All posts by Administrator

Mai este limba română dulce şi frumoasă?

MOTTO : “Scrieţi şi faceţi greşeli de ortografie: iată-vă desconsideraţi înainte de a fi cunoscuţi” (Rene Parisse, cercetător francez)

Gheorghe Sion (1822 – 1892), poet revoluţionar paşoptist, membru al Academiei Române, a rămas în memoria iubitorilor de literatură îndeosebi prin oda “Poezia românească“. Primele versuri ale textului acesteia, reliefează două trăsături ale limbii române: “Mult e dulce şi frumoasă / Limba ce-o vorbim“. Fiind o lucrare beletristică, această odă trebuie înţeleasă ca atare. Într-un astfel de text, cuvintele predominante au sensuri multiple şi formă figurată. Interpretând/decodificând opera paşoptistului nostru, el sugerează că limba română este una care produce bucurie, plăcere şi are valoare estetică, fiind “conform regulilor artistice“, “cum se cuvine“, deci cum este corect, frumos. Adverbul mult antepus celor două adjective-epitet are aici sens superlativ, adică foarte.

Pornind de la semnificaţia versurilor citate, răspunsul nostru la întrebarea din titlul articolului este, fără echivoc: şi DA şi NU! Limba română actuală îşi păstrează atributele remarcate de poetul Gheorghe Sion, doar atunci când este folosită în varianta ei literară. Aceasta este forma cea mai corectă, cea mai frumoasă şi cea mai dezvoltată a limbii unui popor. În schimb, atunci când în comunicare sunt încălcate/eludate normele ce guvernează limba noastră, nu putem spune că aceasta ce-o vorbim azi este atât de dulce şi de frumoasă.

Nerespectarea de către comunicatori a regulilor gramaticale, ortografice, ortoepice şi de punctuaţie are drept consecinţe imediate degradarea limbii literare, depersonalizarea ei. Acest nedorit fenomen ce alterează actul de comunicare verbală, cunoaşte la noi în ultimele decenii un adevarat proces de proliferare. Generatorii primi ai acestei maladii spirituale, corifeii ei sunt agramaţi, adică indolenţii şi inculţii, dar nu numai ei. “Aceste exprimări nu sunt altceva decât o oglindă a unei gândiri defectuoase, lipsite de logică.” (Nicolae Prelipceanu).

Azi a sporit numărul celor care mutilează limba română, urâţind-o, ei neştiind că “stilul este omul însuşi” (Buffon, scriitor francez). Cauzele fenomenului pe care-l abordăm sunt multiple. Scandalos este că agramaţii nu provin din rândul celor mai cu puţină şcoală sau una trecută ca gâsca prin apă, ci şi din rândul celor licenţiaţi, mulţi ajunşi oameni în funcţii de conducere. Ei sunt aleşi, dar nu vorbesc toţi într-o limbă aleasă.

Multe cauze sunt extraşcolare, extraculturale, sunt efectul noii societăţi pe care Romania doreşte s-o instaureze : nu puţini confundă libertatea cu dreptul de a face şi de a spune orice şi oricum, ei nu ştiu ce-i autocontrolul, autocenzura, acestea presupunând discernămant, simţul ridicolului şi al măsurii. Mulţi sunt snobi ce odată ajunsi într-o funcţie au impresia că au dabândit şi valoarea necesară onorării acesteia, de parcă s-ar dori urmaşi ai Chiriţei lui Alecsandri.

Alarmant este că înregistrăm fenomenul degradării limbii române în rândul adolescenţilor, a tinerilor care caută să iasă în prim-plan printr-o exprimare cat mai “colorată”, văzând în aceasta un act de teribilism. Pentru unii contemporani ce ne “trăznesc” cu imperfecţiuni lingvistice de tot RÂSU – PLÂNSU, limba română nu-i o “comoară”, cum o defineşte poetul basarabean Alexei Mateevici în poezia “Limba română”, ci o povară, nerealizând faptul că prin nepotrivita lor exprimare devin producători de umor involuntar (unde eşti tu, Gaga, doamne!), astfel zis, devin “preţiosi ridicoli”.

În ce constau aceste agramatisme aparţinând celor aflaţi în ofsaid gramatical? Un adevărat inventar şi o clasificare a lor ne oferă profesorul Ilie-Ştefan Rădulescu în lucrarea apărută în anul 2019 la Editura Tipo Moldova cu titlul  “EXPRESII AGRAMATE. EMFATICE ORI TRIVIALE IN LIMBAJUL HIGH-LIFE-ULUI ROMANESC ACTUAL”. Criticul literar Nicolae Manolescu într-un întreg editorial intitulat “Civilizaţia limbii” este de părere că “această cercetare minuţioasă ar trebui să fie adusă la cunoştinţa tuturor impricinaţilor şi agramaţilor”. După cum mărtiriseşte autorul pe coperta a patra a lucrării, “cartea de faţă relevă, obiectiv, agramatismele a sute de vorbitori ale căror erori de exprimare impardonabilă, se traduc printr-un mare număr de confuzii lexicale, de exprimări pleonastice şi dezacorduri gramaticale, de accentuări arbitrare şi de elemente deficitare de topică, de cuvinte mutilate fonetic sau deformate, de vocabule licenţioase sau obscure, de formulări paradoxale…”.

Subintitulată “Citate critice, personalizate “, această adevarată antologie a exprimării incorecte/neglijente, este originală şi prin aceea că autorul ei, profesor-pensionar de limba patriei, concretizează agramatismele cu exemple şi oferă şi varianta corectă, menţionând şi pe cel căruia îi aparţin, precizând când şi în ce context a “creat-o “.

O precizare este necesară. Exemplele impardonabile de exprimare în limba noastră nu sunt luate/culese din rubrica “VAX  POPULI” din emisiunea-spectacol “Starea naţiei “ a lui Dragoş Pătraru, ci din mass-media noastră timp de şapte ani (2001 – 2018).

Ramâi totalmente paralizat citind această carte şi văzând cât de epidemică a devenit la noi exprimarea incorectă. Dacă la nivelul aşa-zisei elite româneşti (miniştri, ziarişti, politicieni, demnitari de toate tipurile) înregistrăm astfel de incorectitudini în exprimare, atunci mă întreb cum o fi arătând atunci limbajul străzii? Măcar oamenii de rând nu au pretenţii de-a fi cotaţi ce nu sunt.

Un aspect asenţial ce dă identitate unui popor, este limba sa. Iată un motiv pentru care felul nostru de a vorbi nu-i unul facultativ.

Terminând de citit cartea de lingvistică-aplicată prezentată în rândurile noastre, m-am întrebat stupefiat: oare acesta este “OMUL RECENT”, adică cel prezent în cartea cu acest titlu de eseistul, scriitorul Horia-Roman Patapievici?

“Oamenii de azi sunt cei mai bine hrăniţi, cei mai prosperi, cei mai liberi pe care i-a cunoscut omenirea. În acelaşi timp, sunt oamenii cei mai slabi de îngeri, cei mai dependenţi de confort şi de consum, cei mai aserviţi bunului-plac, al liberului arbitru, cei mai puţin autonomi în judecăţile lor…”

E prea complexă problema, de aceea eu, un simplu profesor-pensionar, mai mult un ex decât prezent, nu-mi permit să-mi exprim părerea. Îmi permit în schimb să “culeg “ din cartea prezentată doar “monstre” ce lagitimează statutul de agramat al celui care, nu o dată, le foloseşte fără să-şi dea seama ce carte de vizită işi face prin aceasta, aşa cum o sugerează şi motto-ul ales al articolului.

Erori de accentuare : “Evident că este o dispută cu caracter electoral“. (corect: ”cu cáracter electoral”).

Topica greşită:  …“pentru că nu avea bani i-a trimis acesteia un bilet de avion fals… ” (corect: “un bilet fals de avion“).

Exprimări pleonastice: “Vă veţi duce la o petrecere, un botez sau o cununie religioasă” (corect: “vă veţi duce la o cununie/căsătorie religioasă”).

Confuzii paronimice: “După investirea noului guvern… ”( corect : “După învestire….”)

Formulări paradoxale, echivoce sau ridicole: “Vrem să avem erate din ce în ce mai bune în manualele şcolare.”

Decât aşa vorbitori, îl prefer pe “omul fără însuşire” din romanul omonim al scriitorului austriac Robert Musil. Eroul principal, Ulrich, măcar recunoaşte că istoria pe nesimţite îi sustrage criteriile genialităţii. Tindem, oare, să devenim “oameni fără însuşiri”?

Pentru a încheia pe un ton optimist acest prea lung articol, reproduc un text care spune mai mult şi mai multe dacât am spus eu în nevinovatele mele opinii, poate încărunţite: “am să mor fără să fi fost la înălţimea propriei limbi materne, limba de o mare frumuseţe, care, foarte probabil, este limba oficială în Rai“ (Alex Ştefănescu, critic literar).

Despre “Păcatele limbii“ (Rodica Zafiu), într-un numar viitor al ziarului.

