La începutul lunii august au fost emise documentele funciare care atestă intarea în proprietatea Episcopiei Greco-Catolice Oradea a Casei Memoriale „Iuliu Maniu” din Bădăcin.

„Nu mi-am pierdut speranța că la un moment dat lucrurile se vor rezolva. Țin să mulțumesc, în mod special, domnului Claudiu Balog, care a intocmit toată documentaţia necesară la O.C.P.I. oferind-o ca donație personală în această campanie”,

a transmis parohul Cristian Borz.

În ceea ce privește terenul de sub casă, el este, în continuare, în proprietatea Primăriei Pericei. În luna iunie a fost semnat un Contract de Comodat între Primăria Pericei și Parohia Greco-Catolică Bădăcin, care este reprezentantul legal al imobilului, prin care Primăria dă în folosință gratuită terenul de sub Casa Memorială „Iuliu Maniu”, pe un termen de 49 de ani.

În acest moment, scuza des folosită de autoritățile locale, județene și chiar de Guvern nu mai ține. Imobilul are proprietar, deci cadrul „și mai legal” de a face donații. Acum putem testa, cu adevărat, voința autorităților de a contribui de reabilitarea acestei case. Ne-am dori ca promisiunile să vină însoțite de fapte, altfel ne vedem siliți să confirmăm ipoteza unei rele intenții născută pe fondul micimii morale a politicienilor de azi, care nu văd în Iuliu Maniu decât un ghimpe simbolic în buna desfășurare a comportamentului politic actual, al învârtelilor și al intereselor de partid. Ca subiect de meditație pentru cei care ar trebui să se simtă atinși de aceste cuvinte, amintim principiul lui Iuliu Maniu: „Ca oameni politici putem fi oricând adversari, dar niciodată dușmani”.

Clădirea, de-a lungul timpului

De la arestarea lui Iuliu Maniu, în anul 1947, și până în prezent, Casa Memorială a fost pasată din stânga în dreapta, de la un proprietar la altul, timp în care s-a degradat continuu. Pe rând, a fost folosită ca depozit de îngrășăminte chimice, sediu de gospodărie mixtă, tabără pentru copii, cămin pentru copii cu handicap sever. În jurul clădirii funcţionează astăzi, „Căminul pentru copii cu handicap sever”, care îngrijeşte peste 100 de copii cu dizabilităţi severe.După 69 de ani de tărăgănări, în sfârșit, monumentul istoric intră în proprietatea Episcopiei, conform testamentului lui Iuliu Maniu. Conform aceluiași testament, se urmărește realizarea unui muzeu în incinta Casei și crearea unui spațiu adecvat inițierii unor activități prin care să se instruiască tineri.

Situația donațiilor și a plății datoriei către firma constructoare

Pentru a duce la bun sfârșit dorința lui Iuliu Maniu, în urmă cu mai bine de un an și jumătate, a luat naștere Campania publică „Salvați Istoria Națională, Salvați Casa lui Iuliu Maniu”. Prin intermediul ei s-a creat un canal prin care ne-am propus să ajungem la oamenii care au simțit că au o datorie morală față de Iuliu Maniu și față de realizările lui. Ei sunt cei care au contribuit, în cea mai mare măsură, la salvarea imobilului de la prăbușire. Recent, a fost virată suma de 10.000 lei, adunată din donațiile oamenilor cărora le pasă de destinul acestei case, către firma care s-a ocupat de reabilitarea fundației și a pereților. În urma achitării acestei tranșe, a mai rămas o datorie de 18.000 lei. Reamintim că nefinalizarea lucrărilor pune în pericol intervențiile deja efectuate. Acoperișul se află, în continuare, într-o stare critică, iar o ploaie sau un vânt mai puternic poate lăsa casa descoperită. Cei care doresc să se implice în acest proiect, o pot face donând în conturile:

Lei: RO22 RZBR 0000 0600 0208 5400
Euro: RO18 RZBR 0000 0600 0289 9205
Dolari: RO11 RZBR 0000 0600 1092 7730
Cont PayPal: salvaticasamaniu@yahoo.com

deschise la Raiffeisen Bank, Agenţia Şimleu Silvaniei, jud. Sălaj

Întreaga activitate legată de evoluția campaniei poate fi urmărită pe pagina de Facebook: https://www.facebook.com/SalvatiCasaMemorialaIuliuManiu/?fref=ts

Sursa: www.salajulpursisimplu.ro

Nepoții, strănepoții și alți copii apropiați familiei, așteptau cu nerăbdare venirea vacanțelor pentru că aveau ocazia de a sta la Bădăcin, alături de Iuliu Maniu. În conac existau două încăperi special amenajate pentru nepoți, acestea fiind situate în partea dinspre sat a casei. Deasupra celor două încăperi, în pod, era o cameră în care nepoții își depozitau lucrurile și, de multe ori, își petreceau timpul liber citind în acea încăpere. Copiilor le plăcea la Bădăcin pentru că erau foarte bine primiți, mama lui Iuliu Maniu fiind preocupată să le facă pe plac.

