde ne-am afla, trebuie să fim împreună în Anul Centenarului Marii Uniri și, de aici încolo, ca bravii noștri înaintași, trebuie să fim patrioți români de bună-credință și cuviincioși, binevoitori și demni ca Iuliu Maniu.

Prof. Marin ȘTEFAN,
Publicist, Șimleu Silvaniei