Dascăl de cetire şi simţire românească,

                                                            Octavian Guţu

PROFESORUL VASILE STOICA, 105 ANI DE VIAȚĂ!

Motto : „Nu este vorba despre cât de bătrân ești, ci de cum ești bătrân”.

Jules RENARD (1864 -1910), romancier și dramaturg francez

105 ani de viață! Da, e-adevărat, în ziua a șaptea a lunii lui Brumărel 2020, profesorul Vasile STOICA a împlinit 105 ani de viață! Din moși-strămoși, se spune că „toamna se numără bobocii”. Așadar, Vasile Stoica a adunat 105 toamne! S-a născut în 7 octombrie 1915, în satul Spătaru, comuna Urluiasca (lângă Drăgășani), acum comuna Cungrea, județul Olt. Este al treilea fiu al soților Marin și Floarea (născută Drăgan), după sora Maria și fratele Ion.

A venit pe lume cu neprețuita zestre sufletească de la părinții săi, buni gospodari și oameni de omenie. De mic copil i-a plăcut cartea, fiind atras de învățămintele primite la școală. De aceea, după ce a absolvit Școala Primară din localitatea natală, a urmat cursurile Școlii Normale de Învățători din Slatina (primele trei clase, pentru că s-a desființat) și, apoi, pe cele ale Școlii Normale de Învățători din Târgu Mureș, absolvind-o onorabil, cu „bursă de merit”! Ca urmare a vremurilor din perioada interbelică a României, a ajuns la Școala de Ofițeri din Ploiești, absolvind-o în grad de sublocotenent. În această postură „a trecut Prutul” cu Armata României, luptând până la Cotul Donului și, înapoi, până în Munții Tatra, când „s-a spart târgul”! De remarcat că, Vasile Stoica este veteran de război, având gradul de colonel în retragere.

Pe meleagurile sălăjene a ajuns în anul 1946, profesând în satele: Iaz (comuna Plopiș), Preoteasa și Sub Cetate (ambele, comuna Valcău de Jos) și orașul Șimleu Silvaniei (Școala Generală nr.1). În anul 1952 s-a căsătorit cu învățătoarea Cornelia Tătar (din Câmpia, comuna Bocșa-Sălaj, decedată în anul 2008) și nu are urmași direcți. Are, însă, o nepoată, Ilinca – profesoară de geografie, care în anii 1962-1963 a profesat la Școala din satul Iaz. Acum este pensionară (locuiește, alternativ, în municipiul Slatina și satul Spătaru), dar îl vizitează periodic, împreună cu soțul său, preotul Ștefan Bujgoi, fost profesor de limba și literatura română la Școala din satul Iaz (1963-1965).

Perfecționându-și statutul de dascăl la nivelul regiunii Crișana și demonstrând că are o atitudine corectă și o bună percepție pentru educație și viață, Vasile Stoica a fost promovat în funcția de șef al Secției de Învățământ a raionului Șimleu. În această calitate, a înțeles că profesiunea de dascăl este o artă, un har dat de Domnul și că, pe tărâmul învățământului, în procesul instructiv-educativ, este util să îmbine rolul de inițiator, organizator și conducător cu rolul de participant, de coleg și chiar de prieten. În acest fel, realizând importanța funcției, a știut să țină „în frâu” destinele învățământului pe aceste frumoase meleaguri sălăjene, într-o perioadă „sensibilă” din multe puncte de vedere, cu precădere numărul mic de cadre didactice calificate. Atunci, în urmă cu peste 57 de ani , când eram dascăl la Școala Tehnică Veterinară din Șimleu Silvaniei (acum, Liceul Tehnologic „Ioan Ossian”), l-am cunoscut pe Vasile Stoica, apreciindu-i personalitatea și activitatea, pentru că-și onora cu demnitate statutul de cadru didactic autentic, făcând abstracție de funcție, într-o notă de aleasă educație.

După pensionare, s-a stabilit în „capitala Ardealului iubit”, Cluj-Napoca, locuind pe strada Nicolae Bălcescu nr.19 (casă, curte și grădină). L-am vizitat în nenumărate rânduri, împreună cu soția mea, și am scris despre domnia sa, la împlinirea vârstei de: 100 ani, 103 ani și 104 ani. Stă împreună cu familia Felicia și Marin Predonescu, ambii pensionari. Felicia, cumnata sa, a fost profesoară de limba și literatura română, iar Marin profesor de istorie și director, ambii la Liceul din Sărmășag (Sălaj).

Chiar dacă a ajuns la 105 ani de viață, Vasile Stoica este destul de activ, are o memorie de invidiat și o insistentă dorință de comunicare și de îmbărbătare a interlocutorului, indiferent de „conjunctură” (față-n față sau la telefon), în virtutea vremurilor prezente și a celor care vor veni. Într-o discuție, l-am întrebat cum vede educația, învățământul românesc. N-a prea vrut să comenteze, să analizeze și să dea sfaturi la vârsta sa (!?). Totuși, a spus că tânăra generație s-a îndepărtat de carte, iar marii diriguitori ai învățământului românesc nu-s pricepuți să îndrepte lucrurile, se schimbă prea des, așa cum se schimbă macazul la calea ferată, și că, nici măcar nu ajung să vadă „lumina de la capătul tunelului”!

De-a lungul anilor, a fost onorat cu premii și diplome de excelență, de onoare și de merit, precum și cu scrisori de mulțumire, de la toate nivelurile. La centenarul său, în 7 octombrie 2015, i-am înmânat, protocolar, Diploma de Excelență din partea Primăriei și Consiliului Local Șimleu Silvaniei, semnată de primarul orașului, ing. Septimiu Țurcaș, alături de felicitările de rigoare. La fel, în calitatea mea de președinte al Comisiei de Educație și Cultură Olimpică a Academiei Olimpice Române, filiala Sălaj, i-am oferit o Diplomă de Excelență, ecusoane și insigne sportive, precum și câteva „cadouri simbolice”. De asemenea, a primit câte o Diplomă de Excelență din partea Ministerului Apărării Naționale, Asociației Naționale a Veteranilor de Război și Primăriei și Consiliului Local din Cluj-Napoca, împreună cu plicuri cu bani și cu unele daruri distinctive.

Așadar, profesorul Vasile Stoica „merge” pe 106 ani. În 7 octombrie 2020, la ora 12:15, l-am felicitat și am dialogat cu domnia sa, la telefon, timp de 15 minute. Printre altele, spunea că, pentru a ajunge la o asemenea vârstă trebuie multă cumpătare/măsură în tot ceea ce face omul și credință deplină în Cel de Sus, zi de zi și chiar ceas de ceas. A urat multă sănătate și fericire tuturor celor care s-au interesat și se interesează de persoana sa!

Bunul Dumnezeu să-i dea multă sănătate și să-i lumineze viața în continuare, pe măsura faptelor sale din învățământul românesc și cele militare, precum și ca urmare a conduitei remarcabile din familie și societate!

LA MULȚI ANI, DOMNULE PROFESOR VASILE STOICA!

                                                                                                                                 Prof. Marin ȘTEFAN,

                                                                                                                        Publicist, Șimleu Silvaniei

ȘTIȚI DE CE SEPTIMIU ȚURCAȘ A FOST ALES PENTRU A CINCEA OARĂ PRIMAR AL ORAȘULUI ȘIMLEU SILVANIEI?

MOTTO: “ Făcătorii de bine îmbogățesc și înfrumusețează lumea. Răutăcioșii o urâțesc și o înveninează.” (OCTAV DÂNGEANU)

          Aceasta este o performanță.Valoarea unei performanțe depinde și de contextul în care ai înregstrat-o. Șimleu Silvaniei, orașul de la poalele Măgurii și nu de sub Măgura, nu este o urbe oarecare. Are doar 16-17 mii de locuitori. Este un oraș al școlilor , dar și cu oameni școliți, versați, înrădăcinați ai locului, înzestrați și cu plăcerea științei de carte, dar și cu spirit gospodăresc.

          Deci, de ce Septimiu Țurcaș a fost reales a cincea oară primar al Șimleului Silvaniei? Pentru simplul motiv că a știut și știe ce vor șimleuanii de la un primar și s-a străduit să împlinească aceste așteptări. Pe toate n-are cum, ține de domeniul imposibilului. Un primar trebuie să cunoască bine care sunt problemele nerezolvate într-o comunitate și să găsească soluții rezolvatoare. Ele nu vin de la sine. Vechiul- noul edil șimleuan este unul dintre miile de elevi pe care i-am avut ca dascăl de citire și simțire românească. L-am reținut  încă de-acum aproape patru decenii ca pe un adolescent ce are un zâmbet aparte prin care îți transmite esența stărilor pe care le trăiește, dar și sugerează interlocutorului ceea ce simte pemtru el. Chipeș, sociabil, altruist, dotat cu o inteligență practică, bun communicator, a reușit de-a lungul anilor să organizeze întâlniri periodice cu aproape toți componenții clasei sale, una cum tot aș fi vrut să am în cariera mea. Regretatul său diriginte, profesorul Trandafir Popeț, și-a pus amprenta asupra personalității elevilor săi. Un om cu așa har persuasiv cum avea acest profesor, unul dintre cei mai prețioși prieteni pe care i-am avut, eu nu prea am întâlnit.

