Motto: „Mulți au aflat cine sunt. Alții îmi știu faptele. Puțini, însă, îmi cunosc gândurile și sentimentele”.
Octavian GUȚU (n. 23 februarie 1946), profesor de limba și literatura română

Aproape de mijlocul lunii lui Undrea 2023, a ieșit de sup tipar cartea „Dedicații sau gânduri prețuitoare și pentru vecie”, scrisă de către profesorul șimleuan Octavian Guțu. Acesta este al treilea volum al său apărut în Colecția „Scriitori sălăjeni” a Editurii „Caiete Silvane” din Zalău, condusă de către domnul Daniel Săuca. Redactor al cărții este Alexandru-Bogdan Kürti, corectura aparține Oanei-Maria Barariu-Săvuș, culegerea textului lui Dorin Ciorba și Emanuil-Marius Hiriș, iar coperta și tehnoredactarea lui Major Lóránd de la „Color Print” Zalău.

Cartea are 286 de pagini, cu două părți: a întâia cu cinci capitole, iar a doua cu șase capitole. Pe cele două clapete se găsesc date despre autor și familia sa, despre activitatea profesională și extraprofesională a acestuia, precum și cele mai semnificative recunoașteri și recunoștințe despre el. Pe coperta a patra, sub fotografia-medalion a autorului, dascălul de citire și simțire românescă, Octavian Guțu, dorindu-i  cititorului o lectură binefăcătoare și îmbucurătoare, spune: „Titlul cărții ˂Dedicații sau gânduri prețuitoare și pentru vecie˃ este unul personalizat. Acesta, adevărată ˂carte de identitate˃ a unei scrieri, are multiple semnificații. În primul rând, numele operei este unul polisemantic. În al doilea rând, fiecare termen component al titlului are semnificații esențiale. Astfel, dedicații, primul cuvânt, indică rezumativ sau sugestiv cuprinsul scriiturii. Sunt antologate principalele texte-dedicații pe care le-a însumat autorul din totalitatea celor din cărțile oferite. Confesiunile creatorului operei sunt de natură moral-intelectuală și nu fizică, deoarece ˂inteligența și sufletul sunt nivelurile superioare ale omenescului˃. Termenul-titlu este urmat de o metaforă revelatorie – ˂gânduri prețuitoare˃, ea sugerând că în dedicații, cititorul va cunoaște cugetări, idei, păreri de natură laudativă. Gândurile prețioase sunt izvorâte dintr-o gândire critică și pozitivă. Ele sunt o formă de a scoate în lumină valorile moral-intelectuale din chipul interior al omului; de asemenea, sunt generatoare de optimism pentru om. Ele sunt, deci tonice! Prin cartea mea, eu ofer o inedită culegere de gânduri alese ˂și pentru vecie˃, adică opinii despre aspectele moral-spirituale din semenii noștri, care nu sunt efemere, ci de lungă durată”.

