Profesoara Maria PÎRVU din orașul Șimleu Silvaniei „merge” pe 90 de ani de viață. Este la un „pas” de a fi nonagenară…  Din păcate, de peste un an de zile(!), din cauza fracturii șoldului drept, este la recuperare în Policlinica-Spital „Salvosan-Ciobanca” din Zalău. Cu aprobarea dr. Vasile Petru Ciobanca – manager al acestei instituții medicale și respectând reglementările impuse din cauza pandemiei de coronavirus, am fost în vizită pentru a o vedea și a-i ura „La mulți ani cu sănătate”! Am fost bucuros să văd că lucrurile merg înspre bine și că doamna Maria Pîrvu este încrezătoare în revenirea la normalitate. I-am oferit cartea mea de publicistică și am stat mult timp de vorbă despre „noutățile” șimleuane. Printre altele, ne-am depănat amintiri din viața și activitatea noastră, cu exemple dintre cele mai edificatoare. Aflând multe „date” despre domnia sa (pe lângă cele știute), i-am propus un interviu. Mi-a spus că nu răspunde la întrebări, ca la… interogatoriu. Mi-a zis că, dacă vreau neapărat să scriu despre dânsa, să consemnez ceea ce-i pertinent dintre cele discutate, coroborate cu datele pe care mi le-a făcut cunoscute mai demult.

Maria Pîrvu s-a născut la 9 noiembrie 1932, în localitatea Chiuza, raionul Beclean, regiunea Cluj, fiind fiica lui Gavrilă și a Aureliei Plaian, alături de frații ei, Ioan și Valeria.

După cursurile școlilor primare și elementare, a absolvit Școala Medie Tehnică de Administrație Economică – specialitatea contabilitate (anul 1951) și Facultatea de Matematică-Fizică a Universității „Victor Babeș” din Cluj (anul 1954).

Și-a începutat activitatea didactică (fizică-matematică), în 1 septembrie 1954, la Școala Elementară nr. 1 din orașul Șimleu Silvaniei, raionul Șimleu, regiunea Crișana. De la 1 septembrie 1956, până la 15 octombrie 1974 a fost profesoară de fizică la Școala Medie Mixtă și la Liceul Real-Umanist (acum, CN „Simion Bărnuțiu”) din Șimleu Silvaniei. A avut funcția de președinte al Comitetului Sindical de Învățământ, la nivel de oraș, fiind membră a Uniunii Generale a Sindicatelor din România. În anul 1957 s-a căsătorit cu Gheorghe Pîrvu – profesor de limba și literatura română la această școală, având împreună doi copii: Mircea-Gheorghe și Horațiu-Sorin. În perioada 15 octombrie 1974 – 1 august 1984 a avut funcția de director al Casei de Cultură a orașului Șimleu Silvaniei. Apoi, după doi ani și jumătate de activitate la Comitetul Orășenesc Șimleu Silvaniei, a revenit în funcția de conducere a Casei de Cultură a orașului, de unde s-a pensionat la 1 decembrie 1987.

Pe Maria Pîrvu, am cunoscut-o în toamna anului 1963. Peste șase ani (1969) am avut cinstea să-mi fie nașă la căsătoria religioasă, iar în perioada 1971-1972, onoarea să fim colegi de „breaslă”, la Școala Medie Mixtă de care aminteam. În anii profesoratului, a avut o rodnică activitate didactică, bucurându-se de aprecierea și respectul generațiilor de elevi, atât la orele de fizică-matematică, cât și la cele de dirigenție. Dintre elevii săi, cei care au iubit fizica, îi amintesc pe: Emilia (Chiș) Geiger – profesoară de fizică, titulară chiar pe catedra de fizică, după transferul Mariei Pîrvu; Emil Ciani – inginer, absolvent al Institutului Politehnic „Traian Vuia” din Timișoasra (fost director general al Grupului de Șantiere Olt și Jiu, în cadrul „Trustului de Construcții Hidroenergetice”); Marioara Ghile – profesoară de fizică la Școala Gimnazială „Silvania” Șimleu Silvaniei; Teofil Chiș – absolvent al Institutului de Educație Fizică și Sport (IEFS) din București, primul „maestru emerit al sportului” în volei din Sălaj; Grünfeld Ștefan – doctor în fizică, la Universitatea din Tel Aviv (Israel). Apoi, încă din primul an de activitate, a avut, pe lângă munca de la catedră, o bogată activitate cultural-artistică cu elevii: grup vocal, dansuri populare, scenete artistice, teatru de amatori. La liceu, împreună cu Gheorghe Pîrvu, a realizat texte pentru brigăzi artistice, punând în scenă piese de teatru. Printre acestea, de o mare popularitate s-a bucurat piesa în trei acte „Profesorul de franceză” (de Tudor Mușatescu, 1948), cu spectacole la Casa de Cultură a orașului Șimleu Silvaniei, precum și în alte localități sălăjene. În anul 1990, când Liceul de Filologie-Istorie a devenit Liceul Teoretic „Simion Bărnuțiu” Șimleu Silvaniei, profesoara Maria Pîrvu a fost prezentatoarea spectacolului cultural-istoric „Simion Bărnuțiu – fiu al Sălajului”, în care soțul acesteia a avut rolul marelui om politic și gânditor român, vicepreședinte al Adunării Naționale de la Blaj din 3-5/15-17 mai 1848.