În anul 2000, am fost amândoi candidați pentru funcția de primar al Șimleului. Am câștigat eu. De ce? Eram mai cunoscut și recunoscut decât Septimiu. Aveam la active 12 ani de director al Colegiului “SIMION BĂRNUȚIU”și aproape 7 ani la conducerea Inspectoratului Școlar Județean Sălaj. Septimiu era la început de carieră profesională, începea să-și facă o carte de vizită.

După alegeri, am băut o bere cu el și staful său. Ca între prieteni, cum am și rămas până în anul de grație 2020.

Din 2000 și până în 2004 eu am fost primarul acestui oraș. N-am reușit să conving în această ipostază. Nu puteam să fac nimic de unul singur.Nici măcar consilierii pesediști ce-i aveam nu votau proiectele propuse de mine, iar la nivelul județului,  nu aveam nici o mână de ajutor. N-ai cum să faci investiții într-un oraș majoritar de bugetari fără fonduri din alte surse.

În 2004 am candidat din nou. A fost o candidature aproape la indigo precum cea a personajului SPIRACHE din comedia “TITANIC VALS ” a lui Tudor Mușatescu, pe care eu îl numesc Caragiale Redivivus.

Pe Spirache îl dorea parlamentar familia. Pe mine PSD-ul. În data de 1 mai 2004, am fost invitat de profesorul CONSTANTIN-NICOLAE PUȘCAȘ la un pahar de pălincă, și la o clisă friptă. Nu puteam refuza o asfel de invitație. Când eram la al doilea pahar de pălincă primesc un telefon surpriză: doamna ministru al Educației, Ecaterina Andronescu. M-a rugat să-l primesc în acea după-amiază  în audiență pe domnul VALER DORNEANU, președintele Camerei Deputaților. Cum puteam  refuza așa ceva. Am avut cu domnul Valer Dorneanu o întrevedere de vreo două ceasuri. A venit să mă convingă să candidez pentru a doua oară de primar al Șimleului. Un om atât de fin și de elegant într-un dialog, eu nu am întâlnit. Mi-a fost pur și simplu rușine să-l refuz , deși nu mai doream să fiu primar.M-am convins că această funcție administrativă nu-i pentru mine. N-am reușit.

Ceea ce am mărturisit în prezentele rânduri le pot dovedi profesorul PUȘCAȘ, dar mai ales economistul IOAN GHILEA, pe atunci consilier local și participant la excelenta întrevedere cu actualul președinte al Curții Constituționale a României, domnul VALER DORNEANU.

          Anii au trecut, în 2019, când Septimiu era la a patrulea mandat de primar, tot la o bere, cu prilejul acordării titlului de “CETĂȚEAN DE ONOARE AL ȘIMLEULUI”, i-am sugerat ideea de a merge mai departe, de a ajunge parlamentar; fără să ezite , mi-a răspuns : Tavi dragă , eu vreau să duc la capăt ce-am început în urbea noastră. După aceea, mai vedem. Timpul i-a dat dreptate , a fost ales pentru a cincea oară primar al Șimleului.

Să nu uităm de titlul articolului. Mulți vor să ajungă primari. Ei nu știu care-i locul și rolul acestui demnitar local. Aceștia cred că primarul stă într-un fotoliu și are în față un pupitru de comandă prin care toți și toate îi execută dispozițiile. Este exact invers. Primarul este la dispoziția comunității. El este în slujba ei. Aceasta îl solicită, îl “mână-n luptă” și rareori e mulțumită. Un primar adevărat este un om fără odihnă. Primarul nu poate dormi într-un fotoliu precum o fac unii în parlament.

          Septimiu Țurcaș a dovedit că are vocație de primar. Vocația nu se învață, o ai sau nu o ai. În viață reușesc îndeosebi oamenii care știu să-și depisteze vocația. Personajul prețuit al articolului meu are vocația de edil de la tatăl său preotul greco-catolic  Ghiță Țurcaș. După luni în care își ținea slujba duminicală în parc sau în Casa de Cultură, domnia sa prin eforturi și sacrificii  sisifice a reușit să construiască biserica greco-catolică , o adevărată catedrală.

Vocația este necesară, dar nu suficientă pentru un primar.Un primar este organ executiv, iar consiliul local este organul legislativ. Septimiu Țurcaș a reușit să-și promoveze ideile constructive pentru urbe și pentru că a știut săși aleagă colaboratorii. El a înțeles perfect că e bine să fii singur în două situații, dar nu în cea de primar. A reușit să aibă în fiecare mandat numărul cel mai mare de consilieri locali din partidul său.

          Un alt aspect care cred că a dus la  a cincea reușită a lui Septimiu Țurcaș  faptul că , în viziunea mea, el este un om de tip renascentist. Da, pentru că prețuiește și pe cel din școli, din terenul de sport, din șantier, din scena artistică și pentru fiecare dintre domeniile enumerate primarul Septimiu Țurcaș a făcut ceva în cei 16 ani de când este primarul orașului.

Atunci, stimați cititori ai ziarului, nu de astfel de oameni avem nevoie în rândul întâi? Pentru mine, un adevărat primar este O EMBLEMĂ/SIMBOL a comunității!

Așadar, Septimiu Țurcaș a dovedit că este un om al faptelor aceasta este cheia reușitei sale!

Deci Septimiu Țurcaș este un primar al șimleuanilor și pentru toți șimleuanii.

                                                                               OCTAVIAN GUȚU,

                                                       dascăl de cetire și de simțire românească.

Ziua Internațională a Profesorului

Motto: „Profesor este orice om  de la care poți să înveți ceva”.

Nicolae IORGA (1871-1940), istoric, scriitor, publicist și om politic român

Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO) a stabilit ca, an de an, în 5 octombrie, să fie celebrată „Ziua Internațională a Profesorului”. Tot în această dată, se sărbătorește și „Ziua Educației”.  Este o zi importantă, una de recunoaștere și apreciere a profesorilor, cei care au o mare contribuție la formarea, dezvoltarea și consolidarea unui învățământ de calitate.

În aceasă perioadă, din cauza pandemiei de coronavirus, învățământul românesc și nu numai, este pus la o grea încercare. Școala online este o mare provocare cu care cadrele didactice și elevii se confruntă, întrucât problemele tehnice și lipsurile predării online sunt evidente. În plus, pericolul infectărilor a dus la sute de ieșiri la pensie anticipată a cadrelor didactice.

Pentru că luni, 5 octombrie 2020, este zi liberă pentru elevi și, chiar pentru cadrele didactice, pentru „destindere”, iată filmul potrivit la dascălul potrivit (gen pamflet):

Ministrul Educației: O femeie ciudată;

Inspectorul general: Sprijiniți-l pe șerif;

Inspectori: Băieți buni, băieți răi;

Director: Prestidigitatorul;

Dirigintele: Domnului profesor, cu dragoste;

Învățătoarea: Tinerețe zbuciumată;

Educatoarea: Dulcea pasăre a tinereții;

Debutantul: Noul angajat;

Suplinitorul: Omul cu valiza;

Transferatul: Evadatul;

Autorul de manuale alternative: Pentru câțiva dolari în plus;

Lingușitorul: Inamicul public numărul unu;

Pensionarul: Bătrânul și marea.

LA MULȚI ANI, TUTUROR DASCĂLILOR!                             

                                                                                                       Prof. Marin ȘTEFAN,

                                                                                               Publicist, Șimleu Silvaniei

MindHub, o altfel de școală

Programarea este un domeniu foarte căutat în zilele noastre și, cu siguranță, va fi cel puțin la fel de solicitat și în viitor, iar introducerea copiilor încă de mici în acest univers îi ajută să dobândească capacități, precum: gândire logică, lucru în echipă sau abilități de comunicare, care le vor fi de folos atât la școală, dar și în carierele profesionale pe care le vor urma.

MindHub Șimleu Silvaniei (str. Partizanilor 1A, Simleu Silvaniei, telefon 0745832275) se pregătește să întâmpine, de la 5 octombrie 2020, o nouă serie de copii cu vârsta cuprinsă între 6 și 15 ani, ce vor învăța să creeze jocuri, să programeze roboți, dar și cum să lucreze în echipă și să își dezvolte gândirea logică și analitică, pe baza unei programe special concepute, pentru fiecare grupă de vârstă în parte.

Cursurile se vor desfășura o dată pe săptămână, timp de două ore pentru fiecare grupă de copii, iar aceștia dispun de toate materialele necesare pentru a învăța să programeze într-un mod cât mai distractiv și interactiv, cum ar fi: tablete, laptop-uri, roboței, piese Lego și multe altele.

Pentru a-i ajuta să-și dea seama dacă sunt atrași de programare, copiii pot participa în prealabil la lecții demo gratuite, unde pot să observe o mică parte din lumea programării și a roboțeilor, care durează o oră.