În acest context, volumul este unul  de excepție, chiar „o carte unicat”! Citind-o, rămâi fascinat… Este cea mai frumoasă și inedită poveste adevărată despre viață! Părerea mea…  Profesorul Octavian Guțu și-a rânduit, ca un mare maestru, dedicațiile și gândurile prețuitoare.  În partea întâia, pentru: marea și frumoasa familie a sa (despre norocul, bucuria și mândria de-a se fi născut în ea); foști colegi de la CN „Simion Bărnuțiu” din Șimleu Silvaniei; foști colegi de la  Inspectoratul Școlar Județean Sălaj; prietenii lui;  medicii care l-au tratat, salvându-i și prelungindu-i viața. În partea a doua se găsesc: manageri de succes în rezumatul narativ al CV-urilor acestora; cronici de întâmpinare din „Raftul cu carte” (publicate în ziarul „Magazin Sălăjean”); opinii dezvăluitoare de valori, realități și frumuseți; barometre de cultură generală (emisiunile-concurs de la televiziune); demitizarea scriitorilor prin anchete literare; un medalion aniversar și două interviuri. La majoritatea textelor tematice se află mottouri adecvate, cu rol rezumativ, punctând ideea/tematica respectivă, dar și viziuna autorului despre aceasta, cultivând gustul pentru frumos. Profesorul Octavian Guțu a scris această carte din cultul ce-l are pentru valoare și valori, pentru prietenie și prieteni, dar și pentru a ilustra frumusețea relațiilor interumane născute din respect și necondiționate, ori a vieții trăite cu rost, aducătoare de bucurii în lumea în care trăiești. Această carte nu este o „poveste”, ea este o imagine cât mai reală despre viață, cu dedicații și cugetări prețuitoare și pentru eternitate/veșnicie. Cine o citește are posibilitatea de a-l cunoaște mult mai bine pe autor, un dascăl important și merituos care știe să valorizeze fapte și, deopotrivă, oameni. Octavian Guțu, un profesor rațional/chibzuit și sentimental, este omul care-și asumă trecutul, cu bune și mai puțin bune, spunând cu onestitate și curaj adevărul-adevărat, despre orice și despre oricine. După cum se observă, n-am nominalizat persoanele care au primit dedicații sau gânduri personalizate. Ele sunt multe, foarte multe. Această oportunitate va fi pentru fiecare cititor o surpriză mai mult sau mai puțin plăcută, pe măsura valorii dedicațiilor sau gândurilor prețioase acordate/atribuite fiecăruia.

Cum am mai spus și scris, Octavian Guțu este și rămâne un veritabil dascăl, care și-a îndeplinit rostul pe pământul frumos al cititului și scrisului. Iar cartea a fost și rămâne cel mai bun prieten al său. În acest context, iată rondelul profesorului Octavian Guțu, actualizat: „Scrisul este a doua lui viață, / Limba română fiind prima… / Și-a pus în educație mintea și inima, / Fiind mereu în față. //  Prin funcțiile avute / Și-a câștigat toată stima, / Având realizări multe! / Limba română fiind prima… // A lansat trei cărți pe piață, / Promovându-și gândurile prețuitoare în lume. / Familia ce poartă al său nume, / Este o formă socială măreață. /  Scrisul este  a doua lui viață!”.

Dragă Tavi, sincere felicitări! Și, deopotrivă, mulțumiri pentru dedicație! Numărându-ți, în continuare pașii prin minunata ta existență, îți urez tinerețe fără bătrânețe, iar viața să-ți dea mulți, mulți ani… BINEȚE! Multă sănătate și bucurii nenumărate, alături de onorata ta familie și de toți cei dragi ție! Sărbători binecuvântate! La mulți ani!

                                                                                                                   Prof. Marin ȘTEFAN – UZPR,

                                                                                                                       Publicist, Șimleu Silvaniei

Motto: „Un succes care nu are urmări nu înseamnă nimic”.

VOLTAIRE (1694 – 1778), scriitor și gânditor francez

Voleiul șimleuan a promovat pentru prima dată în Divizia A, în anul 1978. După patru ani în prima divizie a țării, la sfârșitul  Campionatului Național de Volei 1981-1982, echipa „Silvania” din Șimleu Silvaniei s-a clasat pe locul al III-lea, urcând pe podimul de premiere după Dinamo și Steaua, ambele din București. De fapt, în acea perioadă, Silvania a „bătut” toate echipele din Divizia A, chiar și pe Dinamo și Steaua! Și, parafrazându-l pe Albert Einstein, spun că jucătorii ei n-au făcut doar o echipă de succes, ci una de valoare! Ca atare, prin această izbândă onorantă, Silvania a participat în anul următor (1983) la Cupa Balcanică, pe care a reușit s-o câștige la Belgrad, în partida retur cu echipa  locală „Partizan”.

În anul 2013, șimleuanii au sărbătorit 30 de ani de la câștigarea Cupei Balcanice, iar zălăuanii tot 30 de ani de activitate pe prima scenă a voleiului românesc masculin, după preluarea echipei Silvania și redenumită „Elcond” Zalău! Festivitatea s-a desfășurat la Zalău, în duminica din 15 decembrie 2013, cu participarea reprezentanților celor două echipe (jucători, antrenori și conducători), precum și a unor oficialități de la nivel local, județean și național.