„Întotdeauna când mergeam la Bădăcin, parcă mergeam în altă lume, o lume a copilăriei în care cuprind totul. Copilăria însemna toată viața, toată dezvoltarea viitoare, toată dragostea pentru tot ce este în jur”, spunea preotul Matei Boilă, strănepotul lui Iuliu Maniu. Tot preotul Matei Boilă își amintea că aceste camere erau cele care îi evocau mai intens imaginea „Unchiuțului”,

așa cum obișnuia să-i spună lui Iuliu Maniu.

Iuliu Maniu:

„Dacă voi sunteți acuma domni și ei țărani, asta e pentru că bunicul lor n-a fost dus la școală, ci bunicul vostru!”

Preotul Boilă a transmis, în cadrul unui interviu acordat cu prilejul lansării Campaniei publice „Salvați istoria națională, Salvați Casa lui „Iuliu Maniu”, o întâmplare petrecută în timpul unei vizite la Bădăcin:

„Ca să vedeți modul în care gândea el (Iuliu Maniu – n.n.), deși e o întâmplare în care mi s-a făcut o nedreptate, și nu uit nici acum că mi-a făcut nedreptate, dar e semnificativă. Noi ne jucam în curte cu copiii din sat, o parte dintre ei erau verișori de-ai noștri, mai îndepărtați unii, și ne jucam. La un moment dat, știi cum e la copii, s-a iscat o ceartă, un moment așa, mai dificil, dar nu a fost nimic deosebit. Maniu, care ne asculta, era sus în camera lui și strigă: «Matei, Nelu, veniți la mine!». Sigur că noi ne-am dus imediat la el. «Cum, măi, se poate așa ceva, să le faceți nedreptate copiilor ăstora, să vorbiți urât cu ei?» Da’ zic, n-am vorbit urât! «Nu-mi spuneți, am auzit!» Nu noi am fost de vină, dar în fine. «Nu vă gândiți că dacă voi sunteți acuma domni și ei țărani, asta e pentru că bunicul lor n-a fost dus la școală, ci bunicul vostru, care era fratele lui, și dacă se întâmpla invers, acum voi erați în locul lor». Unchiuțule, dar noi n-am… Nici vorbă! A auzit el și s-a supărat”.

Semnificativă este și poezia pe care preotul o dedică amintirilor legate de vizitele sale la Bădăcin:

Când din furtuna vremii mă reîntorc la el,
E-atâta pace-n parcul bătrânului castel.
Iar brazii, facle negre în templele de nori,
Se pare că revarsă lumină peste flori.
Și razele de lună ce printre cetini cad,
Împrăștie mirosul rășinilor de brad.
Iar jocul de lumină și umbră de sub tei,
Se odihnește veșnic pe vechile alei.
Conturele luminii le pipăi și le-ascult
În imnul de tăcere din timpul de demult.
Și cum pătrund în lumea dorințelor de ieri,
Mă-nvăluie speranța grădinilor de meri.
În liniștea lor sfântă, ascunsă undeva,
Continuă să fie, copilăria mea. („Întoarcere” – pr. Matei Boilă)

Flavia Coposu:

„Una din frumusețile copilăriei noastre a fost și Bădăcinul”

În cadrul unui interviu, una dintre surorile lui Corneliu Coposu, doamna Flavia Coposu, rememorează anumite momente legate de vacanțele petrecute la Bădăcin:

„Iuliu Maniu era un om care știa cu orice vârstă să vorbească, conform pretențiilor. Începând cu copii, cu bătrâni, cu femei, cu babe, cu moși, cu toată lumea. Era un om extraordinar! Noi l-am iubit de copii, pentru că, pentru noi, mersul la Bădăcin era ca un fel de premiu care ni se dădea, fiindcă acolo eram foarte bine primiți, sora domnului Maniu era călugăriță, era plină de suflet, primea frumos. Avea niște nepoți Maniu, cam de-o vârstă cu noi, cu care ne jucam, și una din frumusețile copilăriei noastre a fost și Bădăcinul”.