Prin intermediul acestor cursuri, copii învață, jucându-se, cum să programeze, pe diferite aplicații pentru tablete și laptop-uri, special concepute pentru a face învățarea și aprofundarea acestei materii cât mai distractivă și ușoară, cum să creeze jocuri, cum să învețe diferite limbaje de programare și cum să gândească cât mai eficient și logic.

Aceste lecții nu necesită cunoștințe anterioare, iar odată ce copiii cresc, pot avansa în următoarea categorie de vârstă, ceea ce determină o învățare constantă, eficientă, dar și de durată. Lucrul în echipă, dar și modul de predare de tip Gamification îi ajută pe copii să dobândească abilități și calități sociale suplimentare, îi învață să socializeze și să își creeze cunoștințe importante pentru viitorul lor.

Înscrierile la lecțiile demonstrative sau cursuri se pot face la telefon 0745832275 sau pe site-ul MindHub.

                                                                                                                                      Paula Chioran,

                                                                                                                     Mentor MindHub

Convocator de presă și programul activităților

Convocator de presă și programul activităților

Tot în anul Domnului 2020 Festivalul  Báthory  continuă  cu  cea de-a V-a ediție EXCLUSIV ONLINE.  Anul acesta este unul mai deosebit din toate punctele de vedere și bravii ostași s-au pregătit pentru a face față inamicului nevăzut. Situația epidemiologică din regiune ne face să ne gândim cu precauție la locuitorii cetăților și să-i protejăm cât mai mult.

Luptele dintre bravii ostași, expoziția de pictură, inaugurarea panoului informativ al cetății, cât și tinerii trubaduri talentați vor putea fi urmăriți pe canalele de transmisiune live și înregistrări.

Cetatea Orașului Șimleu Silvaniei împreună cu Fundația Báthory, Centrul Național de Informare și Promovare Turistică  Șimleu și Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj  vă prezintă programul de „luptă” al celor două zile:

Báthory Fest și Zilele Báthory

3 – 4 Octombrie 2020

Sâmbătă 3 Octombrie 2020

10.00 – Concurs de șah în Cetatea Báthory – ONLINE

12.30 – Deschiderea Oficială Báthory Fest  în Cetatea Báthory – ONLINE

13.00 – Tabără de reconstituire medievală – ONLINE

14.00 – Expoziție de pictură – ONLINE

15:00 – Îți dau o flacără, îngrijește-o, dă-o mai departe! – vernisajul expoziției din tabăra de creație de la Jebucu. Deschiderea expoziției: Nagy Béla, Cluj-Napoca.

15:30 – Dezvelirea plăcii comemorative Nyiszli Miklós și Witold Pilecki;  inaugurarea Peretelui istoric și a Grădinii polone în curtea Casei Maghiarilor (Argeșului, 8). Nr. participanți: 30

Înregistrare on-line: pe pagina de Facebook a evenimentului.

16:45 – Decernarea Diplomelor de excelență Maghiari din Sălaj.

Cântă: Formația de muzică renascentistă Carmina Renascentio din Carei.

18:00 – Bartis Attila, Când – 6 nuvele din creația lui Bartis Attila în regia și interpretarea actorului Bogdán Zsolt. Loc: curtea Casei Tineretului Romanocatolic. Nr. participanți: 40.

19.00 –  CRIMSON HAZE – Concert tineri trubaduri ai Cetății – Casa de Cultură Orășenească – ONLINE

20.00 – Spectacol de lumini, magie și foc – ONLINE

 

Duminică 4 Octombrie 2020

10:00 – Slujba religioasă la Biserica Romano-Catolică, cu respectare regulilor în vigoare.

11:15 – Depuneri de coroane comemorative la Bustul lui Báthory István.

Loc: Grădina Bisericii Romano-catolice.

Nr. participanți: Maxim 50.

            !!! Accesul publicului în Cetatea Báthory din Șimleu Silvaniei pe durata festivalului NU va fi permis spectatorilor!!! Cei care doresc să fie alături de ostași și luptători o pot face urmărind transmisiunile în direct și înregistrările de la FESTIVAL.   

           !!! Fundația Báthory Șimleu Silvaniei, va organiza o serie de acțiuni culturale conform programului de mai sus !!!

Șimleu Silvaniei                                                                                               Daniel Stejeran

    30.09.2020                                                                                                   director C.N.I.P.T.

‘’POET ESTE CEL CARE VEDE POEZIA LUMII”

MOTTO: “NIMENI DIN TOATĂ POEZIA LUMII NU A PLĂCUT TUTUROR

Cele două aserțiuni , din titlu și din motto, nu-mi aparțin . Le-am selectat din cea mai recentă apariție editorială a scriitorului MIRCEA CĂRTĂRESCU –„CREIONUL DE TÂMPLĂRIE’’. Apărut la Editura „HUMANITAS”, prezentul volum este o eterogenă culegere de texte datorate lui MIRCEA CĂRTĂRESCU, unele publicate, altele rostite în diverse conjuncturi sărbătorești pentru autorul lor: lansări de carte, premii ale operei sale, distincții primite etc.

Cartea grupează cuprinsul său în trei secțiuni: EVOCĂRI, DISCURSURI, PREFEȚE. Comun acestora este faptul că MIRCEA CĂRTĂRESCU ni se dezvăluie în intimitatea sa de scriitor, așa precum  nu a făcut-o până acum. Mie, ca înrăit pătimaș al cuvintelor și gândurilor alese, mi-au reținut atenția în primul rând acele pasaje, nu puține, în care scriitorul ne oferă UN AUTOPORTRET ÎNTR-O OGLINDĂ FIDELĂ.   

Prima parte a scriiturii poartă titlul „CUM I-AM CUNOSCUT”. În ea sunt evocați, pe scurt, câțiva scriitori clasici, printre care și TUDOR ARGHEZI. MIRCEA CĂRTĂRESCU este de părere că „este cu neputință să cunoști un om doar după scrierile sale”. El regretă, spre exemplu, că TUDOR ARGHEZI e „cu totul absent din lumea pe care ne-a lăsat-o”…… „scrierile sale nu-i încorporeză biografia, nici gândurile, nici tribulațiile interioare”. Regretul e născut din fireasca dorință a cititorului, pentru că orice cititor vrea să aibă o “imagine vie despre ei”, “nu ne trebuie statui ideale, ci oameni, oameni pe care să-I putem iubi așa cum le iubim și scrisul”.

Fidel propriei credințe, MIRCEA CĂRTĂRESCU ni se dezvăluie, fragmentar, ca “un om care scrie” așa cum dorește  să fie cunoscut și perceput. Din multitudinea de fațete ale omului-scriitor MIRCEA CĂRTĂRESCU, voi selecta pentru eventualii cititori ai acestor pagini câteva secvențe cu mare valoare generală și de mare actualitate.

MIRCEA CĂRTĂRESCU pornește în demersul său creator de la un adevăr unanim recunoscut de oamenii cu picioarele pe pământ:

“Contemplăm astăzi, cu ochii stinși și bătrâni și dezamăgiți, panorama tristă a unei civilizații fără cultură , a unei culturi fără arte , a unor arte fără literatură, a unei literaturi fără poezie și a unei poezii fără lirism…..La ce bun să mai scrii ? Pentru cine să mai scrii ?  

Dezamăgitoarea concluzie nu-l dezarmează pe MIRCEA CĂRTĂRESCU , dimpotrivă, rămâne fidel crezului său artistic, potrivit căruia poetul este aidoma unui NOE al artelor contemporane care poate salva lumea de la îndobitocire prin a “ aduce pe lume sau măcar de a recunoaște stropii de poezie care mai există în lume”.

Când realizezi acest ideal, “ oricine  face un lucru în care să arate frumusețea trecătoare a lumii este un mare poet…”. Rolul cathartic al operei în versuri este, în viziunea autorului, acela de “platoșă pentru fragilele noastre organe interne”.

Autorul romanului “SOLENOID”ne propune și o nouă viziune despre ceea ce înseamnă scriitor clasic:”pentru mine un clasic nu e un autor cu importanță istorică, testat și confirmat de toate epocile, ci acela pe care eu, citindu-l în profunzime și cu seriozitate, îl pot numi cu bucurie, ușurare, entuziasm un mare scriitor”.

Într-o cronică a acestui volum, DAN C. MIHĂILESCU remarcă un merit incontestabil al noii apariții editoriale semnate de MIRCEA CĂRTĂRESCU: “ MIRCEA CĂRTĂRESCU și-a deschis  ferestrele și ușile ființei literare către toți ceilalți”. Numai în felul acesta  a reușit să ne ofere un autoportet într-o oglindă  fidelă. OCTAVIAN PALER prin romanul său “AUTOPORTRET ÎNTR-O OGLINDĂ SPARTĂ” ne prezintă imaginea lui de creator ajuns la vârsta senectuții, atunci când memoria, adică oglinda, nu mai are fidelitatea anilor creatori. La MIRCEA CĂRTĂRESCU oglinda este una fidelă întucât mărturisirile sale sunt la timpul prezent, când memoria, oglinda, este încă fidelă, mai ales că tot ceea ce ne dezvăluie acest scriitor postmodernist o face nu într-un interviu, deci nu provocat/incitat de cineva, ci din proprie dorință de a fi cunoscut și, mai ales, înțeles/judecat așa cum se cuvine.

