Să învățăm cum să-i motivăm! prin proiectul de mobilitate Erasmus+ derulat la Colegiul Tehnic ,, Iuliu Maniu” din Șimleu Silvaniei

În acest an şcolar, Colegiul Tehnic ,,Iuliu Maniu”, a beneficiat de finanţare din partea Comisiei Europene prin ANPCDEFP pentru implementarea proiectului Erasmus + prin acţiunea cheie KA1, intitulat, Stimularea motivaţiei elevilor pentru învăţare prin dezvoltarea personală şi profesională a cadrelor didactice – ,,Să învăţăm cum să-i motivăm!”.

Proiectul este coordonat de către prof. Alina Brăban și avut ca scop principal, participarea unui număr de zece cadre didactice din şcoală la cursuri de formare profesională în străinătate. Principalele obiective propuse de noi în cadrul proiectului sunt: dezvoltarea competențelor de comunicare în limba engleză (limba de comunicare în cadrul activităților de formare) în rândul beneficiarilor direcți, lărgirea orizontului cultural și profesional al beneficiarilor direcți prin participarea la o activitate de formare într-o altă țară europeană și schimbul de experiență cu participanți din alte țări, realizarea de către profesorii beneficiari de formare, în perioada imediat următoare revenirii din mobilitate a unor activități de transmitere a cunoștințelor achiziționate (prezentări, seminarii, lecții demonstrative, interasistențe, etc) celorlalte cadre didactice din școală, precum și realizarea unui produs final comun – a unei broșuri/cărți conținând descrierea metodelor abordate/învățate în cadrul fiecărui curs precum și exemple concrete de activități de învățare experimentate de către participanți la întoarcere din mobilitate.

Activităţile de formare au avut loc pe parcursul acestui semestru astfel:

Primul curs s-a desfăşurat în luna februarie 2016, prof. Liliana Cîmpan şi prof. Florina Moisi au participat la cursul de formare în domeniul pedagogic Motivate students of Technical and Vocational Education (Elevi motivați în școlile tehnice și vocaționale) care a avut loc în Brugge, Belgia.

În urma participării la acest curs, toți cursanții au înțeles rolul unei atmosfere pozitive care trebuie să domnească în școli astfel ca elevii să se apropie de școală și de educatori cu ușurință. Motivarea spre educația tehnică și profesională vine dintr-o bună colaborare pe care o au cadrele didactice implicate, precum și din schimbarea stilului de lucru la clasă folosind metode activ-participative. În cadrul cursului au fost vizitate cateva școli unde s-a evidențiat importanța activităților practice în atelierele școală, unde elevii își formează competențe profesionale de înaltă calitate.

Prof. Alina Brăban și prof. Simona Duma, au participat în perioada 9-18 aprilie 2016 la cursul de formare profesională Active learning, ICT Tools and intercultural communication skills (Învățare activă, instrumente TIC și abilități de comunicare interculturală). Cursul a fost organizat de către Magenta Cosultoria în localitatea Gijon situată pe țărmul oceanului Atlantic din nordul Spaniei.

Unul din principalele obiective ale acestui curs a fost înțelegerea de către participanți a conceptului de învățare activă (învățarea prin activități practice desfășurate în alte medii decât sala de clasă – muzee, orașe, agenți economici, centre de cercetare, etc.) precum și recunoașterea importanței și beneficiilor acestui proces. De asemenea, participanții au fost familiarizați cu o serie de instrumente de predare utilizând TIC, cum ar fi: WebQuest, blog-ul, povestiri digitale (storyteling), wiki, aplicația pentru telefon mobil Stop Motion, aplicația pentru creare de broșuri sau pagini Web, SMORE, etc., evidențiindu-se efectul motivațional al acestora asupra elevilor. Cursul a mai urmărit și înțelegerea importanței promovării abilităților de comunicare în orice domeniu educațional.

