Motto: „Dacă ai o grădină şi o bibliotecă, ai tot ceea ce îţi trebuie”.
Marcus Tullius CICERO (106 – 43 î.Hr.), filozof şi scriitor roman
Azi, luni, 15 mai 2017, se împlinesc 170 de ani de la naşterea poetului, publicistului şi pedagogului Ioniţă Scipione Bădescu, patronul spiritual al Bibliotecii Judeţene Sălaj. Mi-am adus aminte, consultând, iarăşi, Calendarul Istoric al Sălajului, realizat de dl. Daniel Mureşan – directorul Ziarului „Magazin Sălăjean”. Ioniţă Scipione Bădescu a fost fiul protopopului Ion Bădescu, văzând lumina zilei în mijlocul lunii lui Florar (15 mai) 1847, în satul Răstolţul Mare (atestat documentar în anul 1334, Rotolch), comuna Buciumi, judeţul Sălaj, unde a absolvit clasele primare. A urmat cursurile şcolii secundare la Beiuş şi Oradea, luându-şi bacalaureatul în anul 1867.
Atras de literatură, în oraşul de pe Râul Crişul Repede din Câmpia de Vest a României, la Oradea, a activat în cadrul „Societăţii de lectură”, debutând la 19 ani cu poezia „Adio către Ardeal”, publicată în Revista „Familia” nr. 13 din 5 mai 1866, editată de renumitul publicist român Iosif Vulcan, revista la care a debutat şi Mihai Eminescu cu poezia „De-aş avea” (25 februarie/9 martie 1866), când Iosif Vulcan i-a schimbat numele din Eminovici în Eminescu! Peste doi ani (1868), aflat la Pesta (Ungaria), la studii, Ioniţă Scipione Bădescu publică volumul „Poezii originale”. La revistele „Familia” şi „Concordia” publică şi traduceri în limba maghiară, precum şi în limba română, fiind preferaţi poeţii maghiari Petöfi Sándor (1823-1849) şi Vörösmarty Mihály (1800-1855), reprezentanţi ai romantismului. Din anul 1869 îşi continuă studiile de litere şi filozofie la Bucureşti, colaborând la revistele: Românul, Foaia societăţii pentru literatura română şi Trompeta Carpaţilor. Pentru abnegaţia lui culturală, Societatea Literară „Orientul” îl trimite în Maramureş pentru a culege poezii populare, publicând o parte dintre ele în Revista „Convorbiri Literare”.
Ioniţă Scipione Bădescu se va stabili la Iaşi, unde îşi va lua licenţa în litere şi filozofie, lucrând şi la revistele „Curierul de Iaşi” şi „Noul curier român”. După ce activează la Viena (1874-1878), revine la Iaşi, dar pleacă la Bucureşti şi lucrează ca redactor la Ziarul „Timpul”, alături de Mihai Eminescu şi Ion Luca Caragiale, legând frumoase prietenii cu aceştia. Apoi, funcţionează ca profesor şi director la Şcoala Normală din Galaţi, iar între anii 1881-1884 este angajat ca revizor şcolar la Neamţ, Suceava, Botoşani şi Dorohoi. În anul 1886, la Botoşani, editează revistele „Curierul Botoşanilor” şi „Curierul român”, având o activitate prodigioasă şi la Revista „Ţara-de-Sus”, cu articole literare şi folclorice. Multe poezii de-ale sale au un puternic caracter patriotic, printre acestea numărându-se: Martirilor independenţei, Armatei române şi Trâmbiţele răsună. Pentru mesajul ei înălţător, poezia „Trâmbiţele răsună” a fost pusă pe muzică de compozitorul şi dirijorul ieşean Gavriil Musicescu (1847-1903), leat cu Bădescu! În plus, la încoronarea Regelui Carol I (10 mai 1881) Ioniţă Scipione Bădescu a publicat volumul de poezii patriotice „Coroana României”, fiind decorat cu Medalia „Bene-Merenti” (adică, Celui ce a binemeritat), ca răsplată pentru meritul său de poet şi publicist cultural-literar.
De remarcat că, în anii 1887-1889 Ioniţă Scipione Bădescu se află, mereu, în preajma lui Mihai Eminescu, care era bolnav, sprijinându-l atât material (în limita posibilităţilor sale), cât şi spiritual, dovedindu-şi buna şi sincera prietenie cu cel mai mare poet al românilor. De fapt, în 20 iunie 1889, I.S. Bădescu publică articolul „La moartea lui Mihai Eminescu”, iar la inaugurarea bustului lui Mihai Eminescu de la Botoşani (11 septembrie 1890) a făcut, din nou, dovada prieteniei sale cu Luceafărul poeziei româneşti, ţinând un discurs omagial, în prezenţa multor personalităţi ale acelui timp, printre care se aflau scriitori, poeţi şi publicişti, precum: Barbu Ştefănescu Delavrancea, Grigore Ventura, Anton C. Bacalbaşa şi Panait Muşoiu.
În anul 1901 Bădescu se află în Bucureşti, bolnav, dar revine după un an la Botoşani, murind în 4 octombrie 1904. A fost înmormântat la Cimitirul „Eternitatea” din Botoşani, iar pe monumentul său funerar se află scris:
„Scipione I. Bădescu, poet-publicist şi fost revizor şcolar. Ridicat prin stăruinţa prietenilor săi şi a Asociaţiei Corpului Didactic Primar din Botoşani – 1930”.