Mărturisirile din acest volum nu se referă decât foarte puțin  la eul empiric/ biografic al autorului. Pe prim-plan este EUL CREATOR, ceea ce consider  că este marele merit al cărții . Laitmotiv al ei este viziunea originală a lui MIRCEA CĂRTĂRESCU despre el ca om care scrie: “Eu nu m-am numit niciodată scriitor, am vrut doar să scriu, și scriu cu adevărat, din toate puterile mele”.

Pentru MIRCEA CĂRTĂRESCU a fi înseamnă a scrie. “Datorez totul literaturii. Ea a ținut pentru mine loc de educație morală și religioasă, prin filtrele ei am privit întreaga viață, spectacolul lumii”. Autorul volumului “CREIONUL DE TÂMPLĂRIE” se autodefinește ca fiind “un om modest” care n-a făcut nimic în viață în afară de literatură.

          Însuși modul său de a scrie nu are nimic spectaculos în el:” Scriu cu un anumit ritual pe care îl respect întotdeauna-numai diminețile, foarte puțin în fiecare ședință, cam o pagină, cam o pagină și jumătate. Ciudat este să scriu literatură numai de mână, nu pe computer, continuu, fără să adaug, fără să scot….scriu cu mare plăcere, într-o stare de adâncire în propriul meu interior”.

MIRCEA CĂRTĂRESCU a fost născut în 1956, în București. A absolvit Facultatea de Filologie din Capitală , unde în prezent este profesor universitar.În literatura noastră el este considerat poetul emblematic al postmodernismului , al generației ’80, fiind  unul dintre cei mai traduși scriitori în străinătate, dar șI recunoscut prin  nu puținele premii ce i-au fost acordate. După cum aflăm din volumul IV al ”JURNALULUI “ său subintitulat “UN OM CARE SCRIE”, în anul 2015 scriitorul a fost tradus în 22 de limbi străine, ori de atunci interesul pentru scriitorul român a crescut, îndeosebi după ce a publicat romanul-capodoperă “SOLENOID”(2015). Poet (“Poeme  de amor”), nuvelist („De ce iubim femeile”), romancier („TRAVESTI”, „ORBITOR”, „SOLENOID”), eseist, publicist, autor al unui studiu critic (”Postmodernismul românesc”), MIRCEA CĂRTĂRESCU este în literatura română un scriitor deopotrivă adulat sau contestat pentru anumite creații  ale sale.

Realist fiind, scriitorul le dă contestatarilor un răspuns mai mult decât elegant în paginile volumului  “CREIONUL DE TÂMPLĂRIE”: Nimeni, absolut nimeni din toată poezia lumii nu a plăcut tuturor. În privința unui fapt atât de complex și fluctuant ca valoarea artistică un consens este pur și simplu de neimaginat. Îmi iubesc cărțile altfel, ușor de desființat de critică.Cele care au contrazis așteptările….. În cele din urmă, după un șir de volume mai puțin ambițioase, dar în care m-am odihnit și uneori m-am distrat destul de bine, am avut bucuria să pot dărui editurii o carte în care cred până la capăt,  la fel de mult ca ”LEVANTUL” sau ca-n “ORBITOR”, romanul “SOLENOID”.

          Desigur, itinerarul prin intimitatea scriitorului MIRCEA CĂRTĂRESCU nu se rezumă la cele sesizate în prezentele  impresii de lectură. Nu sunt un fan al acestui scriitor. Dar orice nouă apariție semnată de acesta n-o pot ocoli. Întâlnirea cu paginile scrise de MIRCEA CĂRTĂRESCU este pentru mine o sărbătoare spirituală și nu mă miră deloc faptul că MIRCEA CĂRTĂRESCU este “autorul cel mai răsfățat al  literaturii actuale, atât în România,  cât și în străinătate “ (apud   revista “ VIAȚA ROMÂNEASCĂ” , august 2020) și un “deja abonat la lista scurtă a potențialilor câștigători ai Premiului Nobel pentru literatură “ (TUDOREL URIAN, Omul din spatele operei , în “VIAȚA ROMÂNEASCĂ”, nr.8/2020).

                                                                           OCTAVIAN GUȚU,

                                                                            DASCĂL DE CITIRE.

COLEGIUL NAȚIONAL “SIMION BĂRNUȚIU” ȘIMLEU SILVANIEI A INTRAT ÎN BICENTENAR

MOTTO:”FIECARE ȚARĂ ARE EDUCAȚIA PE CARE ȘI-O DĂ.” (ANDREI MARGA)

Iubitorii cărții de învățătură din Șimleu Silvaniei au trăit în anul 1919 o mare bucurie: înființarea primului liceu românesc din Sălaj. Ctitor al său a fost, în primul rând, profesorul IOAN OSSIAN (1885-1953), care va fi și primul ei director. Noua instituție de cultură și civilizație și-a deschis porțile la 1 octombrie 1919.

La 1 octombrie 2019 s-a împlinit un veac de la acest cu adevărat eveniment în viața spirituală a Sălajului. Actuala conducere a instituției , devenită azi COLEGIUL NAȚIONAL „SIMION BĂRNUȚIU”, formată din profesor BIANCA ȘERBAN, director, profesor KOVACS ISTVAN, director adjunct, profesor CLAUDIA CRIȘAN, consilier educativ, au conceput împreună cu colectivul didactic un ansamblu de forme și manifestări concrete menite a face cunoscut și  aniversat/cinstit centenarul.  Întregul an școlar 2019-2020 s-a derulat sub semnul acestei sărbători.

Programul aniversar a avut ca moment de vârf zilele de 3-4 octombrie 2019, când,  în prezența invitaților oficiali din afara colegiului , a unor foști profesori și elevi, a reprezentanților părinților, în instituție și apoi la Casa Orășenescă de Cultură s-a evocat istoricul colegiului în colaborare cu specialiști de la Muzeul Județean de Istorie Sălaj, s-au înmânat plachete, diplome, distincții, au fost rostite alocuțiuni omagiale , s-au scos în relief meritele unor foști directori, profesori sau elevi și s-a vizionat un scurt program artistic. Centenarului colegiului i s-a marcat vârsta și prin conceperea și realizarea unui BREVIAR  intitulat „COLEGIUL NAȚIONAL SIMION BĂRNUȚIU – O ȘCOALĂ DE 100 DE ANI”.

Rod al strădaniei unui colectiv de profesori, în colaborare cu istorici județeni, foști inspectori școlari, profesori  sau elevi, această  CARTE-DOCUMENT lansată în zilele aniversare poate fi considerată și o „CARTE ALBĂ A COLEGIULUI”sau capitol dintr-o viitoare așteptată / necesară monografie.

Participanții la cele amintite au apreciat că totul a fost o reușită . Personal, însă, am trăit o mare dezamăgire pentru că „filmul” acestor activități nu și-a găsit niciun ecou în presa scrisă sau vorbită din județ sau din țară. Peste ani vom regreta această nereflectare/ neconsemnare în pagini scrise, cu valoare de document pentru istoria instituției și nu numai.

În ultimii 20 de ani ai centenarului, în liceu au avut loc numeroase schimbări de conținut esențiale. Una dintre ele a fost schimbul de generații la nivelul colectivului. S-a pensionat un întreg corp profesoral. A-i aminti și azi este un gest onorabil pe care-l putem face pentru ei. Uitându-i, este sinonim cu a pune între paranteze  o bună perioadă din viața școlii. Este vorba de profesorii: LIGIA MICU, VARGA LUDOVIC, TRAIAN SÂRBE, IULIU ȘAMȘUDAN, KADAR BELLA, CONSTANTIN NICOLAE PUȘCAȘ, PAPP TIBOR, EMILIA GEIGER, FLORICA PAVĂL, RODICA TALA, OCTAVIAN GUȚU, RUXANDRA CHIRICĂ, IOAN MOGA, ELENA MOGA, NAGY MIHAI, GAȘPAR ILDIKO, TEODOR CRIȘAN, SZABO ȘTEFAN, MITROFAN STRUGARU, BEREK ȘTEFAN, BACIU VIOLETA, IONIȚĂ STELA, OLIMPIA NAGY, BODISZ IRMA, GYORGY FRANCISC, ICHIM NICOLAE.

Îmbucurător este că generația mai sus consemnată și care a avut un aport decisiv în obținerea de către această instituție școlară a statutului de COLEGIU, Iar apoi de , “ȘCOALĂ EUROPEANĂ”, a avut cui preda din mers cheile reușitei în activitatea didactică. Lor le este continuator un grup de profesori care, în majoritate, sunt fii spirituali ”ai acestui cunoscut și recunoscut lăcaș de cultură și civilizație.

          Mesajul dascălilor intrați în “vârsta a treia” adresat succesorilor este acela de a continua spiritul specific colegiului centenar, dar și să-l înnoiască în consonanță cu prezentul și, mai ales, cu așteptările de mâine ale societății de la școala românească.