Tot în luna aprilie, în perioada 14-23, prof. Irina Bode şi prof. Alinda Teuşdea, au participat la cursul de formare în domeniul metodelor nonformale Spice Up formal education! (Să “condimentăm” educația formală!) care s-a desfăşurat în Caldas da Rainha, Portugalia.

Principalele obiective ale acestui curs au fost cunoaşterea importanţei activitǎţilor non-formale în învǎţare prin participarea la numeroase activitǎţi desfaşurate în afara clasei, şi creşterea motivaţiei pentru învǎţare prin aplicarea unor metode activ participative şi creative, în cadrul grupului de elevi.

Metodele prezentate în cadrul cursului au fost dinamice, atractive şi creative, antrenând foarte bine grupul şi descoperind în final multe calitaţi, trǎsǎturi ale membrilor grupului. Activitǎţile non-formale s-au desfǎşurat în medii de învăţare non-formale diverse: în parc, în oraș, în împrejurimile oraşului, în hotel, în atelierele şcolii.

Cele mai interesante activitǎţi au fost activitǎţile de intercunoaştere, de energizare a grupului, de comunicare în cadrul grupului (jocul de rol, metoda tangram), excursia de studiu, vizita culturală și nu în ultimul rând metoda PhotoVoice (sǎ vorbeşti prin imagini).

Aplicarea acestor metode la clasǎ au ca scop creşterea motivaţiei elevilor pentru învǎţare, stabilirea unor relaţii de încredere între elevi.

În perioada 23-30 aprilie, prof. Laura Mag şi prof. Camelia Bîrsan au participat la cursul de formare în domeniul metodelor active de predare menite să crească motivația elevilor pentru învățare, Action Methods Improving Motivation and Quality in the Learning Environement (Metode active pentru îmbunătăţirea motivaţiei şi a calităţii în mediul de învăţare), curs organizat de European Bridges Consulting, formator, Mrs. Ulla Salomaki, în Lisabona, Portugalia.

Pe parcursul desfăşurării cursului, participanţii s-au familiarizat cu exerciţii şi metode active de învăţare care pot fi utilizate pentru crearea unei atmosfere pozitive în clasă, pentru creşterea coeziunii în cadrul grupului şi instalarea unei atmosfere de siguranţă între elevi.

Cursul de formare a avut la bază două teorii ştiinţifice, importante pentru creşterea motivaţiei, teorii cu care au fost familiarizaţi şi participanţii: Teoria inteligenţei emoţionale şi Teoria autodeterminării. Metodele active utilizate de formatori au fost bine alese, deosebit de atractive şi inspirative şi pot fi uşor de adaptat în activităţile cu elevii. Cele mai interesante metode au fost: Theatre of the Oppresed (Teatrul Celor Oprimaţi), Maths&Dance(Matematică şi dans), Art Market(Galerie de artă cu vânzare), Learning Cafe(Cafeneaua publică), Safety Exercises(exerciţii de siguranţă/încredere).

Ca şi rezultat al învăţării, fiecare participant a învăţat cum să îmbunătăţească motivaţia elevilor şi calitatea învăţării, deasemenea cum să îmbunătăţească climatul în sala de clasă iar toate acestea vor duce la instalarea unei stări generale de bine în şcoală.

În luna mai, prof. Laura Clejan şi prof. Ramona Rad, au participat la cursul de formare în domeniul Tehnologiei Informației Make technology your friend! (Fă tehnologia prietenul tău!) care s-a desfăşurat în Sanglea, Malta.

Cursul din Senglea, Malta a fost unul excepţional în urma căruia participanţii s-au întors cu un bagaj bogat de cunoştinte şi multe metode moderne pe care urmează să le pună în practică.

Cursul de formare a avut la bază diverse programe ICT care sa ajute la înfrumuseţarea vieţii de elev şi cadru didactic. Google Drive, slide-shows, online research-small audio-video project, Windows Movie Maker, Tube Catcher, Mind Maps, sunt doar câteva programe interesante pe care cursanţii au învăţat să le folosească, de-asemenea au avut posibilitatea să înveţe cum să creeaze un blog, cum să realizează „design-ul” ideal pentru propriul lor website. S-au familiarizat cu noţiunea de Webquest, unde au lucrat în echipe în funcţie de disciplina pe care o predau şi au realizat proiecte interesante, pe care urmează să le implementeze şi în activităţile la clasă. Jocurile atractive, de energizare au fost introduse spre a oferi o calitate în plus cursului de formare.

