Născut la 26 septembrie 1933, în comuna Bobota, dintr-o familie de ţărani, a purtat în inimă şi suflet, ca pe o preţioasă icoană un crez sfânt de la care nimeni şi nimic nu l-a putut determina să facă rabat: „nimic nu poate fi mai presus decât omul!”. După absolvirea claselor primare în comuna natală, urmează cursurile liceale la Şimleu Silvaniei, apoi va absolvi cursurile Şcolii Tehnice din Carei – specializarea zootehnie. Se întoarce la Sărmăşag, apoi la Uileac la Consiliul Popular, ca tehnician zooveterinar, unde va fi remarcat ca un tânăr cu reale aptitudini organizatorice, un om „bun la toate” şi trimis la Şcoala de Secretari de Sfaturi Populare Comunale. Îl vom găsi o perioadă ca Secretar de Sfat Popular la Pericei, apoi la Uileacul Şimleului. Stilul de muncă, apropierea de oameni, modul în care reuşea să aplaneze orice conflict, în condiţiile în care regimul comunist era în plină afirmare, l-au făcut repede cunoscut şi remarcat. În anul 1964 este numit Primar al oraşului Şimleu Silvaniei, oraş care l-a adoptat, îndrăgit.

O perioadă este Preşedinte al Comitetului Orăşenesc de Sindicat, Şimleu Silvaniei, iar din anul 1974, timp de 12 ani, până în 1986, este Primar al oraşului de la poalele Măgurii Şimleului, perioadă care a fost poate cea mai înfloritoare a urbei noastre. Acum şi-a demonstrat Ioan Pop, valenţele sale organizatorice, potenţialul său creator, verticalitatea şi omenia. De această perioadă se leagă unicul şi în acelaşi timp curajosul gest de a „împroprietări” cetăţenii oraşului, după ce, nu cu mult timp în urmă fuseseră spoliaţi.

Spre a da imbold şi curaj, exemplu pentru concetăţeni, şi-a luat el însuşi o bucată de teren arid, pe versantul Măgura, într-un loc aproape inaccesibil şi a dovedit că „nu există locuri care nu se pot lucra”. Impunător, ferm şi hotărât, a făcut o minireformă atunci când nici nu puteai visa la aşa ceva. Firesc că nu i s-a decernat titlul de „Erou al României”, deşi poate o merita, ci a fost trimis în anul 1986 să lucreze la Intreprinderea Judeţeană de Cinematografie, de unde în anul 1990 s-a pensionat.

Dar, un asemenea om , vertical, corect, iubitor de oameni, apropiat lor şi durerilor lor, nu putea trece în anonimat, şimleuanii nu puteau să-l uite şi drept dovadă, la alegerile din anul 1996, i s-a propus din nou să accepte să preia destinele oraşului şi ale cetăţenilor şi a fost ales pentru încă patru ani primar al urbei. Pentru toate acestea şi pentru faptul că în întreg decursul vieţii a fost omul cetăţii, s-a implicat activ în viaţa comunităţii locale pe care a deservit-o cu toată fiinţa sa, fiind om care a făcut şi face cinste şi onoare urbei silvane, Primăria şi Consiliul Local i-au conferit onoranta calitate de Cetăţean de Onoare al Oraşului Şimleu Silvaniei.