Acum, la împlinirea celor 40 de ani de când echipa „Silvania” a câștigat „Cupa Balcanică”, din inițiativa domnului Teofil (Teo) Chiș – maestru emerit al sportului la volei, sub egida Primăriei și a Consiliului Local Șimleu Silvaniei, festivitatea s-a desfășurat joi, 30 noiembrie 2023, pe scena Casei Orășenești de Cultură, la începutul programului cultural-artistic de sărbătorire a Zilei Naționale a României! Moderator a fost domnul Adrian Lungu, angajat la Radio România Actualități și colaborator la Ziarul „Magazin Sălăjean”, cu sprijinul elevei Dalia Șandor (CN „Simion Bărnuțiu”) și al doamnei Lavinia Berar – agent de turism la Centrul Național de Informare și Promovare Turistică Șimleu Silvaniei.

Invitat pe scenă, domnul Cristian Lazăr – primarul orașului, a spus:

„(…) Țara se construiește prin cetățeni, prin cetățenii ei. Și cetățenii ei o fac mai bună sau o fac să strălucească, prin munca lor de zi cu zi, prin faptele lor și prin activitățile lor. Așa încât, valorile nu trebuie uitate, nu trebuie lăsate în urmă. Mai mult de-atât, ele trebuie prețuite și puse la loc de cinste. Sunt români care, prin munca lor și rezultatele lor, au dus numele acestei țări pe cote înalte, la nivel european și mondial. Trebuie să ne mândrim cu ei, pentru că ei ne fac mândri în fiecare zi. Și sportul este o «carte de vizită» pe care România a jucat-o de multe ori la nivel mondial, și căreia i-a deschis multe uși. Și, pornind de-aici, Șimleu Silvaniei are din plin această carte de vizită! (…) În urmă cu 40 de ani, de aici, de la Șimleu Silvaniei, pleca o echipă de tineri spre Belgrad. De-acolo, acei tineri s-au întors campioni balcanici și au adus la Șimleu Silvaniei Cupa Balcanică la volei masculin! Prin urmare, ne mândrim cu ei și, ceea ce facem azi este un moment simbolic, pentru că trebuie să ne bucurăm și să-i primim, pe fiecare dintre ei, în aplauzele dumneavoastră!”.

Apoi, i-a prezentat, pe: Mircea Tutovan – „tunarul” Europei, Vasile Mășcășan – căpitan de echipă și coordonator-ridicător, Teofil Chiș – coordonator-ridicător, Ioan Țerbea, Adrian Arbuzov, Ioan Ghic, Vasile Dănuț Ciontoș, Cristian Strauff (absent), Ioan Popa, prof. Octavian Baști – antrenor, Ioan (Onuț) Pușcaș, Marius Năsăudean, Nicolae Ilieș (absent) și prof. Marin Ștefan – președinte al Consiliului Orășenesc pentru Educație Fizică și Sport Șimleu Silvaniei (1972-1990). Rând pe rând, strângându-le mâna și felicitându-i, în aplauzele asistenței, a înmânat fiecăruia PLACHETA DE ONOARE (o frumoasă „medalie dreptunghiulară”), cu următorul conținut: „Primăria și Consiliul Local Șimleu Silvaniei acordă PLACHETA DE ONOARE domnului…… la împlinirea a 40 de ani de la marea victorie obținută prin câștigarea trofeului internațional „Cupa Balcanică” la volei – Belgrad 1983, pentru promovarea și contribuția aduse la dezvoltarea voleiului șimleuan. Primar, Mihai-Cristian Lazăr, Șimleu Silvaniei 2023”.

În continuare, domnul primar Lazăr, a mai zis:

Vă mulțumesc în fața dumneavoastră și în fața întregii săli! Și, să știți că, în momentul în care ați fost aplaudați, v-a aplaudat întreg orașul! Pentru că, ceea ce ați făcut este de neprețuit, ați ridicat acest oraș pe culmile performanței sportive și, pentru aceasta, recunoștința noastră nu va fi niciodată îndeajuns. Vă mulțumim și ne înclinăm în fața dumneavoastră!”.