Considerăm că implementarea acestui proiect va avea un impact pozitiv atât asupra participanţilor la formare dar şi asupra altor cadre didactice şi elevilor. Astfel, participanţii își vor îmbunătăți abilitățile de management al clasei, vor folosi în activitatea didactică în mod frecvent metode active de predare- învățare- evaluare, vor motiva mai bine elevii, vor fi mai preocupați de dezvoltarea la elevi, în timpul orelor, a competențelor emoţionale pe lângă transmiterea de informație, vor utiliza mai frecvent TIC în predare, prezentare și comunicare, vor fi mai mai interesați și mai toleranți/deschiși spre alte culturi, vor lucra mai bine în echipă.

Un aspect important al participării la un curs într-o altă țară europeană este beneficiul de ordin cultural al oportunității de cunoaștere a unei alte culturi, a unui alt sistem educațional, de practicare la nivel academic a unei limbi de largă circulație – limba engleză, care a fost limba de comunicare în cadrul cursurilor.

Sursa: www.salajulpursisimplu.ro

Septimiu Ţurcaş – primarul oraşului Şimleu: “În noul mandat, sper ca acei copii în care am investit, să reuşească să facă pasul spre performanţă”

1465970973imageEdilul din oraşul de la poalele Măgurii vrea ca echipa de fotbal să ajungă în eşaloanele superioare, dar numai cu jucători din zonă!

Septimiu Ţurcaş a devenit cel mai vechi primar de oraş din Sălaj, după ce Radu Căpîlnaşiu a pierdut alegerile din 5 iunie de la Zalău. Edilul oraşului de la poalele Măgurii a câştigat acum al patrulea mandat consecutiv, iar scorul este unul extraordinar, primarul Şimleului fiind ales de aproape 78% dintre alegătorii prezenţi la vot! Aceasta, după ce în anul 2004 el a fost votat de 30% dintre alegătorii prezenţi la vot, în anul 2008 de 45%, pentru ca procentul să fie de aproape 62% la alegerile din 2012!

“Cel mai important pentru un lider este faptul că cei pe care îi reprezintă au încredere în el. Eu mă bucur că locuitorii Şimleului au avut încredere în mine de 12 ani neîntrerupt. Mai mult, acestora le-am sporit încrederea, astfel că la alegerile din 5 iunie am avut cel mai bun scor din primul tur!”,

ne-a declarat noul şi vechiul primar al Şimleului.

Septimiu Ţurcaş:

“Vreau ca, peste doi-trei ani să putem promova în Liga a III-a, cu un lot de jucători tineri din zonă”

Un mare susţinător al fenomenului sportiv, Septimiu Ţurcaş a arătat încă de la începutul noului mandat că autorităţile locale vor susţine sportul de masă şi sportul de performanţă, dar nu se va abate de la principiul de a promova tinerii din oraş şi din zonă. Mai exact, la fotbal de exemplu, edilul vrea să vadă Şimleul în eşalonul superior, dar cu un lot format din jucători promovaţi de la Centrul de copii şi juniori.

“În noul mandat, sper ca acei copii în care am investit la fotbal şi la volei, să reuşească să facă pasul spre performanţă. Altfel spus, la fotbal sperăm ca echipa Şimleului să se poată clasa pe primele locuri în Sălaj, pentru ca peste doi-trei ani să putem promova în Liga a III-a, cu un lot de jucători tineri din zonă. Nu mă interesează să facem o echipă cu jucători din afara judeţului”,

spune primarul Septimiu Ţurcaş. Aşadar, se va pune accentul pe generaţia de juniori, care săptămâna trecută a cucerit titlul judeţean în Liga a IV-a.