Figură singulară în peisajul şimleuan, omul care prin rodnica activitate didactică poate fi considerat ctitorul învăţământului românesc din această parte a ţării, Ioan Ossian, cel dintîi director al liceului românesc „Simion Bărnuţiu” din Şimleu Silvaniei, s-a născut în Homorodul de Mijloc, judeţul Satu Mare, la 27 martie 1885. După strălucite studii de teologie greco-catolică urmate la Cluj-Napoca şi Budapesta, îşi ia doctoratul în litere şi filozofie în anul 1909/1910 cu „magna cum laudae”. Numit în 1919 director al primului liceu românesc din Ardeal, va da dovada capacităţii sale de mare pedagog şi patriot, având o strălucită idee, aceea de a străbate pe jos toate satele sălăjene stând de vorbă cu ţăranii, rugându-i şi îndemnându-i să-şi lase copiii la liceu pentru ca să aibă şi românii, măcar acum, oameni învăţaţi, cu ştiinţă de carte. Au rămas memorabile cuvintele sale: „Să nu se spună că românul nu e făcut decât să tragă la jugul pus de alţii pe grumazul lui”. Cu o răbdare de bijutier şi cu exemplara-i tenacitate şi putere de convingere, a explicat oamenilor ce rol uriaş îl joacă în viaţa unei naţiuni învăţătura, mai ales în condiţiile când, după Marea Unire, românii şi-au recăpătat drepturile multimilenare asupra ţării lor. Dornic să-i înalţe pe alţii la lumina cărţii, dr. Ioan Ossian a reuşit să redeştepte sentimentul demnităţii naţionale la concetăţenii săi, convingându-i că este ruşine să rămânem un popor fără oameni cu carte în propria noastră ţară, mai ales când „copilul de ţăran a dovedit de atâtea ori că este tot atât de sprinten la minte ca oricare altul, ba chiar e de neîntrecut în dorinţa de a şti şi a cunoaşte”. Pas cu pas a reuşit să ridice liceul românesc din Şimleu la un mare prestigiu, făcându-l recunoscut pe plan naţional, depunând eforturi supraomeneşti pentru a înzestra laboratoarele, a crea o puternică bază materială liceului şi selectând un valoros şi renumit corp profesoral.

A fost un mare orator şi publicist în perioada interbelică, dovedind o puternică personalitate în care se îmbinau inteligenţa şi energia cu voinţa, tenacitatea şi nestinsa putere de muncă, toate altoite pe o mare încredere şi dragoste de oameni, de neam şi ţară. Şi totuşi, acest mare şi admirabil om, al cărui nobil caracter şi verticalitate rămân exemplare peste ani şi generaţii, a trebuit să cunoască gustul amar al umilinţei, în locul recunoaşterii, fiind batjocorit de cei ce nu i se puteau ridica nici până la călcâi, sfârşind singur şi trist, ca atâţia mari români de valoare, ca un adevărat martir al neamului, la 4 ianuarie 1953 la Canalul Dunăre-Marea Neagră unde autorităţile comuniste l-au deportat.

Poate este cea mai tânără din ţară căreia i s-a acordat înaltul şi onorantul titlu de „Cetăţean de Onoare”. Ana Maria Georgescu s-a născut la Şimleu Silvaniei la 17 ianuarie 1987 într-o familie de intelectuali, tatăl fiind colonel, comandantul garnizoanei militare din oraş, iar mama o distinsă judecătoare. Primeşte din familie o educaţie aleasă, ceea ce avea să dea roade de timpuriu. De la vârsta de 4 ani este atrasă de muzică şi poezie. Frecventează cercurile de creaţie şi muzică de la Clubul Elevilor, şi în paralel ia ore de muzică, învaţă de mică să cânte la chitară. Se face repede remarcată, participă la toate spectacolele organizate la nivel local și judeţean.

La 12 ani debutează la televiziune, invitată fiind la emisiunea „Schimbul de noapte” a regretatului poet Adrian Păunescu. Lansarea propriu zisă are loc tot la televiziune, fiind remarcată de cunoscutul realizator de emisiuni tv., Dan Negru. Tinereţea, şarmul, candoarea şi vocea plăcută o fac repede remarcată şi este invitată la Festivalul Naţional de Muzică Uşoară – Mamaia 2001. Aici, în confruntarea cu nume cunoscute, artişti de marcă şi vedete ale genului, reuşeşte marea izbândă cucerind trofeul pus în joc. A fost momentul ei de glorie, când melodia „Ochii tăi”, muzica şi textul Sandy Deac, a cucerit inimile spectatorilor şi juriului.

În semn de recunoaştere, conducerea oraşului, Consiliul Local din aceea vreme, a hotărât în anul 2001 acordarea titlului de Cetăţean de Onoare al Oraşului Şimleu Silvaniei fetiţei de 14 ani.

Această adevarată Vitorie Lipan a Sălajului, Maria Lupou, stareţa Mânăstirii „Sfânta Treime” din Bic, femeie de o tenacitate, simţ şi capacitate organizatorică de invidiat, s-a născut la 7 iunie 1947, în satul Iaz, comuna Plopiş, judeţul Sălaj. Clasele elementare le-a urmat la şcoala din satul natal, iar din vara anului 1974 a păşit pragul Mânăstirii Govora din judeţul Vâlcea. Aici şi-a continuat studiile şi s-a deprins cu viaţa monahală din care şi-a făcut un crez de viaţă şi o adevărată „religie”.