La Casa de Cultură din Șimleu Silvaniei a reorganizat activitatea: a recrutat soliști de muzică populară și muzicanți pentru orchestră, precum și pe domnul Sidon Crișan – instructor de dansuri populare. Printre apreciații soliști de muzică populară s-au aflat: Florica Pușcaș, Nicolae Bolduț, Traian Galea, Anuța Gale, Florica Moise. De asemenea, la culegerile de folclor pentru diferite obiceiuri populare românești, l-a recrutat pe domnul Laurențiu Pașca – instructor coregraf, un autentic artist amator, laureat al Festivalului Umorului „Constantin Tănase” (Vaslui, 25 iunie 1972). S-a preocupat de achiziționarea costumelor populare din diferite zone ale țării (Șimleu, Barcău, Năsăud, Țara Oașului, Alba etc.) pentru fetele și băieții din formațiile artistice șimleuane. În anul 1975 a pus în scenă spectacolul folcloric „În Sălaj, zece feciori merg la danț în sărbători” – obicei popular din comuna vecină Șimleului, Pericei. A participat cu acest spectacol, în anul 1976, la Festivalul de Folclor de la Curtea de Argeș, câștigând Marele Premiu și Trofeul Festivalului. Cu formațiile de dansuri și cântece populare a participat la diferite spectacole orășenești, județene, naționale și internaționale. De remarcat, prezența artiștilor șimleuani, în anul 1977, la  Festivalul „Săptămâna Internațională a Tineretului”  de la Wewelsburg (în Westfalia, Germania), bucurându-se de aprecierea organizatorilor și a publicului spectator.

Directoarea Maria Pîrvu a înființat o trupă de teatru formată din cadre didactice. Astfel, a pus în scenă diferite piese, iar în două dintre ele chiar a jucat. Printre acestea, amintesc: Gaițele (de Alexandru Kirițescu, 1929), având rolul principal, cel al Margaretei; Doamna ministru (de Branislav Nusic, 1929), cu rolul servitoarei; … ESCU (de Tudor Mușatescu, 1933); Titanic Vals (de Tudor Mușatescu, 1932); Gara mică (de Dan Tărchilă, 1959); Fata tatii cea frumoasă (de Ion Ghelu Destelnica, 1960). De asemenea, a reorganizat Corul Sindicatului Învățământ, și, completându-l cu alți membri, acesta a devenit Corul Casei de Cultură, dirijori fiind profesorii Traian Albu și Ilona Costinaș. Iar cu sprijinul Comitetului Județean de Cultură Sălaj a luat măsuri pentru confecționarea de costume feminine și bărbătești noi, pentru membrii corului.

Mai mult, s-a preocupat de rezolvarea problemelor legate de transportul, cazarea și masa membrilor corului la diferite festivaluri, printre care: „Răsunete Sălăjene” (Zalău, 1971); Festivalul Coral „D. G. Kiriac” (Pitești, 1972); „Toamna Băimăreană” (Baia Mare, 1973); etapa finală a Concursului Formațiilor Muzical-Coregrafice (Baia Mare, 1974); Festivalul Coral „Cetatea de Foc” (Reșița, 1974); Festivalul Coral „Ion Vidu” (Lugoj, 1975); Reuniunea Corală „Someșana” (Năsăud, 1975); Festivalul Coral „Eroi au fost, eroi sînt încă” (Deva, 1976); Reuniunea Corală „Sătmăreana” (Satu Mare, 1980).  În 1977, Casa de Cultură a participat la Guruslău și la Zalău, la filmări TV, în cadrul Emisiunii „Antena vă aparține”.

La Șimleu Silvaniei, în perioada 5-14 iunie 1980, a  avut o contribuție majoră la organizarea și desfășurarea ediției a VIII-a a Festivalului Național „CÎNTAREA ROMÂNIEI”, amplă manifestare cultural-artistică, cu prilejul sărbătoririi a 2.050 de ani de la constituirea Primului Stat Dac Centralizat și Independent sub Burebista. În plus, la Casa de Cultură s-a preocupat de  organizarea și desfășurarea diferitelor concursuri ale grădinițelor, școlilor și liceelor, precum și cele ale unităților economice din oraș, printre care: brigăzi artistice, grupuri vocale, recitaluri de poezie, dansuri populare și de salon. Iar pentru membrii orchestrei aduși din localitățile limitrofe Șimleului, a acționat pentru ca aceștia să primească locuințe.

Profesoara Maria Pîrvu este și rămâne o personalitate de referință pentru orașul Șimleu Silvaniei. A fost și este îndrăgită și apreciată de elevi, de comunitatea șimleuană și nu numai. Este credincioasă și milostivă, comunicativă și îngăduitoare, iubitoare de adevăr și dreptate, având un înalt spirit patriotic românesc. A participat la activitățile desfășurate la nivel de oraș, printre care: Ziua Națională a României, Ziua Armatei României, Ziua Eroilor, Ziua SilvanIEI, Festivalul Național de Umor, Festivalul Internațional de Folclor „La Fântâna Dorului”, Ziua Persoanelor Vârstnice și Ziua Femeii. Având o memorie foarte bună, de fiecare dată, la sărbătorirea femeii și a persoanelor vârstnice a recitat poezii, unele fiind compuse/scrise de către domnia sa! Astfel, este și rămâne o luptătoare dârză pentru afirmarea și consolidarea identității naționale.

Maria Pîrvu are gradul didactic I, Titlul de „Profesor Evidențiat” (Ministerul Educației și Învățământului, ordinul nr. 922/1972) și un CERTIFICAT de absolvire a Cursului pentru perfecționarea pregătirii cadrelor de conducere din economie și administrația de stat, secția cultură (1976).