Sursa: www.sportulsalajean.ro

Elevii de la şcoli din cele patru oraşe şi 12 comune, pe podium la faza finală a Cupei Văilor în competiţia atletică

1466090742received_898061253653535În cele opt concursuri atletice, pe podium au urcat elevi de la şcolile Zalău, Şimleu, Jibou, Cehu Silvaniei, Boghiş, Marca, Agrij, Nuşfalău, Pericei, Someş Odorhei, Dragu, Năpradea, Plopiş, Buciumi, Vîrşolţ, Poiana Blenchii şi Bălan. S-a remarcat în mod special Şcoala Marca, care a avut doi elevi pe primul loc!

După competiţia desfăşurată pe cele 12 văi, cei mai buni elevi s-au calificat la faza finală a Cupei Văilor, ce a avut loc pe Stadionul Municipal din Zalău. Până la urmă, la startul probelor de lungime, oină, viteză şi rezistenţă (băieţi şi fete) s-au aflat 78 de participanţi.

La finalul probelor, 21 de elevi de la 17 şcoli din Sălaj au urcat pe podium. Trebuie spus că au fost elevi care a urcat pe podium şi la două probe. Astfel, Claudiu Silaghi (Liceul Tehnologic “Octavian Goga” Jibou) s-a clasat pe locul 1 la 60m, pentru ca la rezistenţă să ocupe locul 3.

Mai apoi, Raul Cengheri (Şcoala Agrij) a urcat de două ori pe podium: locul 2 la viteză şi locul 3 la lungime.

În fine, Marius Botiş (Şcoala Someş Odorhei) a câştigat cursa de 1.000m, pentru ca la lungime să se claseze pe locul 2.

Au existat şi şcoli care au avut mai mulţi elevi pe primele locuri. Este vorba despre Şcoala “Octavian Goga” Jibou, Şc. Gimnială ”Silvania” Simleu, Şcoala Someş Odorhei, Şcoala Agrij, Şcoala Boghiş şi Şcoala Marca.

Trebuie remarcată în mod special Şcoala Marca (profesor Aurelian Ghile), având în vedere că a avut pe cea mai înaltă treaptă doi elevi. Este vorba despre Ştefania Pătălău, cea care a câştigat proba de viteză, pentru ca Maria Zmole să se impună la lungime!

Să trecem în revistă şi numele câştigătorilor la cele opt concursuri, astfel 60m: Ştefania Pătălău (Şc. Marca) şi Claudiu Silaghi (Liceul Tehnologic “Octavian Goga” Jibou); lungime: Maria Zmole (Şc. Marca) şi Ionuţ Mureşan (Şc. “Silvania” Şimleu); Oină: Paula Lăcătuş (Şc. Dragu) şi Florin Dunca (Şc. Poiana Blenchii); rezistenţă: Alexandra Şerban (Şc. Buciumi) şi Marius Botiş (Şc. Someş Odorhei).

Ne-ar place ca, peste ani şi ani, să vedem măcar câţiva dintre aceşti copii legitimaţi la cluburi importante din Sălaj sau chiar din ţară, pe podiumuri la competiţiile importante din România şi din străinătate. Aceasta ar face ca legenda să continue, după ce din rândul tinerilor din mediul rural să se afirme nume precum Gheorghe Guşet sau Marcel Doru Ţârle!

Sursa: www.sportulsalajean.ro

Acoperișul Casei Maniu, distrus de intemperii, cârpit de voluntari. La polul opus Institutul National al Patrimoniului alocă zero lei

casa_maniu_reparatii_acoperis1-450x600În aceste zile, patru voluntari au cârpit cum au putut și cu ce au avut, acoperișul Casei Maniu din Bădăcin, deteriorat în urma furtunilor recente, care a permis apei să pătrundă în interior și riscă să afecteze lucrările de consolidare întrerupte în luna aprilie, din cauza lipsei de fonduri.