Din anul 1977 s-a mutat la Mănăstirea Prislop, de unde, cu voinţa, ambiţia şi puterea de muncă ieşite din comun, care o caracterizează, a frecventat şi absolvit cursurile liceului din localitatea Geoagiu, jud. Hunedoara. Neostoita sa dragoste faţă de sfânta religie creştină căreia i-a închinat toată viaţa şi fiinţa, au purtat-o şi la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Sibiu, a cărei absolventă este. Data de 24 august 1994 este o piatră de hotar în viaţa sa, atunci preluînd nobila şi, în acelaşi timp, incomensurabila misiune de a ridica la Bic o mănăstire, loc de închinăciune, reculegere şi comuniune cu Atotputernicul. A fost o muncă inimaginabilă, cei care au cunoscut locaţia înainte şi o văd acum îşi pot da seama de adevărata trudă de Sisif a acestei binecuvântate femei. Exemplu de dăruire, credinţă, iubire de oameni, devotament şi pricepere, Maica Stareţă Stavrofor Marina, este cel mai elocvent exemplu că omul sfinţeşte locul, drept pentru care, comunitatea şimleuană, Primăria, Consiliul Local, ca semn al recunoaşterii şi preţuirii, i-au conferit în toamna anului 2001, onoranta calitate de Cetăţean de Onoare al oraşului Şimleu Silvaniei.

Figură pitorească în peisajul şimleuan, domnul profesor Fodor, este poate cel mai cunoscut cetăţean al oraşului de sub Măgura. Zeci de generaţii de elevi de toate etniile au avut şansa să fie elevii bunului şi blândului dascăl de fizică. A fost un dascăl cu vocaţie, tact şi foarte mult har, a iubit copiii şi aceştia l-au venerat. Născut la 22 iunie 1916, este absolvent al Facultăţii de Fizică a prestigioasei Universităţi clujene, din anul 1936 practicându-şi cu dragoste si mult profesionalism nobila meserie de profesor la Şimleu, căruia a ştiut prin exemplul personal să-i confere înalte valori morale şi etice. A fost un exemplu pentru generaţiile de elevi, cadre didactice şi cetăţeni ai oraşului. Om cu o vastă cultură, mereu dornic de a şti, a găsit întotdeauna cuvinte care să pătrundă în sufletul şi inima fiecărui concetăţean, care căuta la dânsul un sfat, o părere sau răspuns la o dilemă. Ca director al Şcolii Maghiare între anii 1945-1956 s-a preocupat de asigurarea bazei materiale şi a unui valoros corp profesoral, iar, mai apoi, până la pensionare, de educarea şi instruirea tinerei generaţii. A publicat mai multe lucrări, legate de istoria oraşului, istoria şcolii reformate, a bisericii reformate, a maghiarimii sălăjene etc.

Pentru toate calităţile, meritele şi contribuţia adusă la dezvoltarea oraşului a fost distins cu diplome şi medalii, iar în anul 2001 i s-a acordat înaltul titlu de Cetăţean de Onoare.

Este imposibil ca vreun locuitor al bătrânei urbe sau din împrejurimi să nu îl cunoască, iubească şi respecte pe doctorul de „plămâni” cum este denumit, omul care timp de peste 40 de ani a consultat şi tratat „fabrica de oxigen” a fiecărui cetăţean care trecea pragul spitalului. Un om mic de stat, dar cu un suflet şi o erudiţie uriaşă, cunoscutul medic radiolog s-a născut la 26 noiembrie 1929 la Cluj-Napoca, după care în anul 1943 se mută cu familia la Şimleu Silvaniei, unde termină liceul şi de unde va pleca la Târgu-Mureş spre a urma cursurile Facultăţii de Medicină. După absolvire, în anul 1953, îl găsim ca medic de circumscripţie în Cetariu (Bihor), Pericei, iar din anul 1957 până în 1965, medic şef de raion la Şimleu şi în acelaşi timp şi medic radiolog la Spitalul Orăşenesc.