De-alungul timpului, pentru rezultatele activității sale, profesoara Maria Pîrvu a primit diferite distincții, printre care: Medalia „A XX-a Aniversare a Eliberării Patriei ”(1964), Diplome de Excelență și de Onoare, precum și Scrisori de Mulțumire. Iar pentru activitatea desfășurată în cultură, a primit de la Guvernul României Legitimația nr. 01075/2004, prin care are acces gratuit la: teatre, cinematografe, case memoriale și alte instituții de cultură.

Apropo de poezii: mi-a recitat ultima sa poezie, scrisă, acolo, în spital. Este dedicată regretatului Gheorghe Pîrvu (7 iunie 1927 – 2 aprilie 1997) și se numește „Soțul meu”:

„Mi-e dor de tine în fiecare clipă / Și gândurile îmi sunt departe. / Te-am căutat și dincolo de moarte, / Dar tot cu amintirea am rămas. / Iubitul meu soț, ești dincolo de Cer, / Vorbesc cu tine în fiecare noapte, / Vorbesc și-ascult a tale șoapte. / Iar dacă ți-am greșit, iertare în genunchi îți cer! / E viața mea pustie fără tine și totu-i sumbru în jurul meu, / Dar mă rog ca să te aibă-n grijă Bunul Dumnezeu / Și să-ți trimită gândurile înspre mine. / Și, dacă toate acestea se vor întâmpla, / Voi putea spune fericită, / Că sunt o văduvă împlinită!”. Înduioșător…

Așadar, profesoara Maria Pîrvu este vrednică de toată lauda! Urându-i însănătoșire grabnică și viață lungă, aștept/așteptăm ziua revederii cu domnia sa, aici, la poalele falnicei Măguri a Țării Silvaniei, în orașul său îndrăgit, Șimleu Silvaniei, căruia i-a închinat și-i închină viața, atât cea profesională, cât și cea de pensionară!

                                                                                                                 Prof. Marin ȘTEFAN / UZPR,

                                                                                                                     Publicist, Șimleu Silvaniei

Motto: „Matematica nu înseamnă calcul. Calculul este făcut de mașinile de calcul. Matematicii îi aparține fantezia, imaginația, demonstrația. Toate au un caracter pur uman și nu pot fi făcute decât de oameni”.

Grigore C. MOISIL (1906 – 1973), matematician român

În timpul nefericitei pandemii de coronavirus (COVID-19), învățământul românesc a suferit și suferă, aproape, în toate planurile, din cauza alternanței desfășurării acestuia: cu prezență fizică la clasă sau online. Cei mai păgubiți sunt elevii. Ca atare, pentru îmbunătățirea calității învățământului, a creșterii cunoștințelor elevilor, multe cadre didactice au scris/editat diverse materiale de studiu: lucrări specifice, auxiliare didactice, suport de curs, fișe de lucru, teste de evaluare etc.

Printre acestea se află și Cristina-Georgeta TEIERU – profesoară pentru învățământul primar la Școala Gimnazială „SILVANIA” din orașul  Șimleu Silvaniei, care, spre sfârșitul anului 2021, a scris și a publicat auxiliarul didactic „MATEMATICA. Metode de rezolvare a problemelor de aritmetică. Clasele III – VI”. Domnia sa deține gradul didactic I (1993), fiind absolventă a Liceului Pedagogic „Gheorghe Lazăr” din Cluj-Napoca (1985) și a Universității de Vest „Vasile Goldiș” din Arad (2008), având un masterat la această universitate (2008-2010). În plus, are o bogată și rodnică activitate instructiv-educativă, atât curriculară, cât și extracurriculară, bucurându-se de respectul elevilor, părinților acestora și colegilor/colegelor, precum și de aprecierea conducerilor școlii și Inspectoratului Școlar Județean Sălaj.

Acest auxiliar didactic se alătură celorlalte 12, publicate de Cristina-Georgeta Teieru între anii 2003-2021. Are 73 de pagini, cu 10 capitole. După un „Cuvânt-înainte”, profesoara  amintește, detaliat, pașii care trebuie parcurși în rezolvarea unei probleme: analizele enunțului și conținutului; stabilirea planului de rezolvare; redactarea planului de rezolvare; verificarea răspunsului. În primele patru capitole sunt prezentate considerații generale adecvate, exemple de probleme care pot fi rezolvate prin metodele: figurativă (grafică); comparației; ipotezelor; mersului invers. Apoi, în capitolele V-X, se găsesc multiple exemple de probleme: de amestec și aliaj; de mișcare (în același sens sau în sensuri contrare); cu mărimi proporționale (părți direct proporționale, părți invers proporționale și părți luate perechi care formează rapoarte date); geometrice; care se rezolvă folosind regula de trei simplă (direct proporționale și invers proporționale) și trei compusă (metoda reducerii la unitate și cea a proporțiilor); nonstandard. La sfârșit, este redată bibliografia.

Evidențiez faptul că redactarea, coperțile și tehnoredactarea computerizată aparțin autoarei acestui auxiliar didactic, care are descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României.

