Primul lăcaş a fost construit probabil în sec XVI din nuiele şi a fost acoperit cu paie. Venitul preotului a fost asigurat printr-o ordonanţă emisă de Voievodul Bethlen Gábor în 1615.

Biserica, incendiată de turco-tătari în 1666, este reconstruită în 1670 pe fundație de piatră, la fel şi clopotniţa. Între 1685 şi 1686 sunt întăriţi pereţii şi este acoperită cu şindrilă. În 1688 este renovată şi clopotniţa în care se montează două clopote noi. În 1703 biserica este distrusă de trupele austriece, fiind reconstruită între 1729 şi 1736. Noua biserică acoperită cu şindrilă are un turn din lemn, înlocuit în 1815 cu unul din piatră, înalt de 27m.

În 1917 sunt recvirate ambele clopote. Tavanul casetat, împodobit cu motive populare, a fost făcut în 1737 de Pataki János, orga în 1769 de Johannes Hahn, iar ceasul din turn în 1817.

Biserica „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” din Șimleu Silvaniei a îmbrăcat haine de sărbătoare, cu prilejul prăznuirii hramului acestui locaș de cult. Cu această ocazie Sfânta Liturghie a fost săvârșită de către Preasfințitul Părinte Petroniu, înconjurat de un ales sobor de preoți și diaconi din care au făcut parte Preacucernicul Părinte Vasile Rus, vicarul administrativ al Episcopiei Sălajului, Preacucernicul Părinte Gabriel Gârdan, consilierul cultural al Eparhiei, Preacucernicul Părinte Ionuț Pop, consilierul economic al Episcopiei, Preacucernicii Părinți Protopopi Dan Haiduc, Ștefan Lucaciu și Dan Dregan, Preacucernicul Părinte Mircea Corpodean, slujitor la biserica Sfântul Ignație Teoforul din Auckland, Noua Zeelandă și Protopop al românilor ortodocși din Noua Zeelandă, Preacucernicul Părinte Vasile Boșca, Parohul bisericii și Preacucernicul Părinte Ioan Pădurean, după cum a precizat Părintele Arhid. Adrian Onica, secretar Eparhial.

În cadrul Sfintei Liturghii a fost săvârșită și o hirotonie de diacon, în persoana tânărului Lucian Hodadea, acesta urmând a fi hirotonit duminică preot pe seama Parohiei Câmpia.

La finalul Sfintei Liturghii, după rostirea cuvântului de învățătură, s-a desfășurat un alt moment emoționant, și anume instalarea noului preot coslujitor al acestei biserici, Preacucernicul Părinte Protopop Dan Haiduc.

Pe lângă activitatea pastoral-misionară, Parohia „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” din Șimleu Silvaniei desfășoară și o bogată activitate social-filantropică.

Activitățile sociale ale Parohiei au demarat în urmă cu 14 ani, acestea desfășurându-se prin truda și purtarea de grijă a părintelui Paroh Vasile Boșca în Complexul Social al Parohiei unde persoanele nevoiaşe din oraş şi din împrejurimi au beneficiat de servicii sociale la Cantina Socială, special amenajată în demisolul clădirii, cu o capacitate de 100 de locuri, dar şi la cabinetele medicale de stomatolologie, fizioterapie şi reflexoterapie din cadrul Complexului Social.

În aceeași perioadă au fost create spaţii cu 20 de locuri de cazare, cu regim de internat, pentru elevii din localităţile limitrofe, care nu aveau posibilitatea să facă naveta la liceele din oraş, elevi care serveau şi masa de prânz la cantină. În decursul anilor au beneficiat de masă şi cazare gratuită şi elevi din Republica Moldova.

La începutul activităţii sociale a Parohiei s-a încercat a se urma modelul Bisericilor Creştine din Occident, organizându-se pe lângă Parohie, gratuit, cursuri de limbă germană şi engleză, muzică şi pictură de icoane pe sticlă, profesorii, parţial participând cu servicii de voluntariat, parţial fiind remuneraţi de către Parohie, aceasta din urmă suportând şi cheltuielile de întreţinere şi materiale didactice necesare.

Pentru a pune în valoare şi în atenţia elevilor şi a cadrelor didactice materialele arheologice găsite în colecţii particulare şi obiectele descoperite la Cetatea Dacică de pe Măgura Şimleului, în cadrul Complexului Social a fost amenajată o expoziţie permanentă de arheologie şi etnografie, care în prezent găzduieşte şi colecţia de carte veche a Protopopiatului Şimleu Silvaniei, alături de icoane vechi şi obiecte de cult, păstrate în condiţii optime, într-un spaţiu special amenajat.

În acelaşi Complex se află în curs de pictare un paraclis, care va deservi parohiei, în special la slujbele săvârşite peste săptămână, dimineaţa şi seara, când participanţii la slujbă sunt în număr mai mic, pentru a se putea asigura confortul termic pe timp de iarnă şi slujbele să se desfăşoare în condiţii normale.

În decursul anilor de funcționare a Complexului Social s-a oferit îmbrăcăminte, în medie, unui număr de 350 persoane pe an, au fost cazaţi, în medie, un număr de 15 elevi anual, iar la cantina socială au servit masa de prânz, în regim social, pe durata anului şcolar, în primii ani aproximativ 70 persoane pe an, ajungându-se, în prezent, din cauza lipsei fondurilor, la un număr de doar 23 persoane pe an.