La polul opus Institutul National al Patrimoniului a alocat 30,968,895.14 lei pentru reabilitarea de monumente istorice dar niciun leu pentru casa celui care a avut o contribuție majoră la faurirea Romaniei Mari, deși premierul Cioloș a promis la Zalău că va ține cont având în vedere că peste doi ani vom sărbatori centenarul Marii Uniri.

La rândul ei, Administrația Prezidențială prin intermediul Ministerului Culturii și a Institutului Național al Patrimoniului ne-a asigurat, în răspunsul primit, că INP elaborează “norme care să stabilească criterii privind importanța monumentului și gradul de deteriorare în care se află acesta, respectiv colaps, stare gravă sau în pericol”.

Care este oare criteriul cu care nu suntem în concordanță: importanța monumentului sau gradul de deteriorare?

În altă ordine de idei, pentru niciun monument din Salaj nu vor fi alocate fonduri, cu toate că, Direcția Județeană de Cultură Salaj a transmis în nenumărate rânduri prioritațile de restaurare ale județului nostru.

Reamintim că de peste un an de zile se desfăşoară campania publică „Salvaţi Istoria Naţională, Salvaţi Casa lui Iuliu Maniu din Bădăcin!“, care îşi propune strângerea de fonduri pentru salvarea casei de la prăbuşire şi redarea acesteia publicului larg, campanie ce se adresezează tuturor românilor din ţară şi străinătate.

Doritorii pot să sprijine acest proiect, donând în conturile:

Lei: RO22RZBR0000060002085400

Euro: RO18RZBR0000060002899205

Dolari: RO11 RZBR 0000 0600 1092 7730

Cont PayPal: salvaticasamaniu@yahoo.com

deschise la Raiffeisen Bank, Agenţia Şimleu-Silvaniei, jud. Sălaj

 

Sursa: “Salajul pur si simplu”

Pe bicicletă, din Sălaj, în Alpii Dinarici şi coasta Adriaticii: 5. Am intrat în Bosnia și Herțegovina și am dus canicula cu noi

Am plecat la drum pe o temperatură de 42 de grade, urcând, încă de cum am ieșit din curtea casei în care am fost găzduiți, o pantă abruptă, și, după câțiva kilometri, ne-am zis că, hai, că nu-i chiar așa rău. Dar asta doar pentru că urcam pantele de munte dinspre continent, acolo unde aerul e respirabil, chiar și pe căldura asta. Însă drumul nu știe să o țină doar pe partea dinspre continent, iar când trece pe versantul dinspre mare, pfuuuu, aerul e atât de fierbinte încât ai impresia că îți ard pămânii, așa că la coborâre, când ar trebui să profiți de curentul de aer creat, nu știam cum să respirăm cât mai puțin, aerul fierbinte parcă ne-ar fi aruncat, de-a dreptul, în niște furnale uriașe, cu noi pe post de combustibil.

Am oprit de multe ori încercând să ne adăpostim în petele mici de umbră pe care le mai crea câte un copăcel sau cine știe ce tufă mai mare, pentru că peretele stâncos prin care a fost construit drumul nu prea lasă loc de adăpost pentru cei care se încumetă să urce pantele pe bicicletă (chiar, în tot peripluul ăsta, cel puțin până acum, am întâlnit doar trei bicicliști, porniți la drum cu casa după ei, dar acum ne-am și dat seama de ce) așa că, atunci când mai dădeam peste câte o oază din asta de umbră, cum să nu oprim?

La un moment dat, stând pe niște bolovani, la marginea drumului, ascunși cât de cât de soare, trece un camion prin fața noastră. După el, vine un curent de aer, oarecum mai rece decât aerul de afară, și, fără să vreau, m-am pomenit spunând: ”Thank you, truck!”, atât de recunoscător am fost pentru gura aia de aer nu la fel de fiebinte ca aerul de afară.