Iată ce scrie profesoara Cristina-Georgeta Teieru în „Cuvânt-înainte”, de care am pomenit:

„O importantă parte din timpul lecțiilor de matematică în ciclul primar este folosită  pentru rezolvări de probleme, prin care elevul pătrunde mai adânc în înțelegerea celor studiate și prin care capătă deprinderi de muncă intelectuală foarte necesare în viață. Lucrarea «Matematică. Metode de rezolvare a problemelor de aritmetică» se înscrie pe linia eforturilor tot mai mari din ultima vreme, de a oferi elevilor lucrări care să vină în sprijinul lor pentru aprofundarea cunoștințelor de matematică. Această lucrare se adresează elevilor ciclului primar și nu numai, cadrelor didactice, părinților. Spre deosebire de alte culegeri de probleme, autoarea urmărește metode specifice folosite în rezolvarea diverselor tipuri de probleme de aritmetică, imprimând lucrării un pronunțat caracter de originalitate. Aceste metode sunt prezentate și comentate la începutul fiecărui capitol al culegerii și ilustrate prin probleme rezolvate și completate cu un număr de probleme propuse spre rezolvare. Atât prin originalitatea și diversitatea lor, dar și prin conținutul lor prezentat atractiv, problemele acoperă toată programa aritmeticii ciclului primar. În ceea ce privește gradul de dificultate, e cuprinsă o gamă largă de probleme, fiind prezentate atât probleme accesibile tuturor elevilor, dar și un număr remarcabil de probleme cu un grad ridicat de dificultate, multe vizând perspicacitatea și inventivitatea elevilor rezolvitori. În același timp, culegerea poate fi un îndrumar prețios pentru învățători și profesori, în activitatea la clasă. Prin anumite probleme cu nivel mai ridicat de dificultate, lucrarea se adresează și elevilor care se pregătesc pentru concursurile de matematică. Urez mult succes elevilor, învățătorilor și părinților în rezolvarea tuturor problemelor din culegere”.

Pentru cei interesați, acest auxiliar didactic se va găsi la Biblioteca Județeană Sălaj „Ioniță Scipione Bădescu” din municipiul Zalău și la Biblioteca Orășenească „Alexandru Sterca- Șuluțiu” din Șimleu Silvaniei.

                                                                            Prof. Marin ȘTEFAN / UZPR,

                                                                                Publicist, Șimleu Silvaniei

Motto: „Cea mai scumpă bijuterie a omului e mâna lui de aur”.

Tudor MUȘATESCU (1903 – 1970), poet, prozator, dramaturg și umorist

Salutăm lumea toată…

Este cel mai bine,
Să nu dăm mâna cu oricine…

Pumnul strâns tare,
Dă mâinii putere mare…

Mâna are-n față,
Liniile de viață…

Nu-i frumos, nici sănătos,
Să ștergem gura cu al mâinii dos…

La orice întrevedere,
Să ținem mâinile la vedere…

Să acoperim, cu mâna, gura:
Căscatul ne pocește figura…

Când podoabe pe fiecare deget se găsesc,
Obiceiul este neavenit, chiar grotesc…

Cu cinci degete putem face,
Multe și tot ce ne place…

Cu patru degete-ndoite,
Apreciem vorbele potolite…

Cu trei degete ne închinăm
Şi, evlavios, ne înclinăm…

Cu două degete ridicate,
Vrem să fim, la discuție, parte…

Iar cu un singur deget,
I-atenţionăm discret
Și-i ridicăm sau îi coborâm,
Pe toți cei răi pe-acest tărâm!

                                   Prof. Marin ŞTEFAN / UZPR,

                                         Publicist, Șimleu Silvaniei

(Între ghilimele, cântece și între paranteze, compozitori!)

„Mândro, îţi trimit  scrisoare” (Zaharia Popescu)!   

Aici, „E primăvară în ianuarie” (Gelu Solomonescu), de-a binelea.  „Aseară vântul bătea” (cântec de voie bună), parcă în „Amurg de toamnă târzie” (Alfred Alessandrescu), chiar dacă era o „Noapte de iarnă” (Ion Borgovan) şi, fiind „La oglindă” (Timotei Popovici), mă gândeam la „Ziua asta neuitată” (Vasile Popovici), dar şi la ziua de „Mâine” (Radu Şerban), delectându-mă cu  „Un cânt pentru tine” (Richard Bartzer). Mi-a fost de ajuns „Un minut” (Radu Şerban) să realizez că – „De la un timp” (Radu Şerban) – „Amorul mascat” (Ion Hartulary-Darclée) pentru fata cu „Ochii verzi” (Emanuel Ionescu) trebuie să devină „Mărturisire” (Richard Bartzer), fiindcă  „Inima mea e a ta” (George Grigoriu)!

„Da, da” (Radu Şerban), prin „Forța destinului” (Giuseppe Verdi), tu ai devenit pentru mine „Pasărea măiastră” (Ion Borgovan), care zboară „Spre soare” (George Grigoriu), transformându-se în „Steaua stelelor” (Adalbert Winkler). Zău, nu ştiu „Cine mi te-a scos în cale” (Ion Vasilescu), dar – de atunci –  „Copăcel-copăcel” (Vasile Veselovschi), „Veghez” (Constantin Arvinte), precum „Motanul încălţat” (Cornel Trăilescu), ca cei „Doi ochi frumoşi” (Noru Demetriad) să fie şi doi  „Ochi iubiţi” (Elly Roman) … de mine! „Iubito” (Henry Mălineanu), din punctul meu de vedere, „Nici o dragoste nu e ca a noastră” (Henry Mălineanu) şi,  de aceea – acum – „Joc şi cânt” (Aurel Giroveanu), pentru că,  „Te iubesc aşa cum eşti” (George Grigoriu).

Dragă Ana Lugojana (Filaret Barbu), e o noapte cu „Clar de lună” (Alexis Catargi), când  „Prind visele aripi” (Tiberiu Olah) şi, de aceea, mă duc la culcare cu gândul că, „Cerul n-are gratii” (Radu Şerban) şi că, „Viaţă visului vom da” (Teodor Bratu), în timp ce tu  „Dormi cu zâmbetul senin” (Zaharia Popescu) în  „Oraşul fără noapte” (Mauriciu Vescan), pentru mine.