Pentru a nu lăsa să se aștearnă praful peste aceste mărturii și pentru a păstra vii locurile în care copiii se simțeau atât de bine, amintim că există o campanie care și-a propus să reabiliteze Casa lui Iuliu Maniu, acel loc care a marcat pozitiv copilăria multor nepoți și apropiați ai familiei. Cei care doresc să se alăture campaniei, pot dona în conturile:

Lei: RO22 RZBR 0000 0600 0208 5400
Euro: RO18 RZBR 0000 0600 0289 9205
Dolari: RO11 RZBR 0000 0600 1092 7730
Cont PayPal: salvaticasamaniu@yahoo.com

deschise la Raiffeisen Bank, Agenţia Şimleu Silvaniei, jud. Sălaj

Întreaga activitate legată de evoluția campaniei poate fi urmărită pe pagina de Facebook: https://www.facebook.com/SalvatiCasaMemorialaIuliuManiu/?fref=ts

Sursa: www.salajulpursisimplu.ro

Peste 1.500 persoane au luat cu asalt, sâmbătă, o poieniţă din apropierea localităţii Pericei, în încercarea de a introduce în Cartea Recordurilor un preparat tradiţional din zonă – “clisă friptă-n botă şi pită cu ceapă picurată”, printre participanţi numărându-se şi ministrul Agriculturii, Achim Irimescu, alături de omologul său maghiar, Fazekas Sandor.

“Datorită cepei cultivate, faima Periceiului a străbătut Europa şi a ajuns şi pe continentul american. În trecut, potrivit documentelor existente, ceapa de Pericei era folosită în bucătăria împărătească de la Viena şi a ajuns până în Canada. Ceapa este una dintre cele mai importante legume, fiind cunoscută şi folosită în bucătăriile din lumea întreagă. Este una dintre cele mai vechi plante de cultură. În urmă cu 5.000 de ani, ceapa era folosită din plin ca şi plantă medicinală. În Egiptul antic era închinată ca ofrandă zeilor. Codul lui Hammurabi (4.000 î.Hr) ne vorbeşte despre câmpii cultivate cu ceapă. Pentru romanii din antichitate era aliment de bază, soldaţii din legiunile romane numărându-se printre cei care au răspândit-o în întreaga Europă. Nu lipsea de pe mese nici în Evul Mediu, fiind adeseori folosită ca amuletă împotriva ciumei. Valoarea nutritivă a cepei este ridicată, ea fiind aproape indispensabilă ca şi condiment”,

stă scris pe site-ul de promovare al comunei Pericei.

În urmă cu câţiva ani, localnicii din Pericei, în frunte cu primarul Boncidai Csaba, şi-au dat seama că ceapa poate fi nu doar o simplă legumă, ci un element de identitate al zonei. Ideile de promovare având la bază ceapa nu au lipsit, Periceiul fiind singura comună din judeţ ce a ajuns de două ori în Cartea Recordurilor.

Ceapa din Pericei a intrat în Cartea Recordurilor, pentru prima dată, în 2007 când, cu prilejul primei ediţii a Festivalului Cepei, agricultorii sălăjeni au împletit o cunună din 45.000 de cepe, cu o lungime de 4.518 metri. Cu acelaşi prilej, în comună a fost dezvelit Monumentul Cepei, unic în lume, care are o înălţime de şase metri. Statuia a adus un al doilea record mondial în localitate pentru “cel mai mare monument dedicat cepei“.

În cadrul celei de-a IX-a ediţii a Festivalului Cepei, ce a avut loc sâmbătă, la Pericei, organizatorii s-au gândit, nici mai mult nici mai puţin, decât să strângă laolaltă cel mai mare număr de oameni din lume pasionaţi de “clisă friptă-n botă şi pită cu ceapă picurată” cu untura slăninii de porc Mangaliţa.

Nu a fost muncă puţină, s-a apelat la cunoştinţe, sponsori, reţete de socializare – că doar e la modă şi la tot ceea ce putea ajuta pentru a aduna cât mai mulţi oameni, dar şi pentru a procura cele necesare: clisa, pâinea şi ceapa. Deşi, dacă e să ne gândim mai bine, credem că ceapa a fost ultima din lista de probleme ce trebuie rezolvate. Ajutoarele principale au venit de unde puţini s-ar fi aşteptat, respectiv de la nişte localnici emigraţi în Canada. Oameni de afaceri prosperi peste ocean, aceştia s-au oferit să facă rost de slănina de Mangaliţa şi chiar de ceva vin de Tokaj, renumit în ţara vecină, Ungaria.