După 1965, ca medic radiolog şi şef al serviciului de radiologie a spitalului îşi va pune întreaga capacitate, ştiinţa şi mai ales dragoste de oameni în slujba celor suferinzi. Omul cu halat alb, la fel ca sufletul şi marele său caracter, a fost mereu alături zi şi noapte de cei care îl solicitau, o mare parte din energia şi timpul său alocându-l cercetărilor din cadrul echipei de cercetări a doctorului Puşcaş, alături de care a realizat numeroase lucrări şi comunicări ştiinţifice, deosebit de apreciate în ţară şi la congresele internaţionale.

Ca o recunoaştere a strădaniilor şi muncii neobosite, a fost recompensat cu ordine, medalii şi diplome, iar din iunie 2007, ales Cetăţean de Onoare al oraşului Şimleu Silvaniei.

Personalitate complexă, om de o rară erudiţie, puternic legat de oraşul Şimleu Silvaniei, Marius Cuteanu, s-a născut la 4 noiembrie 1917, în localitatea Lemniu, comuna Letca, din judeţul Sălaj, dintr-o familie de intelectuali, tatăl, Virgil, fiind preot, iar mama, Cornelia, funcţionară de bancă. Încă din fragedă pruncie creşte într-un climat intelectual, unde muzica era la ea acasă, bunicul său Procopie având solide studii muzicale. Asistă de mic la numeroase momente muzicale în casa părintească unde pe lângă doine şi balade se interpretau lucrări ale valoroşilor compozitori români sau străini.

După şcoala primară şi liceul „Gh. Bariţiu” urmate în Cluj-Napoca, în 1936 îl întâlnim printre studenţii Facultăţii de Drept, iar începând cu anul 1938 urmează în paralel şi cursurile Conservatorului, unde se impune ca unul dintre cei mai talentaţi şi sârguincioşi studenţi. Din cauza războiului îşi întrerupe studiile la ambele facultăţi, urmând a relua şi termina Conservatorul între anii 1945 – 1947. De remarcat faptul că încă din liceu va forma un cor bărbătesc cu care înregistrează primele succese răsunătoare. În perioada refugiului, nu va părăsi Clujul, iar la propunerea distinsului profesor universitar şi rector al Universităţii „Regele Ferdinand”, domnul Haţieganu, în anul 1942 se mută la Şimleu, pentru numai 3 luni, cum i se propusese, pentru a înfiinţa un cor. Aici, Şimleul îi va oferi cu bogatele tradiţii culturale şi spirituale un câmp propice etalării talentului său debordant, va găsi un mediu prielnic pentru ca neobosita sa muncă și capacitatea organizatorică să poată fi puse în valoare.

În anul 1942 înfiinţează „Corul mixt al Reuniunii Mariane” din cadrul Bisericii Greco-Catolice, care pe data de 25 martie 1943, de „Buna Vestire” va avea prima reprezentaţie cu cântece bisericeşti, mai apoi corul lărgindu-şi şi diversificându-şi repertoriul cu cântece patriotice, muzică din folclorul local, romanţe, dar şi muzică clasică şi universală. Va face deplasări în împrejurimile orașului, bucurându-se de un uriaş succes, corul numărând peste 100 de persoane.

Deşi este arestat de autorităţile hortyste pentru activitatea sa, începând cu toamna anului 1944 ca profesor de muzică la Liceul „Simion Bărnuţiu” va fi şi mai activ şi doar reforma învăţământului din anul 1948 îi va întrerupe temporar activitatea în Şimleu, mutându-se la liceul cu acelaşi nume din Zalău, unde va funcţiona până în anul 1951 când se reîntoarce la Cluj.

Dirijor, compozitor de excepţie, pedagog, muzicolog şi mai ales un mare caracter şi mare OM, Marius Cuteanu a fost un punct luminos, un moment de excepţie în istoria oraşului nostru, legându-şi indisolubil numele de urbea noastră, locuitorii, tradiţiile şi idealurile sale.

La împlinirea vârstei nonagenare, ca un simbol al recunoştinţei cetăţenilor oraşului Şimleu Silvaniei, pentru neobosita sa activitate desfăşurată în trecerea sa prin oraşul nostru, Consiliul Local i-a acordat titlul de „Cetăţean de Onoare al oraşului Şimleu Silvaniei” domnului Marius Cuteanu, personalitate de excepţie a culturii şi spiritualităţii româneşti.