M-am trezit, chiar, când „Zorile” (Temistocle Popa) fac loc pentru „Ziua asta meritată” (Vasile Popovici), de care vorbeam. Aşadar, acum, în „Zori de zi” (Gherase Dendrino), îţi spun că  „Azi noapte te-am visat” (Ion Vasilescu), pe tine, „Steaua tinereţii” (Liviu Rusu) mele. „E de necrezut” (Henry Mălineanu) ce se-ntâmplă cu mine, „Parcă ne-am cunoaşte de când lumea” (Marius Mihail), iar  „Ochii tăi frumoşi” (Iosif Paschill), adică,  „Ochii verzi” (Emanuel Ionescu), sunt pentru mine o „Eliberare” (Vasile Popovici).

„Iubire, iubire” (Radu Şerban), să ştii că, „Frumoasă-i visarea” (Temistocle Popa), cel puţin în „Lumea mea” (Teodor Teodorescu), dar,  „Dacă-ar fi, ce bine-ar fi” (Vasile Veselovschi) să fie şi în „Şcoala femeilor” (Ion Dumitrescu), adică şi în …lumea ta! Acum  „Se face ziuă” (Constantin Nottara), chiar, „Răsare soarele” (Ion Dumitrescu) şi cred că, „Nu-s stelele devină” (Temistocle Popa) dacă,  în „Avalanşa” (Tibeiu Olah) pornirilor mele, „Iubesc femeia” (Ionel Fernic) visurilor mele!

Da, „Iubito, cu ochii verzi ca marea” (Ionel Fernic), „M-am născut în România” (Petre Mihăescu) şi-ţi spun, sincer: „Te iubesc” (Mişu Iancu), pentru că,  „În tot ce e frumos pe lume” (Elly Roman), „Tu” (Vasile Veselovschi) eşti –  pentru mine – „Rubinul miraculos” (Ion Nonna Otescu) din „Constelaţia omului” (Tiberiu Olah). „Dacă nu eşti lângă mine” (Vasile Veselovschi), simt cum, în „Setea” (Theodor Grigoriu) mea de iubire, „Nu te pot uita” (Nicolae Kirculescu) şi aştept o  „Revedere” (Nicolae Lungu), pentru că, „Toată lumea are un dor” (Timotei Popovici).

„Îţi mai aduci aminte, doamnă” (Ionel Fernic), când, „Tropa – tropa” (Elly Roman), „Pe drumul tinereţii” (Vasile Timiş), cu „Frânturi din suflet” (Iosif Paschill) îţi trimiteam „Dorinţa” (George Popescu), vrând să prind… „Lozul cel mare” (Henry Schwartzman)? „Trecut-au anii” (Paul Jelescu), dar, nu-i „Prea târziu” (Radu Şerban) să-ţi spun că, „Bat iar drumul către tine” (Marius Mihail), acum în iarnă, care-i, de fapt, „Cea mai frumoasă toamnă” (George Grigoriu) din viaţa mea! Totuşi, „Parcă-a fost ieri” (Nicolae Kirculescu) şi  „Aşa-mi bate inima” (Ion Vasilescu) când te văd, fiindcă  am  „Întâlnire cu dragostea” (Nicolae Kirculescu) demult visată…

Draga mea, „Aştept mereu” (Marius Mihail) o „Reverie” (Richard Bartzer) în  „Taina” (Mihail C. Andricuţi) noastră, întrucât, „Cu dragostea nu se glumeşte” (Constantin C. Nottara). De aceea, „Te chem” (Richard Bartzer) să-nţelegi că, „Nu poţi uita” (Florentin Delmar) „Clipa de atunci” (Noru Demetriad), când –  „La Gorunul lui Horea” (Gelu Solomonescu) – pentru amândoi a fost  „O zi de neuitat” (Florentin Delmar), dansând „Hora tinereții” (Teodor Bratu) și cântând cu „Tilinca” (Tiberiu Alexandru), după ce am mâncat „Două mure și-o căpșună” (Gelu Solomonescu). Acum, pentru mine, „Numai tu” (Doru Demetriad) eşti: „Aurul Rinului” (Richard Wagner), pe care vreau să-l am; „Zâna munţilor” (Iosif Ivanovici), pe care doresc  s-o iubesc mereu; „Porumbelul alb” (Florin Eftimescu), pe care să-l mângâi duios; „Vârful cu dor” (Ion Hartulary-Darclée), pe care să-l ating, înălţător, şi „Victoria” (Dumitru Eremia) mea sentimentală!

„Dragă  şi  iar  dragă”  (Ion Vidu), văd că o ţin – una şi bună – ca  „Păcală” (Sabin V. Drăgoi), „Când însuşi glasul” (Paul Jelescu) tău ar trebui să-l aud. Aşadar, nu vreau să ne-nţelegem  ca „La piaţă” (Mihail Jora), fiind „Departe” (Marius Mihail) de mine acest gând. De aceea, „Mi-e teamă să te cert” (Radu Şerban), când n-ai vreo vină! „De s-ar vinde dragostea” (Ion Croitoru), ca la „Târgul de fete” (Filaret Barbu), ar fi altceva, dar nici aşa n-ar fi bine, ca „Slugă la doi stăpâni” (George Pascu). „De la un timp” (Radu Şerban), „Desfăşurarea” (Ion Dumitrescu) evenimentelor era să cadă în derizoriu, când „Erculeanul” (Iacob Mureşan) a uitat că, „Cu dragostea nu se glumeşte” (Constantin C. Nottara). Atunci, au căzut „Picături din Cer” (Marius Mihail), spunându-mi că, „Pe strada mea e toamnă iar” (Emanuel Ionescu ), unde „Ciocârlia” (Sabin V. Drăgoi) anunţa că tu „Eşti dragostea mea” (Nicolae Kirculescu). Știu că „Iubirea nu-i un simplu TE  IUBESC” (Mauriciu Vescan) şi, mai ales, „Să nu glumeşti cu ochi frumoşi” (Ionel Fernic). De-atunci,  „Cântă inima mea” (Vasile Veselovschi) şi-ţi trimit, adesea, „Un cântec de departe” (Radu Şerban), fiind „La un pas de fericire” (Radu Şerban), chiar dacă, „Tu nu-mi ceri luna” (Radu Şerban) şi, pentru mine, „E atât de bine” (Richard Bartzer).