La invitația domnului Adrian Lungu, au vorbit: Marin Ștefan – „Bună seara tuturor! Felicitări pentru că sunteți prezenți aici, fapt pentru care vă mulțumim! Aceștia sunt artizanii voleiului de performanță șimleuan, chiar zălăuan, pentru că echipa de volei Silvania din orașul nostru a fost prima echipă din județul Sălaj care a urcat pe cea mai înaltă treaptă, la nivel de țară. Ei sunt artizanii, și-i felicit! De fapt, au contribuit mulți, chiar și unii dintre dumneavoastră, precum și alții care nu mai sunt prezenți printre noi, cum ar fi Ioan Cherecheș – președinte al Asociației Sportive „Silvania”.

(…) Îmi pare rău că nu este aici cel mai «artizan» dintre artizani, căruia i se datorează aceste succese, cel din anul 1978, la promovarea în Divizia Națională A, precum și cel din 1983, când am câștigat Cupa Balcanică. Nu-i aici, știți unde este… Dumnezeu să-l odihnească! Dr. Ioan Pușcaș și-a închinat viața în două direcții: în cea a jurământului lui Hipocrat, lăsându-ne renumitul medicament Ulcosilvanil și Spitalul Orășenesc care-i poartă numele, și în cea a voleiului de performanță, lăsând conducerea echipei fiului său, prezent aici. (…) În această carte a mea este scris despre el, așa – //„A fost un OM, precum un pisc de munte-n soare, / Cu ochii – doi copii în sărbătoare, / Cu inima – o mare-n vijelie, / Cu gândurile – aripi de vultan, / Trăind o viață plină de elan / Și care într-o zi s-a stins, ca o făclie, / Dar îi simțim și azi lumina și căldura vie…” //. Să-l ierte Domnul!”. Teofil Chiș – „Bună seara! Vă mulțumim pentru aplauzele pe care ni le oferiți! Și în numele antrenorilor, al tuturor jucătorilor și al celor care au contribuit la succesele voleiului în perioada 1978-1983 și, ulterior, și la celelalte două promovări, vă mulțumim! Vreau să vă aduc la cunoștință că Șimleu Silvaniei, în acea perioadă, s-a numărat nu numai printre cele 20 de centre din țară care au avut echipe în primul eșalon, am contribuit și la promovarea și dezvoltarea voleiului sălăjean. În fața dumneavoastră se află cinci maeștri emeriți ai sportului la volei, care au activat pentru echipa Silvania. Aceștia și-au adus o contribuție deosebită la câștigarea ultimei medalii de bronz la Campionatul European din 1977 din Finlanda, la Helsinki: Mircea Tutovan, Vasile Mășcășan, Ioan Țerbea, Adrian Arbuzov și subsemnatul. Este o mare onoare pentru Șimleu, că cinci maeștri emeriți ai sportului și-au adus o contribuție hotărâtoare la obținerea ultimei medalii a voleiului românesc. Sunt 46 de ani de-atunci.  Vă urez sărbători fericite! La mulți ani, România!”.

În alocuțiunea sa de final, când asistența aplauda în picioare, domnul Adrian Lungu spunea:

„Vă mulțumim tuturor pentru ceea ce ați făcut pentru sportul românesc, pentru orașul Șimleu Silvaniei! (…) Mulțumim domnilor, vă dorim multă sănătate și să ne bucurăm împreună și de alte momente la fel de frumoase! Vă mulțumim! Vă mulțumim și dumneavoastră, domnule primar, pentru că sunteți alături de noi!”.

Activitatea a continuat la o masă comună, într-o atmosferă de bună dispoziție, unde acești sportivi de performanță, care și-au dorit să fie împreună la această sărbătoare, și-au depănat amintirile, făcând comentarii pertinente despre viața voleibalistică a orașului din acele vremuri și nu numai.

Felicitări și, deopotrivă, mulțumiri, DOMNILOR!