Născut la 27 iunie 1948 în localitatea Făureşti, judeţul Maramureş, este unul dintre cetăţenii oraşului care şi-a marcat plenar prezenţa în viaţa colectivităţii şimleuane. Absolvent a Facultăţii de Industrializare a Lemnului din Braşov, încă din perioada de stagiatură dă dovada capacităţii sale organizatorice, a spiritului întreprinzător, participând la numeroase acţiuni de modernizare, raţionalizare, îmbunătăţire a fluxului tehnologic, invenţii şi inovaţii.

Din 1 iulie 1986 devine „şimleuan”, fiind numit Director la I.P.L. Zalău, Fabrica de Mobilă Şimleu Silvaniei, de care îşi va lega viaţa şi întreaga fiinţă. A reuşit în scurt timp să dea un nume şi renume acestei modeste făbricuţe, ajungând la ora actuală să facă din S.C. SIMEX o firmă de prestigiu atât pe plan naţional cât şi plan internaţional. Edificator este faptul că sub conducerea sa au funcționat cu rezultate excelente Grupul de Firme Simex, format din 7 firme, dintre care 5 pe teritoriul judeţului, asigurând ocuparea forţei de muncă sălăjene.

Ca o recunoaştere a meritelor sale incontestabile, a fost ales Vicepreşedinte al Asociaţiei Producătorilor de Mobilă din România (A.P.M.R.) şi Preşedinte al Grupului de Firme „SIMEX”. Este cetăţean de Onoare al oraşului Şimleu Silvaniei din anul 2001.

A terminat ca şef de promoţie cursurile şcolii Generale Nr. 2 Şimleu Silvaniei cu media generală 10.00 şi tot cu aceleaşi strălucite rezultate cursurile liceului, actualmente Colegiul Naţional „Simion Bărnuţiu”.

În timpul liceului a participat la multe concursuri naţionale, judeţene şi interjudeţene (la mai multe discipline), clasându-se de fiecare dată pe unul din primele trei locuri, fiind premiat. A participat la trei olimpiade internaţionale, obţinând două medalii de argint şi una de aur la Olimpiada Internaţională de chimie din Germania (86 de ţări participante).

După absolvirea liceului în urma unor teste susţinute a fost admis, cu bursă, la cinci facultăţi de renume din SUA, optând pentru Universitatea Yale din localitatea New Haven, statul Connecticut, SUA. A terminat anul I cu rezultate maxime. Pe perioada vacanţei a fost cuprins într-un program de cercetare din Bruxelles în domeniul imunologiei. În anul II, semestrul II, a fost student la Paris, participând la cursuri şi susţinând examenele la 5 facultăţi, printre care şi Sorbona. Şi aici a obţinut rezultate maxime fiind apreciat excelent şi foarte bun.

În urma susţinerii unor examene este mediator în cadrul facultăţii pentru studenţii anilor I-IV la obiectele matematică şi chimie (toate ramurile).

A participat la un program de cercetare în domeniul geneticii la Universitatea Harvard – SUA, iar în anul 2018 a intrat într-un progam post-doctoral la Universitatea Stanford.

Născut la 1 ianuarie 1932 în oraşul Şimleu Silvaniei. După studiile generale şi liceale făcute în oraşul natal, urmează cursurile Facultăţii de Drept a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, apoi mai multe cursuri post-universitare specializându-se în domeniul economic şi financiar.

După o prodigioasă activitate profesională desfăşurată la Intreprinderea de Industrializare a Laptelui, în decembrie 1989, ca membru fondator al U.D.M.R., devine primul preşedinte al organizaţiei judeţene Sălaj.

Din anul 1990 face parte în calitate de deputat, din Parlamentul României timp de patru legislaturi până în anul 2004. În această perioadă a îndeplinit funcţii de mare responsabilitate, fiind lider al grupului parlamentarilor U.D.M.R., preşedinte, vicepreşedinte şi secretar al Comisiei pentru Politică Economică, Reformă şi Privatizare, etc.

Pentru contribuţia adusă la crearea statului de drept şi întărirea rolului democratic al Parlamentului, în anul 2004, a fost decorat şi i s-a conferit rangul de Cavaler al României. Ca o recunoaştere a meritelor, din anul 2001 este Cetăţean de Onoare al oraşului Şimleu Silvaniei.