Eva Mozes Kor, supravieţuitoare a experimentelor făcute pe gemeni de doctorul german Mengele, la Auschwitz, a rememorat marţi, 9 octombrie, la Muzeul Memorial al Holocaustului din Şimleu Silvaniei, în faţa a peste 100 de elevi şi profesori din localitate, o parte din experienţele traumatizante trăite în lagărul de concentrare, împărtăşind totodată celor prezenţi învăţămintele pe care le-a tras după peste opt decenii de existenţă.
Originară din localitatea Porţ, Eva Mozes, acum stabilită în Statele Unite ale Americii, a fost prezentă la Şimleu Silvaniei cu ocazia manifestărilor organizate în fosta sinagogă de Ziua Naţională de Comemorare a Victimelor Holocaustului.
Supravieţuitoarea de la Auschwitz a fost întâmpinată la Şimleu Silvaniei de fosta ei colegă de şcoală, Lucia Paşca, de directorul Muzeului Holocaustului, Daniel Stejeran, de preşedintele Comunităţii Evreilor din Zalău, Dan Has, precum şi de peste 100 de elevi şi profesori din localitate.
Eva Mozes le-a împărtăşit celor prezenţi câteva aspecte din experienţa traumatizantă din lagărul german, unde a fost deportată în perioada 1944-1945, la vârsta de doar 10 ani.
„Sunt supravieţuitoare a lagărului de la Auschwitz, o supravieţuitoare a experimentelor lui Mengele şi acum, la 84 de ani, încă încerc să supravieţuiesc acestor zile. La vârsta de 10 ani – mulţi dintre voi aveţi aceeaşi vârstă – am fost dusă în acele vagoane de transport fără apă, fără alimente, iar patru zile mai târziu uşile vagoanelor s-au deschis şi în mai puţin de 10 minute întreaga mea familie a dispărut de lângă mine. (…) Eram 13 perechi de gemeni. Eram şi băieţi şi fete. Am trecut prin tot procesul de la Auschwitz, am fost raşi în cap, am fost dezbrăcaţi şi apoi îmbrăcaţi cu hainele de lagăr şi am fost tatuaţi. Din acel moment nu mai aveam un nume, ci mai aveam doar un număr: A7063. Iar apoi ne-au dus în barăci de lemn, cu trei rânduri suprapuse de paturi, infestate cu gândaci şi păduchi. Eram nişte copii mici, departe de mila oamenilor, dornici de îmbrăţişarea mamei. Dar aveam acea determinare de a mai trăi încă o zi. În acea noapte, şobolanii care alergau prin încăpere m-au speriat foarte tare şi, mergând spre latrină, am văzut şi trei corpuri ale unor copii care erau morţi şi asta m-a speriat cel mai tare. Eu şi Miriam, sora mea, ne-am promis că orice ar fi, nu vom sfârşi în acel loc”, a povestit Eva Mozes.
Aceasta a precizat că atât ea, cât şi sora sa, Miriam, au fost supuse la numeroase experimente. Miriam a aflat abia după eliberarea din lagăr că experimente au făcut ca rinichii ei să nu se mai dezvolte, fapt ce i-a cauzat numeroase suferinţe în timpul sarcinilor cu cei trei copii şi care a dus, în cele din urmă, la nevoia unui transplant de rinichi, donatoarea fiind chiar Eva.
„Am primit foarte puţină mâncare şi zilnic eram supuşi experimentelor. (…) Zile la rând mi se lua sânge din braţul stând şi mi se dădeau minim cinci injecţii în braţul drept. N-am ştiut atunci ce fel de injecţii ne făceau, ce substanţe ne introduceau în corp şi nu ştiu nici astăzi. (…) Am trecut peste aceste experimente. Am fost adusă la cel mai scăzut nivel de umanitate posibil. (…) Din 3.000 de copii, din 1.500 de cupluri de gemeni, doar 200 au reuşit să supravieţuiască”, a precizat supravieţuitoarea Holocaustului.
Eva Mozes a ţinut să le împărtăşească celor prezenţi nu doar suferinţa prin care trecut, ci şi cele mai importantele lecţii de viaţă pe care le-a învăţat în cei 84 de ani de existenţă. Ea i-a îndemnat pe tineri să nu aibă prejudecăţi faţă de persoane pe care nu le cunosc, să manifeste respect reciproc, să aibă o gândire pozitivă şi să se gândească în fiecare dimineaţă ce pot face, mai mult sau mai puţin, pentru o lume mai bună.
(…)
Eva şi sora ei geamănă Miriam s-au născut în 1934 în satul Porţ, în singura familia de evrei din localitate. Membrii familiei sale, respectiv cele două surori gemene şi încă două fete, alături de părinţi, au fost deportaţi în 1944 la Auschwitz. Exceptând gemenele, familia Mozes a fost exterminată în lagărul de concentrare german, Eva şi Miriam fiind lăsate în viaţă pentru a fi supuse de către medicul Mengele, alături de alte 1.500 de perechi de gemeni, la experimente genetice.
Gemenele au fost eliberate din lagăr de către armata rusă în ianuarie 1945. Miriam a decedat în anul 1993, din cauza unei forme rare de cancer, pe care Eva o atribuie experimentelor făcute de doctorul Mengele. Eva s-a căsătorit în 1960 cu Michael Kor, şi el supravieţuitor al Holocaustului, alături de care s-a mutat în SUA, devenind cetăţean american.
În anul 2014, cu prilejul revenirii în satul natal, la Porţ, în faţa locului unde s-a aflat casa familiei Mozes au fost montate, în cadrul unui proiect de comemorare a victimelor Holocaustului, şase plăcuţe Stolpersteine, pentru a comemora fiecare membru al familiei Mozes: Alexander Mozes – tatăl; Jaffa Mozes – mama; Edit Mozes – sora; Aliz Mozes – sora; Miriam Mozes – sora geamană şi Eva Mozes Kor.
Sursa: AGERPRES / (A – autor: Sebastian Olaru, editor: Nona Jalbă, editor online: Alexandru Cojocaru)
Credit foto: Sălajul Pur și Simplu