Timp de cinci decenii viața mea profesională s-a contopit cu cea a acestei școli. Am predat limba și literatura română din septembrie 1969 și până în 15 ianuarie 2020( „ZIUA CULTURII ROMÂNE”). De aceea, pot aprecia în cunoștință de cauză că generația actuală ce formează nucleul didactic al instituției este în măsură să marcheze o etapă nouă în viața acesteia. Îmi vin în sprijinul încrederii mele în ea reușitele profesionale înregistrate până acum și care au făcut posibilă menținerea și chiar depășirea nivelului valoric al procesului instructiv-educativ pe care colegiul l-a avut de-a lungul anilor.

Cei aflați până mai ieri în bănci  și care ocupă azi un loc onorant și onorabil la catedră se numesc :  ANCA MUREȘAN, MIRCEA BRĂBAN, KOVACS ANNA, ALINA CRÂȘMAR, CARMEN LEPĂDAT, IOANA SÂRCA, LAURA OPRIȘ, GABRIELA DOMUȚA, CLAUDIA CRĂCIUN, BIANCA ȘERBAN, KOVACS ZOLTAN, IOAN MAN, OANA ȚIGLEA, RAMONA POP, BEREK ALIZ, RAUL SÂRBE, SILAGHI ERZSEBET, OTILIA VASIL, KATONA IOSIF, NAGY ELEONORA, KOVACS ISTVAN.

          Au dat și dau, prin rezultate, un plus de valoare colegiului și profesorii formați în alte școli, dar care , prin repartiție, concurs sau transfer, au devenit titulari ai liceului: LILIANA PAȘCA, SORINA HAIDUC, FLORIN BUTUȘINĂ, DANA BUTUȘINĂ, CAMELIA SÂRBE, MARIA CONDE, ARDAI MARIA, ERIKA MATEI, ALIN MIEREA, BALASZ MARIKA, BARA BALASZ.

          În anul de învățământ 2020-2021, COLEGIUL NAȚIONAL “SIMION BĂRNUȚIU” ȘIMLEU SILVANIEI intră în bicentenarul existenței sale. Un an școlar începe la 1septembrie, iar cursurile în jurul datei de 15 a lunii. Din nefericire, există o similitudine între anul 1919 și 2020. În 1919, liceul s-a confruntat cu probleme spinoase și numeroase, specifice oricărui început de drum. Acum, în 2020, în primul an al bicentenarului vieții sale, nedorita pandemie creează multiple situații inedite, nu ușor de gestionat/rezolvat. E un an școlar atipic pentru școala românească și  nu numai.

          Actuala echipă managerială a colegiului s-a validat deja în funcție dovedind har administrativ, spirit organizatoric, având idei novatoare, o bună comunicare cu factorii din instituție și din afara ei, adeptă a faptelor, a formelor cu fond, implicată în demersul zilnic din viața unității. Competența în actul de conducere a actualei echipe a colegiului o putem dovedi amintind doar faptul  că în anii de când ea și-a intrat în rol(2014),s-a reușit prin rezultatele tuturor factorilor din instituție, colegiului nostru să-i fie acordat în anul 2020 titlul/statutul de ȘCOALĂ AMBASADOR A PARLAMENTULUI EUROPEAN.

În 2007, acest colegiu, în urma unui concurs, a devenit „ȘCOALĂ EUROPEANĂ”, distincție/titulatură valabilă timp de 3 ani. După scurgerea acestora în urma unei noi reevaluări, colegiuluii s-a dat în continuare statutul de  „ȘCOALĂ EUROPEANĂ” , ceea ce este și în prezent.Sunt convins că și în conjunctura de azi conducerea colegiului va găsi soluții practice, concrete, coerente și de durată pentru ca liceul să nu-și închidă porțile, să nu devină o școală „on-line”. Adevărata școală este cea “ față în față”. Andrei Marga, profesor universitar, filozof și politolog, a publicat articolul „LIPSA EDUCAȚIEI” în ziarul „COTIDIANUL”(28 august 2020). Reputatul cărturar clujean, fost și ministru al Educației, este de părere că „online-erizarea nu este educația întreagă și trebuie abia inserată printre modalitățile de desfășurare a procesului școlar”. Împărtășesc această opinie. Am regăsit-o, privită sub alt unghi, și în editorialul semnat de criticul literar Nicolae Manolescu în ROMÂNIA LITERARĂ”(28 august 2020) și intitulat interogativ – „ÎNCEPE ȘCOALA?”.

La o primă lectură, părerile celor doi mari cărturari, oameni de școală de multe decenii, par conservatoare. Nu cred. Sunt opinii realiste care privesc școala ON-LINE prin prisma eficienței acesteia, dar și bazându-se pe lectura unor lucrări străine ce abordează problematica digitalizării învățământului(vezi articolul profesorului universitar Nicolae Manolescu!).

          Valoarea unei instituții o atestă nu felul în care știe să-și  trăiască bucuriile/izbânzile, ci modul în care reușește să le obțină. Prezentele rânduri nu se vor a fi și nu sunt o secvență dintr-un posibil îndrumar intitulat „ÎNVĂȚĂTURILE UNUI PENSIONAR CĂTRE URMAȘII SĂI”. Ele sunt gânduri tonice, de suflet, ale unui dascăl de citire, pensionar al colegiului căruia i-a consacrat întreaga sa carieră profesională și de care nici trecerea lui ca om în etapa” vârstei fără gânduri”(dar nu cu puține junghiuri!) nu-l poate despărți.

          Colegiul rămâne a fost și rămâne pentru semnatarul acestui articol „ȘCOALA MEA DE MINTE ȘI DE SUFLET”.

Despre felul în care concep eu metamorfoza necesară a liceului în bicentenar, cu alt prilej, când demonica pandemie va deveni de domeniul trecutului.

Chiar dacă trăim într-o „LUME SIDERATĂ”(cum o numește MATEI VIȘNIEC, dramaturg român de talie europeană), adică una  „stupefiantă de natură să ne lase dezarmați”, NU CRED CĂ-I NEAVENIT/ DEPLASAT SĂ-I SPUN UN BUN VENIT PRIMULUI  AN DIN  BICENTENARUL COLEGIULUI: ANUL 101(2020-2021).

                                                                                          OCTAVIAN GUȚU

                                                                                          DASCĂL DE CITIRE

ACUM VOM FACE CU ADEVĂRAT ȘCOALA ALTFEL

MOTTO: ”ORICÂTE TABLETE VOM DĂRUI COPIILOR, ELE NU VOR PUTEA ȚINE LOCUL

 DASCĂLULUI BUN-CONDUCĂTOR-DE CUNOAȘTERE….”(IRINA PETRAȘ, CRITIC LITERAR)

Prezentul articol însumează negru pe alb câteva opinii,  de autoritate și personale, despre școala în vremuri  de restriște, dar și privitoare la rolul educației văzută ca formă a bogăției spirituale. Din anul școlar 2011-2012, în structura lui   s-a introdus o săptămână intitulată “ȘCOALA ALTFEL”. În timpul ei, în școlile noastre nu vor fi cursuri. În schimb, se vor organiza activități extrașcolare și extracurriculare, derulate conform unui orar special elaborat de fiecare unitate de învățământ după ce vor fi consultați toți factorii implicați. Scopul acestui program numit „ȘCOALA ALTFEL: SĂ ȘTII MAI MULTE, SĂ FII MAI BUN” este “să pună în valoare talentele și capacitățile elevilor în diferite domenii, să stimuleze participarea lor la acțiuni variate, în contexte nonformale. ”

Este , în sfârșit, o formă concretă de autonomie decizională la nivelul școlilor” de stimulare a inițiativelor locale, a gândirii libere, creativității elevilor și a celor de la catedră “, de promovare a unui învățământ fără catalog, așa precum îl concepea și filozoful de la Păltiniș, CONSTANTIN NOICA, în “JURNALUL FILOZOFIC”: “VISEZ O ȘCOALĂ ÎN CARE SĂ NU SE PREDEA, LA DREPT VORBIND, NIMIC…TOȚI DAU LECȚII. TOTUL TREBUIE ÎNVĂȚAT DIN AFARĂ  ȘI PE DINAFARĂ , IAR SINGURUL LUCRU CARE LE ERA ÎNGĂDUIT DIN CÂND ÎN CÂND E SĂ PUNĂ ÎNTREBĂRI. DAR NU VEDEȚI CĂ AU ȘI EI CEVA DE SPUS, DE MĂRTURISIT CEVA? ȘI NU VEDEȚI CĂ NOI NU AVEM ÎNTOTDEAUNA CE SĂ LE SPUNEM? SUNTEM DOAR MIJLOCITORII ÎNTRE EI ȘI EI ÎNSIȘI. STĂRI DE SPIRIT, ASTA TREBUIE DAT ALTORA, NU CONȚINUTURI, NU SFATURI, NU ÎNVĂȚĂTURI.”