                                                                                                       Prof. Marin ȘTEFAN – UZPR,

                                                                                                           Publicist, Șimleu Silvaniei

În 30 noiembrie, ultima zi a lunii lui Brumar, creștinii îl sărbătoresc pe Sfântul Apostol Andrei cel întâi chemat, ocrotitorul României. Acesta era fiul lui Iona și fratele Sfântului Apostol Petru. S-a născut în Betsaida, pe malul Lacului Ghenizaret din Galileea, fiind ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul. După aceea, a fost cel dintâi care l-a urmat pe Mântuitorul nostru. A renunțat la îndeletnicirea de pescar, devenind martor al patimilor, răstignirii și învierii lui Iisus Hristos. După Pogorârea Sfântului Duh, a propovăduit Evanghelia în Bitinia, Bizanț, Turcia și Macedonia, până la Dunăre, în Dacia Pontică, Dobrogea de azi, în cetățile Tomis, Callatis și Histria. De aceea, pe panoul exterior, dinspre mare a Catedralei „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Constanța este reprezentat, în mozaic Murano, Sfântul Andrei, considerat patronul spiritual al românilor.

În activitatea sa misionară nimic nu l-a oprit din calea pe care a pornit. În Cetatea Sinope a fost groaznic torturat și, fiind considerat mort, a fost aruncat afară din Cetate. Cu toate acestea, Sfântul Andrei s-a ridicat teafăr în picioare și a mers în Bizanț, unde l-a pus episcop pe Stachys. Întrucât în Grecia a îndreptat mulți oameni spre noua credință, a fost ucis la Patras, lângă Corint, la 30 noiembrie 87, fiind răstignit cu capul în jos pe o cruce în formă de „X”. De atunci, acest fel de cruce poartă numele de „Crucea Sfântului Andrei”.

În anul 357, moaștele sale au fost aduse de către Sfântul Artemie la Constantinopol, în timpul împăratului Constanțiu, fiul lui Constantin cel Mare. Apoi, acestea au fost mutate la Tesalonic și Atena. În anul 1453, după căderea Constantinopolului, au fost aduse la Patras, și de acolo la Roma. În anul 1964, racla cu capul Sfântului Andrei a fost readusă în Grecia, la Catedrala Mitropolitană din Corint. Potrivit tradiției, în perioada petrecută în Dobrogea, Sfântul Andrei  a stat într-o peșteră, identificată, ulteriuor, lângă satul Ion Corvin din județul Constanța.

În țara noastră, sărbătoarea Sfântului Andrei s-a datorat unei legende închinată unui zeu autohton, patron al lupilor. După credințele oamenilor de la țară, Sfântul Andrei a devenit patron și al strigoilor care bântuie în noaptea dinaintea zilei sale. Singurul remediu, în acest caz, este ungerea cu usturoi a ușilor, zăvoarelor și încuietorilor. În același timp,  în noaptea dintre 29 și 30 noiembrie, se întâmplă multe farmece și vrăji, mai ales cele de aflare a ursitei. De asemenea, se fac presupuneri meteorologice și pentru aflarea roadelor în Noul An, punând boabe de grâu într-un vas de lut ars. În această zi, darea oricărui lucru cu împrumut sau pe datorie, aduce necazuri bănești. Iar în  ziua și noaptea de Sfântul Andrei se pot face petreceri cu bunătăți gastronomice specifice Revelionului. Acestea nu scad cu nimic venerația și credința oamenilor în Cel care a întemeiat Biserica Creștină Apostolică de Răsărit.

Sfinte Apostol Andrei, roagă-te pentru binele ROMÂNIEI!

La mulți ani cu sănătate tuturor celor care poartă numele de: Andrei, Adi, Andra, Andrada, Andraș, Andreea, Andreas, Andriaș, Andruș, Andrieș, Andi, Andreiu, Andu, Andru,  Andruța, Deea, Deia, Edra, Endre!

                                                                                                        Prof. Marin ȘTEFAN – UZPR,

                                                                                                             Publicist, Șimleu Silvaniei