Despre apă și mistreți

Pe meleagurile ăstea, tot ceea ce înseamnă apă, tot ceea ce înseamnă ”de băut”, e mult mai scump decât în România, țara asta frumoasă, binecuvântată cu izvoare cu apă rece și răcoroasă, pe care românii, pentru că o au la discreție, nu o mai știu aprecia la adevărata valoare, și sînt mulți cretini, dobitoci de-a binelea, care vor să închidă apele de munte în conducte, ca să creeze, zic ei, energie verde prin așa-zisele microhidrocentrale. Niște cretini, incapabili să-și dea seama că apa înseamnă viață. Ee, aici, unde apa costă, tu, ca român, dacă faci parte din cei care încă nu au îngroșat rândurile turmei unei societăți, se pare, bolnave, îți dai seama ce bogăție de neprețuit avem la noi în țară. Atâta tot că ăia de-ar trebui să protejeze bogăția asta a naturii nu beau apă, doar alcool, sub orice formă, și cât mai mult. Așa că de unde să știe ei, dobitocii, ce rău imens fac omorând râurile de munte?

Din loc în loc, când trecem prin pădure, des, apar la margine de drum niște semne cu ”Atenție, mistreți!”, adică un mistreț desenat neaoș în mijlocul unui triunghi roșu. Asta așa, ca să nu se scarpine unii după ureche,întrebându-se ce-oi fi vrut să zic cu semnele ăstea. Instantaneu, când am dat cu ochii de ele, le-am și văzut la noi, în România cea frumoasă și cu o natură extraordinară (încă), dar nu cu sensul de ”Atenție, aveți grijă de mistreți!”, ci ”Atenție, domeniu de vânătoare!”. Nu prea e de râs.

23 iunie. Am intrat în Bosnia

Am mai zis, dar nu am cum să nu mai zic, dar, de data asta, oriunde aș fi, nu am grijă să nu vorbesc prea tare, să-și dea seama străinii că-s român și să se uite urât, suspect la mine, doar pentru că s-au obișnuit să facă asta, din cauza multora care au plecat în străinătate să facă o șmecherie, ceva. Nu. Și știi de ce? Pentru că, atunci când cei de aici, că-s localnici, ori străini și ei, din alte țări ale lumii, când dau cu ochii de noi, și își dau seama că sîntem români, se uită la noi cu admirație, ba chiar ne și arată asta prin respectul cu care ne salută ori ne vorbesc. Cuvântul ”romanians” rostit de ei e unul plin de respect. Și, sincer, chiar și asta, să-i văd prinvindu-ne cu respect, pe noi, românii, și deja parcă am mai spălat puțin din rușinea celor care au dat năvală în lume să murdărească, prin ceea ce fac, imaginea românilor.

Am oprit, înainte cu vreo șapte kilometri de trecerea de frontieră, la un magazin micuț, de pe marginea drumului, să luăm ceva de băut (care ne costă destul de mult, așa că mai scădem cheltuielile cu mâncarea). Femeia de la tejghea se uită la noi, cu căștile în cap, arătând oarecum caraghios, așa, transpirați leoarcă și arși de soare, și ne zâmbește larg. Luăm o sticlă cu cola, pentru că avem nevoie de ”combustibil”, iar apă de izvor, nici vorbă pe aici, și ne punem pe o băncuță de lângă magazinuțul ăla, așezat stingher la marginea drumului. Apoi urmează pantele. Abrupte. Pe o temperatură de 44 de grade. Urcăm cât putem, apoi, când simțim că plămânii ne iau foc, descoperim un loc micuț cu ceva umbră, unde niște olandezi parcaseră, și ei, mașina cu rulota după ea. Femeia ne observă prima: ”Oooo”, îmi spune, uitându-se cu niște ochi de mamă, ”is too warm for you”. Gâfâi, dau să zic ceva, dar mi-e prea uscată gura. Totuși, reușesc să îngaim un fel de ”ahaa, toooo hot!”. Apoi, privirea de mamă lasă locul respectului: ”you are strong people”. ”Ooo, no”, îi răspund, ”we are burned people”, lăsând un zâmbet, oarecum tâmp, să-și facă loc pe față. Am mai rămas acolo, bucurându-ne de briza sfioasă care, pe lângă aer ceva mai rece de 44 de grade, aduce cu el și niște iz de pipi, semn că pe acolo lumea oprește și pentru nevoia fiziologică care ține de treaba mică. Dar chiar și așa, am savurat ”răcoarea” aceea sfioasă rău de tot.