Pentru a da greutate evenimentului, dar şi pentru a discuta despre viitorul agriculturii în mediul rural, primarul a invitat la Festivalului Cepei şi miniştrii Agriculturii din România şi Ungaria. Aceştia au acceptat invitaţia şi, pe lângă discuţiile oficiale, s-au oferit să semneze şi ei pe lista participanţilor la tentativa de record mondial.
Fazekas Sandor, ministrul Agriculturii din Ungaria, crede că ceapa este un produs pe care se poate baza o întreagă artă culinară. Oficialul maghiar i-a încurajat pe cei din Pericei să continue cu aceste demersuri, dând exemplul unei provincii din Germania, care trăieşte de pe urma…castraveţilor sau a unei localităţi din Bavaria unde, la loc de cinste, este dovleacul.

“Oamenii au nevoie de mâncare şi, de ce nu, să folosească ceapa de la Pericei şi mai sunt şi alte valori ascunse ale Sălajului, cum ar fi vinul, fructele din Sălaj. Cu siguranţă sunt şi alte produse care sunt demne de a fi prezentate şi promovate. Guvernul maghiar doreşte să susţină aceste demersuri. Sunt convins că aceste produse reprezintă o perspectivă serioasă. Per ansamblu, putem spune că din ceapă se poate crea un brand transilvan. (…) Practic, produsele agroalimentare fac parte din cultura unei naţiuni şi Sălajul îşi poate găsi locul prin sârguinţa, prin hărnicia oamenilor. Noi vă oferim ajutorul pentru a valorifica aceste aspecte. Pe aceste aspecte se poate clădi şi un turism rural”,

a subliniat, în cadrul discuţiilor din preambulul încercării de record mondial, Fazekas Sandor.

Eforturile organizatorilor, dar şi ale unor parteneri precum Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară Sălaj Plus nu au fost în zadar, astfel că, sâmbătă, după orele amiezii, poieniţa pregătită pentru eveniment fremăta de lume “colorată“, de la copii de câţiva ani, până la persoane în vârstă, fiecare aşteptând, cu clisa în vârful unei bote de alun, semnalul pentru începerea petrecerii, în jurul unui careu imens, din lemne pentru foc.

Mai puţin familiarizat cu “clisa picurată“, ministrul român al Agriculturii, Achim Irimescu, s-a declarat încântat să participe la un asemenea eveniment.

“În comuna Pericei astăzi are loc un eveniment foarte important. Nu întâmplător se află doi miniştri: cel al Agriculturii din Ungaria, Fazekas Sandor şi cu mine. Am venit aici unde înţeleg că organizatorii doresc să înregistreze un record în Cartea Recordurilor în ceea ce priveşte clisa. Înţeleg că este un proces în care clisa se încălzeşte la foc şi se picură pe pâine. Cred că astfel de evenimente sunt extrem de importante pentru a promova atât obiceiurile gastronomice, cât şi tradiţia din astfel de zone şi a încuraja ulterior cetăţenii români şi din UE pentru a veni în aceste locuri şi a vedea că nu sunt doar foarte frumoase, ci şi obiceiurile sunt foarte frumoase, iar de calitatea produselor de aici nu mai discutăm pentru că sunt în mod cert de calitate extraordinară”,

a declarat acesta.

Norii de fum apăruţi după aprinderea focului şi soarele care înteţea căldura flăcărilor nu i-au putut ţine deoparte pe cei peste 1.500 de oameni care au fost prezenţi la festival. Conştiincioşi, cei doi miniştri au picurat clisa peste pâine şi ceapă de Pericei, apoi au muşcat cu poftă din preparatul tradiţional, expresiile de pe feţele lor fiind elocvente în privinţa gustului.

“Da, e ceva ce merită încercat”,

au părut să spună la unison, fără cuvinte, ambii oficiali.

Dacă va ajunge sau nu Periceiul, pentru a treia oară, în Cartea Recordurilor, se va şti abia peste ceva vreme, după parcurgerea paşilor necesari unei asemenea tentative.

Cert este însă un lucru: oamenii de aici chiar ştiu cum să facă să se vorbească despre ei şi despre ceapa pe care o cultivă. Şi nu oricum, ci cu cuvinte de laudă!

Sursa: www.magazinsalajean.ro