„Mai ştii” (Eugen Teger) – cum „Prietenia ni-i dragă” (Vasile Timiş) la amândoi –  „Poate cauţi şi tu” (Gherase Dendrino) „Dorurile mele” (muzică necunoscută pe versurile lui Octavian Goga). Nu, nu „E prea târziu” (Vespasian Vasilescu), pentru că, „Nu-i niciodată prea târziu” (Ioanin Lupescu), ţi-o spune „Iubirea ta” (Temistocle Popa) adevărată. Să „Înţeleg” (Ion Vasilescu), „Frumoasa mea cu ochii verzi” (Ion Mânzatu), că nu-nţelegi  „Romanţa dragostei” (Aurel Giroveanu)? Nu, nu cred că ţi „S-a dus amorul” (George Popescu) şi nici nu-i bine „Să treci prin lume fără dor” (Alexandru Leon). Acum pot spune: „Stai, tinereţe, pe loc!” (Noru Demetriad), căci, „Mai am un singur dor” (Guilelm Şorban), acela  „Să nu ne despărţim” (Gherase Dendrino), să pot să-ţi demonstrez „Poema ochilor” (Ionel Băjescu-Oardă), să iubesc „Ochii tăi frumoşi şi limpezi” (Iosif Paschill) şi să dau dezmierdări „Argintului din părul tău” (George Grigoriu).

Tu, dragoste divină, „Îţi aminteşti?” (Alexandru Corfescu), „Nu se poate!” (Henry Mălineanu) să nu-ţi aminteşti câte am făcut „Pentru tine” (Marius Mihail), fiindcă, „O mândrie am pe lume (Vasile Timiş). Tu  „Râdeai…” (Ionel Băjescu-Oardă), poate o faci şi acum, văzându-mi  „Gelozia, bat-o vina” (Aurel Vieru), dar eu am crezut, întotdeauna, „Din zori până-n zori” (Dumitru Bughici), c-am făcut „Pasul drept” (Stelian Dinu), să maoră … „Mincinosul” (Gheorghe Cucu)!

Spuneam că, „Mi-e teamă să te cert” (Radu Şerban) şi, de aceea, „Te caut” (Florentin Delmar) oriunde-ai fi, deoarece „Două inimi nu-mi dau pace” (Gheorghe Dima), a ta şi a mea! „Cât aş vrea” (Adalbert Winkler) să fim „În excursie” (Richard Bartzer), în „Poiana cu flori” (Temistocle Popa), lângă un „Pârâiaş cu apă lină” (Emanuel Elenescu) şi –  oferindu-ţi  multe „Panseluţe albăstrele” (Elly Roman), toţi  „Trandafirii” (Sergiu Sarchizov), „Nufărul roşu” (Ion Vasilescu) cel frumos,  „Un firicel de floare albastră” (Ion Vasilescu), „Lalele” (Temistocle Popa) în culoarea preferată, un buchet de „Flori de câmp” (Ion Zirra), „Mărgăritare” (Adalbert Winkler) superb mirositoare, chiar „Florile dalbe” (Timotei Popovici) – să-ţi arăt, în „Cântec de leagăn” (Gheorghe Fira), cum „Iubesc femeia” (Ionel Fernic), acolo, „La umbra ta” (Radu Şerban), pentru că, „Mi-eşti dragă” (Alexandru Leon) şi „Mi-e dor” (Nelu Danielescu), „Mi-e tare dor” (Angela Moldovan), de tine!

Fată cu ochii verzi, „Ştiu că mă iubeşti şi tu” (Ion Vasilescu), dar, „Dacă iubeşti cu-adevărat” (Radu Şerban), „Spune-mi ce să fac” (Vasile Veselovschi), întrucât vreau să mă crezi şi să nu mă pierzi, spunând – doar – „A fost prietenul meu” (Radu Şerban). „Să nu te superi dacă plâng” (Gherase Dendrino), pentru  că  aş avea „O strângere de inimă” (Ion Vasilescu) dacă aş şti că, „Nu-ţi pare rău când vezi că plâng” (Ion Vasilescu). De aceea, te rog, „Nu m-abandona” (Augustin Bena), pentru că, eu  „Te-aştept la poarta amintirii” (Nelu Danielescu), mereu. Ar fi penibil să-mi reproşez că, „În zadar alerg pământul” (Gheorghe Dima), ca să  „Te-aştept pe-acelaşi drum” (Aurel Maxiny), făcând pe „Trubadurul” (Mihăilescu Toscani). Nu sunt „Prinţ  şi cerşetor” (Laurenţiu Profeta), „Avarul” (Stefan Mangoianu) sau „Unchiaşul sărăcilă” (Ion Dumitrescu) şi nici „Regele munţilor” (Timotei Popovici), „Ştefan cel Mare” (Iacob Mureşan) şi… Sfânt  sau  un „Crai-Nou” (Ciprian Porumbescu). „Habar n-ai tu” (Ion Vasilescu) cine sunt… Eu „Sunt un om cum altul nu-i” (Gelu Solomonescu). Ştii ceva? „De-ar fi dorul” (cântec din Ardeal) tău cât al meu, ai afla –  repede şi uşor –  cine sunt!…

Atunci când vei pleca la „Târgul de fete” (Filaret Barbu) și „Când depărtarea ne va despărţi” (Ion Vasilescu), te rog, „Nu-mi lua iubirea, dacă pleci” (Marius Ţeicu). Iar dacă „Ai milă, nu pleca, rămâi!” (Stelian Ionescu).