După încă o pantă foarte abruptă, am trecut în Bosnia și Herțegovina. Și, odată cu noi, și canicula: ”Eh, asta-i prima zi de căldură mare din anul ăsta, când ați venit voi”, îmi spune gazda, într-o engleză de grădiniță. Da, mă gândesc eu, știm. La fel s-a întâmplat și acum câteva zile, când am intrat în Croația. Și acolo am dus canicula cu noi.

Libertate

Da, etapa asta a fost dificilă, din cauza caniculei și a focului din respirație, dar niciodată nu m-am întrebat ”cine naiba m-a pus să fac asta?”, nici măcar o dată. Oricât de greu ar fi fost, sînt aici pentru că așa am ales, pentru că așa am simțit, și totul e doar o simplă problemă de aritmetică, în care dorințele, sentimentele și nevoia de a simți lumea de aproape, adunate laolaltă, au avut ca rezultat expediția asta pe bicicletă. Și dacă s-ar întâmpla să se termine totul brusc, fără să mai apuc să conștientizez, cred că s-ar întâmpla, de fapt, sigur s-ar întâmpla cu zâmbetul pe buze. Și nu pentru peisajele superbe, nici pentru locurile deosebite, nici pentru că am reușit să fac și asta (cu niște eforturi materiale, dar mai ales sufletești, uriașe, cel puțin pentru mine). Nu, ci pur și simplu pentru că sînt liber. Liber să simt totul prin prisma a ceea ce și cine sînt eu, de fapt. Iar asta se datorează, în foarte mare măsură, oamenilor extraordinari și frumoși (acei foarte puțini care sînt) din viața mea. Și, stând acolo, pe un bolovan la margine de drum, acuns la umbră, le-am fost și le sînt recunoscător. Pentru că am fost și sînt lăsat să fiu eu.

Sursa: www.salajulpursisimplu.ro

Dobai Raul – sălăjeanul care face performanţă în Canada!

1462613475received_1137573922930224În vârstă de numai 15 ani, tenismenul s-a adaptat uşor stilului de pe continentul America de Nord, iar jocul său pe zgură imprimat de profesorul şimleuan – Krisztian Barna – este apreciat de către mai marii tenisului american.

Dobai Raul şi familia sa trăiesc de doi ani visul american… cu bune dar şi cu rele. Schimbarea stilului de viaţă şi adaptarea la cel american nu a fost una tocmai facilă pentru sălăjeni.

“Nu a fost atât de uşor să ne adaptăm pe cât ne aşteptam noi”,

spune Zoli Dobai, tatăl tenismenului.

Totuşi, se pare că Raul a fost cel care a reuşit să se adapteze într-un timp foarte scurt stilului mai riguros impus de către americani şi reuşeste să facă performanţă în sportul alb. Pasionat de tenis de mic copil, şimleuanul a făcut performanţă şi pe plaiurile mioritice sub tutela antrenorului Krisztian Barna – CS Protenis Şimleu Silvaniei. Antrenorul clubului şimleuan i-a insuflat lui Raul jocul pe zgură, stil apreciat de către canadieni, deoarece terenurile amintite ulterior sunt foarte rare pe tărâmul american. Mai apoi, talentatul şimleuan a ajuns şi la CSM Zalău.

În România, şimleuanul a cucerit cele mai înalte trepte ale podiumului încă de mic copil. Acesta a fost câştigătorul Cupei „Time – Out Benvenutti”, iar în cadrul concursului dotat cu „Trofeul Gavella”, sălăjeanul nostru s-a poziţionat pe cea de a doua treaptă a podiumului. În ţara tuturor posibilităţilor, tenisul este la rang de cinste, iar după cum tatăl lui Raul ne-a confirmat, americanii au construit aproape în fiecare cartier câte un teren pentru tenis, tocmai pentru a veni în ajutorul celor care vor să practice acest sport.