Constantin Noica(1909-1987), ca replică la învățământul perioadei comuniste, a înființat “ȘCOALA DE LA PĂLTINIȘ” începând cu anul 1970. În ea nu mai are loc un act comercial de „predare-preluare”, ci o activitate de stimulare, de trezire a pasiunilor, a aspirațiilor, a încrederii de sine, a gândirii libere, a setei de cunoaștere etc. Ea oferea “un model paideic”(concept ce urmărea cultivarea spiritului uman prin studiul filozofiei și științei) în cultura română. Cum a fost această inedită „Școală de la Păltiniș”, aflăm în cea mai citită carte a lui Gabriel Liiceanu  „JURNALUL DE LA PĂLTINIȘ” sau din „EPISTOLAR”, semnat tot de același autor. Printre cursanții „antrenorului cultural” ai celui care a avut “UN ROL SOCRATIC”(care arată drumurile de acces la cunoștințe , susținând dorința de a se  forma  ca urmare a propriilor eforturi), Constantin Noica, s-au numărat: ANDREI PLEȘU, GABRIEL LIICEANU, MIHAI ȘORA, ANDREI CORNEA, PAUL ANGHEL. În această agoră spirituală(spațiu deschis dezbaterii), pe prim-plan se aflau discuțiile pe marginea cărților clasice sau recente. Cum metodele principale erau dezbaterea și dialogul despre textele citite, putem spune că „Școala de la Păltiniș” a fost O ȘCOALĂ DE CITIRE ȘI A DIALOGULUI elevat. Se analizau, interpretau , decodificau cele citite. Deci , un exercițiu de HERMENEUTICĂ. Noica le cerea participanților să citească o carte pe zi. Sunt exegeți care consideră că Școala dela Păltiniș’ a fost O UTOPIE. Utopică sau nu ea a contribuit decisiv la desăvârșirea formării multor intelectuali ce azi sunt în prim-planul vieții culturale românești.

Din cauza pandemiei, procesul de învățământ și din România a trebuit regândit sub toate formele, în primul rând la nivelul modului de organizare și desfășurare, pentru a proteja sănătatea elevilor, dar și pentru a preîntâmpina apariția unui hiat , gol sau întrerupere nedorită în parcursul școlar al copiilor. Factorii de decizie de la nivel național au conceput trei scenarii după care s-a demarat anul școlar 2020-2021. Este vorba de scenariile verde, galben și roșu, deja cunoscute la nivel național și aplicate în școli. Este deosebit de îmbucurător că în noul an de învățământ ponderea școlilor în care se aplică scenariul verde este predominant. Aceasta înseamnă că toți elevii participă la școala față în față. Criticul literar IRINA PETRAȘ sintetizează importanța acestui tip de școală într-un articol publicat în „ROMÂNIA LITERARĂ” din  4 septembrie 2020: “ORICÂTE TABLETE AM DĂRUI COPIILOR, ELE NU VOR PUTEA ȚINE LOCUL DASCĂLULUI BUN- CONDUCĂTOR-DE CUNOAȘTERE, SFĂTUITOR ȘI OCROTITOR, NICI ȘCOLII PE CARE O REPREZINTĂ COLEGII DE CLASĂ, COMUNITATEA ÎN MIJLOCUL CĂREIA DEPRINZI COMPORTAMENTUL DE FIINȚĂ SOCIALĂ DESCHISĂ SPRE CEILALȚI”.

Și în cazul aplicării scenariului   verde, lecțiile trebuie regândite și realizate altfel în această etapă. În primul rând, este foarte important ca profesorii să esențializeze conținutul tematic al celor predate, apoi schimbarea modalităților de evaluare, a noilor relații profesor elev, dar și elev-elev etc.

În școlile în care din cauza stării epidemiologice  se impune aplicarea scenariului galben, o parte dintre cursanți vor fi la școala față în față, iar ceilalți la cea online. Ei, periodic, se vor roti. Forma de învățământ online nu trebuie catalogată drept una de „avarie”. Astăzi, în România, digitalizarea societății se impune tot mai mult, la toate nivelurile ei.De aceea, educația online vine în sprijinul elevilor în vederea unei bune integrări viitoare într-o lume ce evoluează sub semnul digitalizării sale.

Profesorul universitar VIOREL NEGRESCU este parlamentar european, vicepreședinte în Comisia pentru Educație și Cultură din Parlamentul European.  În ziarul „ADEVĂRUL” din 9 septembrie 2020 a publicat un text intitulat „DESPRE DIGITALIZAREA EDUCAȚIEI”.Este foarte important  că în cuprinsul textului europarlamentarul nostru pune punctul pe „i” în problema relației dintre învățământul clasic/tradițional, zis acum față în față, și cel nou, online: “DIGITALIZAREA NU ÎNLOCUIEȘTE, CI COMPLETEAZĂ EDUCAȚIA ÎN SĂLILE DE CLASĂ”, având acest benefic rol, “EDUCAȚIA ONLINE ESTE O FORMĂ COMPLEMENTARĂ DE INSTRUIRE FAȚĂ DE FORMELE CONVENȚIONALE”.

Cât de imperios necesară devine pe zi ce trece noua modalitate de instruire, o ilustreză, credem, concludent și vorbele care circulă azi în rândul populației : înainte se zicea că „NU AI CARTE, NU AI PARTE”, iar acum spunem „NU AI COMPETENȚE DIGITALE, NU AI PARTE”.

Însușirea competențelor digitale este un proces de durată.Părerea mea este că astăzi școala online este potrivită, aplicabilă cu eficiență, în special pentru elevii care vor să învețe benevol, cu sau fără profesor. Ei vor să devină “bogați” și liberi.Un om informat, sincronizat cu timpul, este un om bogat prin ceea ce știe, aceasta ajutându-l șă rezolve problemele profesionale, sociale, familiale mai ușor și mai repede, aducându-i mari satisfacții,bucurii, aprecieri, recunoașteri între semeni, oriunde s-ar afla. Ce bogăție mai mare este pentru un om decât aceea de a avea bucurii de toate felurile? Despre cât de benefică este educația, ne face cunoscut recent cu argumente concrete, durabile și persuasive  TEODOR BACONSCHI (antropolog religios, autor , diplomat, politician, fost ministru de Externe al României) în lucrarea AVEREA BUNEI EDUCAȚII : „BUNA EDUCAȚIE NU ESTE NICI O PRADĂ,NICI UN PREMIU, CI UN SPOR(creștere, progres) INTELIGENT ADUS PROPRIEI UMANITĂȚI. Cum se formează o bună educație o aflăm șI din scriitura “ROMANUL UNEI EDUCAȚII”, apărută  în2020 , și datorată lui ION VIANU (scriitor și medic, întemeietorul FTIZIOLOGIEI în România) .Un om informat este un om liber, el nedepinzând de nimeni, poate merge pe picioare proprii. Informația îi dă putere, libertate și-i oferă cheile pătrunderii în problemele complexe ale vieții. El poate spune asemeni poetului NICHITA STĂNESCU: „LA CE FOLOS ÎNTUNERICUL CÂND EXISTĂ LUMINĂ?”

Textul nichitastănescian sugerează ideea că într-o lume în care știința, cultura, arta au adus în viața oamenilor lumină, deci cunoaștere, oare nu-i păcat, nu-i condamnabil să rămâi în neștiință,în întuneric?

Ce ne facem, însă, cu acei elevi care nici sub îndrumarea directă a dascălului în sala de clasă nu se străduie să învețe? Vor face-o mai mult și mai bine aflându-se singuri în fața unei tablete? Mă îndoiesc, sunt sceptic. Da, vor folosi tableta, dar nu pentru a urmări teleșcoala, ci pentru a-și satisface  unele curiozități netangente cu programa școlară. Și din această cauză există reticențe față de școala online. Cine folosește noul tip de învățare își va forma mai ușor competențele necesare digitalizării. Ceilalți vor forma o nouă categorie de analfabeți. Sunt ANALFABEȚI DIGITALI cei care nu au competențele necesare în digitalizare. Oare nu ne este suficient ANALFABETISMUL FUNCȚIONAL ce-i definește pe unii contemporani, care vor parcă să îi dea dreptate cronicarului moldovean MIRON COSTIN: “A CITI ȘI A NU ÎNȚELEGE, ESTE A VÂNTURA VÂNTUL.

Cunoscând nemijlocit realitatea din școlile sălăjene, potențialul spiritual al dascălilor, dorința multor elevi de „EXCELSIOR”(de mai sus) pe plan uman și profesional eu, ca PROFESOR DE EMOȚII ESTETICE sau DASCĂL DE CITIRE, cred că se va putea preveni apariția acestui nou FLAGEL SPIRITUAL. Pentru aceasta, după pandemie , se impune realizarea unei profunde reforme “reale și de profunzime în educație ”. O vor putea face doar oamenii profesioniști, adică pregătiți să facă școală  și s-o conducă. Să aducem valorile în școală, la conducerea ei. Astfel, vom fi invadați de PROSTOCRAȚIE ȘI MEDIOCRAȚIE. Să dăm prioritate, la toate nivelele, MERITOCRAȚIEI, recomandată de CARTEA DE VIZITĂ A FAPTELOR, A REZULTATELOR în domeniu. Numai asfel de dascăli pot avea cu adevărat, vorba lui NOICA, un ROL SOCRATIC”, adică cel care arată drumurile de acces la cunoștințe, susținând dorința de a se forma ca urmare a propriilor eforturi.