Te sărută, „Atât de dulce… ” (Ionel Băjescu – Oardă), un „Prieten drag” (Radu Șerban) și-ți spune: „Hai noroc și iar noroc” (Gelu Solomonescu)!

Barbu Lăutaru (Gheorghe Ciobanu).

 

                                                                   Prof. Marin ȘTEFAN,

                                                            Publicist, Șimleu Silvaniei

.  Gândirea e totdeauna creatoare, căci a pricepe înseamnă a descoperi că ceva e altceva decât credeai că este…

.  Un profesor de drept este și de fapt.

.  Mare lucru e să fii ceea ce ești: OM!

.  Inteligența nu este talent intelectual, ci virtute morală. Inteligența înseamnă a pricepe ce nu-ți convine. Să înțelegi ce-ți convine, poate face oricine…

.  În viață, fiind tot mai util, a devenit… necesar!

.  Îl laudă în ansamblu și îl cântă solo…

.  Fă binele în văzul copiilor/elevilor, ca să te imite!

.  Mai bine „pas cu pas”, decât… „târâș-grăpiș”!

.  Dascălii și elevii fără dorințe sunt lucruri!

.  Profesorul care a rămas necunoscut, se crede tânăr.

.  De consiliul școlii mai scapi, dar de părinți nu…

.  Succesele aduc amici. Eșecurile, prieteni înflăcărați!

.  Învață-te să te dezveți!

.  Cel mai bine e să pui virgulă unde alții pun punct…

.  De când a apărut „pardon”, totdeauna se întâmplă greșeli…

.  Tinerii le reproșează vârstnicilor faptul că îmbătrânesc prea încet!

.  Șprițuită trebuie să fie mașina, nu șoferul…

.  Nu râde de cel care cade până nu vezi cine-l ridică!

.  Mediocritatea poate să ridice, dar nu știe să coboare…

.  Are, uneori, gânduri, care, dacă le-ar pipăi, i-ar produce arsuri cumplite!

.  E frumos să ceri iertare după ce ai greșit; e înțelept să nu fii nevoit să ceri iertare!

.  Ferește-te de directorul tânăr, ca de bărbierul bătrân!

.  Prietenia reînnodată seamănă cu un fals în acte publice…

.  Mai mult decât cuvintele contează ecoul lor!

.  Toți suntem, într-un fel sau altul, ceilalți…

.  Subalternul și-a împrumutat șeful. De atunci, fiecare a uitat de… datorie!

.  Cel mai bun inspector este acela pe care, când îl cauți, nu-l găsești.

.  Când pregătirea e grea, lecția e ușoară!

.  Capul plecat, ministrul nu-l taie.

.  Să te lași dus de vânt este o ambiție de frunză moartă…

.  Cere mult de la tine însuți și nu cere nimic de la ceilalți!

.  Excesul de severitate produce ură. Excesul de îngăduință produce haos…

.  Poartă-te bine cu corpul tău, dacă vrei să-ți rămână sufletul în el!

.  Cine știe să descifreze privirile femeilor nu mai are nimic de învățat!

.  Pe strada „Mai târziu” se ajunge în piața… „Niciodată”!

.  De Crăciun, unii oameni sunt… bine făcuți!

.  În noaptea de Revelion, toți suntem între două vârste: cea de anul trecut și cea de anul viitor!

 

                                                            Prof. Marin ȘTEFAN / UZPR,

                                                                Publicist, Șimleu Silvaniei

. La urma urmelor, urmăritorul, urmărind urmele, i-a pierdut urma urmăritului și, prin urmare, a amânat urmărirea pentru ziua următoare (va urma).

. Venind de departe, pe de-o parte, repede-ar împarte toată partea sa, pe de altă parte, ar pune-o de-o parte, fără a o desparte în cealaltă parte.

. „Ce mai tura-vura, dacă nu pierdeam tura, câștigam la șah”, se gândea paznicul din tura de noapte, când făcea o tură în jurul turnului de control.

. Deoarece un șef din Poarta Sălajului îl poartă din poartă-n poartă, portarul crede că-i poartă pică și, de aceea, se poartă urât cu el.

. Cursul despre cursul Crasnei e în curs de tipărire și, probabil, va apărea în cursul anului viitor, fără niciun recurs, pe parcurs.

.  Odinioară, turistul Marc, ajuns în comuna Marca, și-a marcat marca, remarcabil, într-un schimb valutar, iar unii marcani, marcând și ei banii, s-au remarcat în marcarea acestora, iar acțiunea a fost una marcantă, de mare marcă.