În prezent la cantina socială a Parohiei servesc masa de prânz, în regim social, un număr de 23 persoane nevoiaşe, incluzând persoanele recomandate de către Biroul de Asistenţă Socială al Primăriei Şimleu Silvaniei.

De asemenea în cadrul serviciului Centru Educaţional de Zi, Parohia oferă asistare didactică, după orele de curs, pentru un număr de 23 elevi, proveniţi din familii dezorganizate şi cu posibilităţi minime de supraveghere în efectuarea temelor.

Acest proiect îşi propune înfiinţarea unui Centru de zi pentru copii, care să vină în sprijinul copiilor orfani sau proveniţi din familii monoparentale, precum şi a copiilor ai căror părinţi sunt şomeri, cu venituri mici, dar şi în sprijinul acelor copii pe care părinţii nu îi pot ajuta în pregătirea lecţiilor. Pentru ca aceştia să poată beneficia de servicii sociale precum masa de prânz, odihnă după prânz şi pregătirea lecţiilor, se doreşte ca Centrul de zi să cuprindă, pe lângă cantina socială existentă, spaţii de odihnă, săli de curs, dar şi spaţii special amenajate pentru exerciţii fizice şi de relaxare.

La 3 km de oraşul Şimleu Silvaniei.

La 3 km de oraşul Şimleu Silvaniei se află Mănăstirea Bic, un loc de pelerinaj şi un atractiv punct turistic, unic în regiune. Piatra de temelie a fost pusă în 1994, iar construcţia cuprinde acum o biserică din lemn, din anul 1720, biserica nouă şi chiliile, fiind singura mănăstire datată în Sălaj după anul 1700.

Este amplasată în frumoasa poiană de la marginea localităţii Bic ce aparţine de oraşul Şimleul Silvaniei. Strămutarea bisericii monument de lemn de la Stâna (judetul Sălăj), datată în anul 1720, reprezintă momentul de început pentru mănăstire.

În timp, mănăstirea, având hramul „Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul”, se dezvoltă, fiind construit un complex arhitectural format dintr-o biserică nouă şi chiliile celor 10 măicuţe şi a preotului mănăstirii.

Vechea şcoală din sat a fost preluată şi amenajată prin grija mănăstirii, iar câteva măicuţe-dăscăliţe au grijă de sufletul şi mintea celor 15 copii care, în prezent, urmează aici şcoala primară.

În atenţia măicuţelor sunt şi bătrânii suferinzi pe care îi au în îngrijire.

Din primăvară şi până când zăpada se aşterne pe meleagurile Sălăjului, curtea mănăstirii este plină de flori, care dau naştere unei adevărate cascade de culori şi miresme. Mii de turişti şi credincioşi vin aici pentru reculegere, pentru Sfânta Spovedanie şi rugăciune.

Biserica a fost construită în sec.XVI ca biserică catolică , stil gotic.

La intrare balcon susținut de stâlpi masivi de cărămidă. Biserica a fost construită pe promontoriu înalt al orașul Simleul Silvaniei. Pe același promontoriu, cu ocazia unor săpături s-au descoperit fundațiile unei biserici de tip romanic. Biserica actuală, cu absida spre nord a fost construită în stil gotic în 1532. Protecția familiei Bathory a împiedicat transformarea în edificiu de cult reformat. În 1660 biserica este incendiată de turci și reparată prin grija Sofiei Bathory, soția lui Gh. Rakoczy II.

Informația păstrată în tradiția comunității cum că biserica a fost adusă din satul Câmpia nu este dublată de vreun înscris păstrat în biserică. Cu toate acestea, dată fiind distanța relativ scăzută dintre cele două localități, de aproximativ 20 km, aducerea bisericii din localitatea amintită este cât se poate de posibil, cu atât mai mult că acest fenomen a fost unul des întâlnit în epocă. Inscripția care se păstrează în stânga și dreapta ușii de la intrare nu lămurește în totalitate momentul edificării bisericii. Astfel, Popa Gheorghe nota, cu caractere chirilice, doar atât: “1765. Scris-amu eu Popa Gheorghe”. Ulterior, sub anul trecut cu caractere chirilice a fost incizat anul, cu grafia actuală dar, probabil datorită unei erori de citire, a fost înscris anul 1763.

Un alt eveniment important în viața acestei bisericuțe a fost momentul împodobirii ei cu pictură interioară. Fără să se fi păstrat numele zugravului, prin analogiile făcute, prin analiza stilistică a picturilor de la bisericile de lemn din Zalnoc și Derșida – amândouă localitățile aflate în relativa apropiere a satului Cehei, cercetătoarea Ioana Cristache-Panait atribuie și această pictură aceluiași zugrav Nichita, despre care se știe că a pictat bisericile amintite la sfârșitul secolului al XVIII-lea.

Alte amănunte despre comunitate și biserică se păstrează sporadic. Într-un raport întocmit la 31 decembrie 1831 se precizează că Ceheiul avea 292 locuitori. După opt ani, populația satului scade la 274 greco-catolici care au biserică. Din șematismele bisericii greco-catolice aflăm că în anul 1896, Ceheiul era parohie ce aparținea de districtul Valcăului, biserica de lemn având hramul Sfinții Arhangheli[5], hram ce se păstrează până în prezent.

Referitor la istoria recentă a bisericii, amintim faptul că în anul 1974 acoperișul de șindrilă a fost refăcut. În anul 2000, biserica a beneficiat de ample lucrări de restaurare, fondurile necesare acestor operațiuni fiind asigurate de Ministerul Culturii și Cultelor.