În Canada, tânărul tenismen este antrenat de un român – Tony Ionescu – şi de către un polonez Adrian Oziewicz. De menţionat este faptul că Raul s-a calificat în urma a trei preselecţii la Naţionalele din Montreal, iar în perioada următoare va participa la câteva turnee ITF şi Man Open.

Printre performanţele sale sportive şi premiile acumulate, amintim: a câştigat mai multe turnee la dublu, iar la simplu a cucerit de nenumărate ori locul trei şi patru atât la categoria 16 cât şi la 18 ani. Raul a câştigat toate meciurile de dublu din 2015 şi s-a clasat între primele opt echipe de dublu din Canada!

În acest început de an, sportivul a avut deja un număr consistent de competiţii şi a reuşit performanţa de a se clasa între primii trei jucători din British Columbia.

Chiar dacă resimte dorul de casă, iar lui Raul îi lipseşte stilul antrenorului Krisztian Barna, care l-a format în Şimleu Silvaniei, familia Dobai spune că nici nu se gândeşte să revină în ţară. Aceştia au ajuns la concluzia că şansele ca fiul lor să aibă o carieră înfloritoare în tenis este mult mai mare pe tărâm american.

Sursa: www.sportulsalajean.ro

Prima Spovadă și prima Sfântă Împărtășanie solemnă – o tradiție în Biserica Catolică

Prima-Impartasanie-305x229În perioada Rusaliilor, anual, se organizează un moment solemn în Bisericile Catolice și Greco-Catolice, în cadrul căruia, copiii cu vârsta de 10 ani se pregătesc pentru Spovadă și primesc pentru prima oară Trupul și Sângele lui Cristos, sub forma pâinii și a vinului din Sfânta Împartășanie. Și în acest an, peste 15 copii din Șimleu Silvaniei și Bădăcin au participat la acest eveniment spiritual marcant pentru viața unui creștin.

Prima Împărtășanie este precedată de o perioadă de pregătire spirituală prin care copiii sunt ajutați de preot să conștientizeze importanța momentului. Motivul pentru care copiii de 10 ani sunt invitați să apeleze la aceste sacramente, al Spovezii și al Împărtășaniei, este acela că ei sunt considerați a fi suficient de mari pentru a discerne binele de rău.

Sursa: www.salajulpursisimplu.ro

Întâlnirea tinerilor din Protopopiatul Șimleu Silvaniei, prilej de învățătură

Intalnirea-tinerilor-305x229Peste 100 de copii cu vârsta cuprinsă între 7 și 14 ani au participat sâmbătă, 25 iunie, la întâlnirea Protopopială a tinerilor greco-catolici, organizată în localitatea sălăjeană, Cehei. Tema întâlnirii a fost „Milostivirea divină”, iar motto-ul:

Fiți milostivi precum Tatăl vostru cel ceresc milostiv este!”.

Programul a început cu celebrarea Sfintei Liturghii după care au urmat numeroase jocuri și activități menite să-i facă pe copii să se bucure împreună.

„În predică, am pornit de la cuvintele: «Fiți desăvârșiți precum Tatăl vostru desăvârșit este!», și le-am povestit copiilor că în viață trebuie să pornim de la dimensiunea divină. Iubirea noastră nu trebuie să fie condiționată de o experiență neplăcută. La fel cum Soarele luminează pentru cei buni, dar și pentru cei răi, așa și iubirea noastră trebuie să nu țină cont de acea experiență neplăcută legată de celălalt. Practic, iubirea noastră trebuie să fie necondiționată. Acesta este modelul de iubire și milostivire pentru noi. Pe final, doresc să le mulțumesc gazdelor pentru modul în care ne-au primit”,

a transmis protopopul Protopopiatului Greco-Catolic Șimleu Silvaniei, Nicolae Bodea.

Sursa: www.salajulpursisimplu.ro