                                                                                   Prof. Marin ȘTEFAN,

                                                                          Publicist, Șimleu Silvaniei

 

• Vara îşi face sanie şi iarna… se dă cu ea pe derdeluş!
• Cine se scoală de dimineaţă… trudeşte toată ziua!
• Cine fuge după doi iepuri… face antrenament!
• Prietenul adevărat… la salariu se cunoaşte!
• Turistului îi şade bine… cu  mâncare!
• Bate fierul… cu ciocanul!
• Când doi se ceartă, al treilea… e martor!
• Omul potrivit… nu-i bun la baschet!
• Face din ţânţar… insectar!
• Cine sapă groapa altuia… transpiră repede!
• A greşi e… în firescul grabei!
• Unde dai şi unde… ajunge!
• Dă bir cu… mită!
• Despică firul… Ariadnei!
• Capul plecat… e al linguşitorului!
• Cine are carte… deschide jocul!
• Cine fură azi un ou, mâine… e corupt!
• Cine râde la urmă… e şef!
• După război… se duc tratative!
• Minciuna are… adepţi politicieni!
• Nu este pădure fără… defrişări!
• Câinele care latră… nu se gudură!
• Ochii care nu se văd… sunt acoperiţi!
• Ochii verzi… dau roade pomului!
• Răzbunarea e arma… turnătorului!
• Urma scapă… siguranţa răufăcătorului!
• Ziua bună se cunoaşte… seara!

 

                                     Prof. Marin ŞTEFAN / UZPR,

                                           Publicist, Șimleu Silvaniei

Prefectul: Totul a fost legal, perfect organizat și desfășurat.
Parlamentarul: Incredibil, dar adevărat! A fost ca premiera mandatului meu…
Primarul: Excelent! Voi propune premierea șefei de sală…
Profesoara de limba și literatura română: A fost ca un roman, citit cu „poftă bună”, de la început și până la sfârșit.
Filozoful: Nu m-am gândit, încă! Meditez…
Profesoara de religie: M-am simțit… ca în sânul lui Avraam!
Militarul: Excelent! Toate au fost bine rânduite și… aranjate.
Viticultorul: Totul a decurs bine. Mai ales, fetească…
Profesorul de matematică: A ieșit bine, dar socoteala de acasă nu s-a potrivit de data asta…
Farmacista: Toate rețetele au fost bine formulate. Am fost foarte degajată…
Profesorul de engleză: „O. K.!”.
Istoricul: Ca anul acesta, ca anul trecut și toată era noastră, așa ceva nu s-a mai pomenit! Să vedem ce-o fi, cu noi, în 2022…
Burlacul: Am fost surprins când, la periniță, s-a stins lumina… Dar mi-a plăcut!
Astronomul: M-am simțit în al nouălea cer! Dar, parcă, a trecut prea repede, ca o cometă.
Medicul chirurg: A fost bine. Eu am făcut disecția purcelului de lapte și operația a reușit. M-am speriat când, unii au venit cu capra și buhaiul, iar alții cu ursul…
Bibliotecara: A fost „ca la carte”! De la început, până la sfârșit…
Actorul: Formidabil! Mai ceva decât în filmele americane…
Inginerul agronom: Cel mai mult mi-a plăcut plugușorul…
Preotul: N-am mai pomenit așa ceva… O minunăție!
Muzicantul: Nimeni n-a întrecut măsura! Totul a mers… strună.
Fotbalistul străin (redare): Ha, ha, ha! M-a impresionat, s-a petrecut și s-a dansat până dimineața. Mi-a plăcut mâncarea, delicioasă! Mai ales, ciorba și sarmalele românești…
Pictorul: Adorabil! Am rămas tablou…
Profesorul de sport: Totul a fost la înălțime. Nimeni n-a doborât „ștacheta”!
Jandarmul: Fără mască, n-au fost probleme… La dans, m-am descurcat cel mai bine. Mai ales, la… bătuta moldovenescă!
Șoferul: Totul a mers bine până la miezul nopții, când „am tras pe dreapta”…
Frizerul: A fost… „brici”. Am ras totul de pe masă!
Polițistul: A fost corect. Nu s-a făcut nicio plângere…

Prof. Marin ȘTEFAN / UZPR,
Publicist, Șimleu Silvaniei

Unei vorbărețe

E ştiut că vorba multă
Cu fapta bună nu se-mpacă.
Apreciez femeia adultă,
Care ştie când să tacă!

Unui prim-ministru

A vorbit fără rafinament
Și prea multe și-a permis…
La astfel de raționament,
Președintele l-a… demis!

Unui palavragiu

A vorbit frumos, cu multe date
Şi nu s-a-ncurcat defel.
S-a râs, însă, pe săturate…
Nu de vorbe, ci de el!

Altui prim-ministru

Se zvonește-n țara-ntreagă,
Că i-ar lipsi o… „doagă”,
Dar el, pe românește,
E întreg, mintea-i… lipsește!

Unui demnitar corupt

Destinul va fi cu el dur,
Chiar dacă-i atotştiutor,
Când unul din gaşcă, sperjur,
Devine… denunţător!

Unor cântăreți de manele

După cum dau, permanent,
Din picioare, mâini și gură,
N-ar avea temperament.
Mai degrabă… temperatură!

Unui membru de partid

La moţiune gândeşte bizar,
Nepoliticos chiar,
Ştiind care-i mersul:
Interesul poartă fesul!

Unor membri UDMR

Prin orice mijloace, doresc
Să strice tot ce-i românesc…
Visuri și deșarte vedenii:
ROMÂNIA va dăinui milenii!

Unui politician

La orice adunare,
Vorbeşte mult şi-i demn
De a sa cuvântare…
Dar, limba e de lemn!

Unor guvernanți

Unora cu multă raţiune,
Când dau de un bucluc,
Li se-ntâmplă o „minune”:
Cad în nesimţiri, buluc!

Prof. Marin ȘTEFAN / UZPR,
Publicist, Șimleu Silvaniei