Pentru valoroasa sa activitate culturală şi literară, Ioniţă Scipione Bădescu a fost, este şi rămâne un om de seamă al Sălajului, al României. În acest context, numele său se află pe frontispiciul Bibliotecii Judeţene Sălaj, din anul 1971. Mai întâi, din anul 1957, Biblioteca din Zalău a purtat numele său, până când aceasta a devenit o instituţie culturală judeţeană. Despre viaţa şi activitatea poetului şi gazetarului/publicistului Ioniţă Scipione Bădescu se regăsesc date concrete în Dicţionarele biobibliografice „OAMENI DE SEAMĂ AI SĂLAJULUI” (volumul I, paginile 47-49, Zalău – 2004) şi „SĂLAJ – OAMENI şi OPERE” (Editura DACIA XXI, 2011, paginile 32-33).
Aşadar, se cuvine să ne închinăm cu pietate memoriei lui Ioniţă Scipione Bădescu, pentru preţuirea activităţii sale literare, editoriale, publicistice şi pedagogice, desfăşurată cu destul devotament pentru progresul material şi spiritual al tuturor românilor.
Prof. Marin ŞTEFAN,
Publicist, Şimleu Silvaniei
În oraşul Şimleu Silvaniei, ziua de 9 Mai a fost sărbătorită, din nou, cu destulă măreţie, pe măsura triplei sale importanţe: 140 de ani de la proclamarea Independenţei de Stat a României (9 mai 1877), 72 de ani de la sfârşitul celui de Al Doilea Război Mondial (9 Mai 1945) şi 32 de ani de la consfinţirea Zilei Europei de către Consiliul European de la Milano (iunie 1985). Mai pe scurt: Ziua Independenţei, Ziua Victoriei şi Ziua Europei, adică cele trei motive tradiţionale pentru sărbătorirea zilei de 9 Mai. Da, pentru că aceste evenimnte semnificative din istoria României se înscriu ca momente glorioase ale luptei românilor pentru dreptate socială, libertate, unitate şi independenţă. De aceea, sărbătorirea zilei de 9 Mai a devenit şi pentru şimleuani, precum pentru poporul român, un bun prilej de recunoştinţă şi de cinstire a generaţiilor de bravi luptători şi de eroi pentru dezideratele amintite.
A apărut ediția on-line a nr. 147/aprilie 2017 al revistei Caiete Silvane, revistă editată de Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj, sub egida Uniunii Scriitorilor din România, a Consiliului Județean Sălaj, a Primăriei și Consiliului Local al Municipiului Zalău. Ediția tipărită va fi distribuită începând de joi, 13 aprilie.
În data de 12 Aprilie 2017, Centrul Național de Informare și Promovare Turistică din Șimleu Silvaniei a fost gazda primei expoziții de icoane pictate pe sticlă de un grup de tineri artiști din oraș, aflați sub atenta coordonare a doamnei Cristina Ignatiuc, care prin talent și devotament a reușit să pună o altă piatră de temelie unei activități extrașcolare pline de spirit și suflet, care acum în Săptămâna Mare și-a arătat roadele. Cristina Ignatiuc este artist consacrat cu numeroase expoziții în țară și în străinătate. Marea majoritate a icoanelor pictate pe sticlă abordează tematica Pascală. Lucrările au impresionat prin spontaneitate (în realizare), inocență și emoția puternică transpusă în culoare.
Şcoala şimleuană, prin instituţiile sale de educaţie, se numără printre cele mai bune şcoli ale învăţământului sălăjean şi naţional. De-a lungul timpului, mulţi elevi au obţinut poziţii de top la olimpiadele şcolare, cele care sunt menite să verifice atât cunoştinţele elevilor, cât şi modul de gândire a acestora. Succesul constă în valoarea actului instructiv-educativ, raportat la calităţile unora dintre profesori, prin care îşi motivează destui discipoli să participe la olimpiadele şcolare, pregătindu-i cu migală. Astfel, atât elevii, cât şi profesorii respectivi, merită toată lauda şi preţuirea, fiind mândria oraşului Şimleu Silvaniei!
Joi, 6 aprilie 2017, înaintea Praznicului Intrarea Domnului în Ierusalim (Floriile – Stâlpările), Primăria şi Consiliul Local Şimleu Silvaniei, împreună cu Centrul Național de Informare și Promovare Turistică (CNIPT) Şimleu Silvaniei au organizat „Nunta de Aur” – ediţia a XI-a, pentru 24 de cupluri familiale şimleuane, care în acest an împlinesc 50 de ani de căsătorie. Frumoasa solemnitate de retrăire a ceea ce s-a petrecut în urmă cu cinci decenii, un simbol al convieţuirii laolaltă, s-a desfăşurat la CNIPT Şimleu Silvaniei. Mica sală de festivităţi a acestei instituţii s-a transformat (la figurat, desigur) într-o mare aulă pentru fericiţii sărbătoriţi şi nuntaşii care i-au însoţit. De-astă dată, organizatorii le-au pregătit foştilor miri o surpriză plăcută, una pe măsura evenimentului sărbătorit, relevată de Daniel Stejerean – director al CNIPT Şimleu Silvaniei. Într-o inedită proiecţie video, fiecare „mireasă şi mire” şi-a revăzut fotografia de la nunta făcută în urmă cu o jumătate de secol! Şi acum chipurile acestora radiau de fericire, retrăind acele momente unice din viaţa lor, coroborate cu ceea ce s-a derulat ulterior, alături de părinţi, fraţi şi surori, alături de copii şi nepoţi, precum şi de colegi de muncă şi de întreaga comunitate şimleuană. Da, chipul fiecăruia era oglinda acestor trăiri, se vedea bucuria alegerii făcute atunci pentru o familie unită şi solidară, fiind convinşi că „familia este biserica de acasă”, cum bine zicea Sfântul Ioan Gură de Aur. Imaginile, în succesiunea lor, erau, parcă, nişte ferestre deschise spre sufletul fiecăruia!