Astăzi, în” ANII URII”, când AU DISPĂRUT CĂRĂRILE DINTRE OAMENI”, iar COVID-19 a devenit “musafirul” nepoftit, pledoaria noastră pentru educație, indiferent de forma ei de realizare, este născută din convingerea că școala românească poate fi o „NOUĂ ARCĂ A LUI NOE” sau  „UN ZBOR ÎN BATAIA SĂGEȚII”, întrucât,  „ORICE INFERN DEVINE SUPORTABIL DACĂ PARADISUL CULTURAL(educația) ESTE POSIBIL”.

 ( HORIA ROMAN PATAPIEVICI, născut în 1957, FIZICIAN , SCRIITOR, FILOZOF ȘI ESEIST CONTEMPORAN).

                                                                                        OCTAVIAN  GUȚU,

                                                                                         DASCĂL DE CITIRE

Primarul Septimiu ȚURCAȘ, o certitudine pentru șimleuani

Duminică, 27 septembrie 2020, s-au desfășurat alegerile locale. În orașul Șimleu Silvaniei, 3.258 de votanți (din 5.641) l-au ales în funcția de primar pe independentul Septimiu ȚURCAȘ, susținut de PNL. Acesta a fost urmat de către Cristian Ioan Opriș, candidat PSD (937 voturi) și de către Dan Pop Silvășan, candidat Pro România (612 voturi). Astfel, Septimiu Țurcaș se află în fruntea comunității șimleuane din anul 2004.  În acest context, am realizat acest interviu.

 

 

 –  Domnule Septimiu Țurcaș, vă felicit pentru faptul că șimleuanii v-au ales pentru a cincea oară, consecutiv, în funcția de primar! În urmă cu peste 16 ani, în 20 iunie 2004, ați devenit, pentru prima dată, primarul urbei de la poalele Măgurii Șimleului, în cel de-al doilea tur de scrutin, la care au participat mulți tineri. Atunci, în interviul de la miezul nopții, față de votul acestora, mi-ați declarat, printre altele: „au crezut în victoria tinereții lor, iar eu sunt exponentul acesteia. Și, pentru că reprezint speranța unei noi generații, ei mi-au dat girul lor pentru o nouă administrație a urbei de sub Măgura silvană”. Acum, ce credeți că v-a propulsat, din nou, în învingător?

– Dacă în 2004 Septimiu Țurcaș putea să fie o speranță pentru o nouă generație, era pentru faptul că administrația avea nevoie de o revigorare. Și, spre bucuria mea, șimleuanii mi-au acordat încrederea. S-au dus cu speranță pe candidatul Septimiu Țurcaș. Cred că în cei 16 ani, Septimiu Țurcaș, fără lipsă de modestie, și-a făcut datoria față de șimleuani. Și, de fiecare dată, într-o comunitate normală, oamenii își aleg reprezentantul comunității care se străduie să facă ceva pentru ei. Nu-l aleg nici pe cel mai cu experiență, nici pe cel mai vârstnic, nici pe cel mai tânăr, nici pe cel mai frumos, nici pe cel mai urât. Ci, aleg o speranță. Dacă ceea ce se întâmplă în comunitatea lor nu este direct proporțional cu dorințele lor, aleg o certitudine. Cred că Septimiu Țurcaș a fost o certitudine și acesta a fost motivul principal pentru care, și astăzi, peste 60 % dintre cei care au participat la vot au ales, dintre cei cinci candidați, ca primar, pe Septimiu Țurcaș.

– Cum vedeți parcursul din această campanie electorală pentru alegerea primarului din orașul Șimleu Silvaniei?

– Fiecare a făcut campanie cum a considerat că este mai bine sau, să fiu mai concret, campania fiecăruia cred că este oglinda sufletului pe care îl are. Dacă unii au considerat că ceea ce au ei în interiorul sufletului, adică multă mizerie, înseamnă reprezentativ în campanie pentru ei, așa au făcut. Noi ne-am străduit să facem o campanie frumoasă, curată și să nu ne coborâm la un nivel foarte jos pe care au încercat unii să-l aducă în prim plan, în această campanie.

– Sunteți mulțumit de ceea ce ați realizat în acești 16 ani, împreună cu echipa dumneavoastră? Care ar fi unele dintre reușite?

– Răspunsul este simplu. Sunt foarte mulțumit și nemulțumit. Adică, sunt foarte mulțumit pentru proiectele importante pe care am reușit să le implementăm sau care sunt în implementare. Și, pot să vă dau nenumărate exemple pe sănătate, pe învățământ, pe cultură, pe infrastructură. Și, nemulțumit pentru proiectele care, încă, nu s-au implementat. Și, vă dau exemple, precum: Cetatea Báthory, canalizarea orașului, extinderea rețelei de distribuție cu apă și canal sau reabilitarea rețelei de distribuție de apă și canal. Sunt mulțumit că am reușit un parteneriat cu o firmă, ca să introducem gaze pe multe dintre străzile orașului. Iar ca nemulțumire, faptul că pe strada 22 Decembrie 1989, o stradă importantă a orașului, nu avem gaze deloc, iar canalizare, doar pe o jumătate din această stradă.

– Ce așteptări aveți de la noii aleși, de la viitorul Consiliu Local?

– Eu n-am așteptări, eu consider că ei au obligații. Cred că viitorul Consiliu Local trebuie să se implice așa cum se cuvine și în mod legal, pentru binele comunității noastre. Reprezentanții de dreapta va trebui să respecte majoritatea pe care șimleuanii au dat-o. Așteptările mele de la oamenii care au câștigat alegerile sunt normale, legate de proiecte, de implicarea lor în proiecte apropiate de dorințele și de necesitățile șimleuanilor. Și o mai bună colaborare între cei care i-au trimis în Consiliul Local și Executiv, respectiv, primarul ales și viceprimarul care va fi propus în prima ședință de Consiliu Local.

– Domnule primar, în oraș au existat de-a lungul timpului diferite publicații ale administrației locale, prin care era etalată întreaga activitate. Citindu-le, șimleuanii și nu numai, aflau despre: atribuțiile celor din Primărie și Consiliul Local; hotărârile luate și folosirea banilor publici; concursuri, licitații și concesionări; servicii oferite cetățenilor; extrase din legi de mare interes etc. Veți relua o astfel de editare sau veți merge pe o variantă online, pe site-ul oficial al Primăriei, pe facebook sau pe TV-cablu?

– Domnule profesor, asta este o întrebare pe care ar trebui să v-o întorc. Vă spun și de ce. Pentru că, dumneavoastră ați fost, în toți acești ani, omul care a făcut legătura dintre ceea ce se întâmplă în Șimleu și ați adus, prin intermediul presei, toate lucrurile care se întâmplă, ați făcut într-un fel istoria orașului. Iar răspunsul la această întrebare cred că este la dumneavoastră. Dacă aveți disponibilitate să țineți vie o astfel de publicație, eu, ca primar, vă garantez că voi da tot sprijinul logistic, încât această publicație să existe. Dar cum fiecare trebuie să se ocupe de ceea ce se pricepe mai bine, eu o să mă ocup de administrație, iar dumneavoastră sau alți oameni, sau tineri pe care-i putem polariza să facă o revistă, un cotidian, cred că spun prea mult, un ziar lunar sau de patru ori pe an, cred că ideea este binevenită. Așa că, mingea este în terenul dumneavoastră!

– Care sunt gândurile primarului Septimiu Țurcaș către toți șimleuanii?

– Primul gând care-mi vine în minte este cel de recunoștință, de mulțumire pentru toți aceia care și-au exprimat votul pentru Septimiu Țurcaș, ca primar, pentru Dinu Iancu Sălăjeanu, ca președinte al Consiliului Județean Sălaj, pentru Partidul Național Liberal, la nivel local, cât și la nivel de județ. Apoi, pentru cei care au considerat că alt primar va fi potrivit pentru orașul Șimleu Silvaniei, lucru care se întâmplă de fiecare dată și la fiecare alegeri, le garantez că voi fi primarul lor și voi fi foarte deschis la tot ceea ce înseamnă gânduri bune și condiții pentru dezvoltarea orașului. Și, vă garantez că, voi fi foarte deschis la orice proiect benefic comunității noastre și care va fi adus în Consiliul Local, indiferent că inițiatorul face parte din Partidul Național Liberal, UDMR, USR, Pro România sau, chiar, PSD.

– Mulțumindu-vă pentru acest interviu, vă urez multă sănătate și succes în fiecare activitate!

– Și eu vă mulțumesc! Vă doresc și dumneavoastră multă sănătate și putere de muncă! Garantez, tuturor șimleuanilor, că voi rămâne același om pe care l-au cunoscut și-l cunosc.

– Să auzim de bine!

                                                                                                Prof. Marin ȘTEFAN,

                                                                                        Publicist, Șimleu Silvaniei