Motto: „Cine nu respectă viața, nu o merită”.

Leonardo da Vinci (1452-1519), mare spirit umanist italian

 

Concursul Național de Protecție Civilă „Cu viața mea apăr viața” a fost aprobat de Ministerul Educației Naționale prin Ordinul nr. 3825/3 iunie 2013. În ultimii doi ani de zile, din cauza pandemiei de Coronavirus (COVID-19), concursul nu s-a organizat, fiind reluat anul acesta.  Ca atare, joi, 12 mai 2022, la Liceul Tehnologic „Mihai Viteazul” din Zalău, s-a desfășurat etapa județeană, în organizareaa Inspectoratului Școlar Județean Sălaj și a Inspectoratului pentru Situații de Urgență „Porolissum” Sălaj (ISUPS), cu sprijinul voluntarilor ISUPS și ai Societății de Cruce Roșie Sălaj.

Acest concurs are un caracter educativ, tehnico-aplicativ și sportiv pentru elevii din ciclul gimnazial și liceal. Se organizează anual până la faza județeană, și din doi în doi ani, până la etapa națională. În anul 2022, nu se va desfășura etapa națională.

Echipajele pot fi de băieți/mixte sau de fete, elevii având vârsta cuprinsă între 10-15 ani, clasele V-VIII, respectiv între 15-18 ani, clasele IX-XI, împliniți în anul calendaristic al desfășurării concursului. Acestea sunt alcătuite din câte patru elevi (trei concurenți și o rezervă), fiind conduse de un cadru didactic coordonator. Pentru a participa la concurs, sunt necesare avizele medicale individuale pentru efort fizic, precum și cele epidemiologice. Concursul are trei probe: proba teoretică (un chestionar cu 15 întrebări, pentru toți elevii din echipaj); transportul asistat al unui accidentat așezat pe targă, pe distanța de 50 metri; deplasarea cu masca pe figură într-un raion/spațiu cu obstacole, contaminat.

Obiectivele probei teoretice sunt: definirea locului și rolului protecției civile; consolidarea cunoștințelor despre dezastrele naturale și tehnologice produse pe teritoriul României și a măsurilor de prevenire, protecție și intervenție în situații de urgență; avertizarea și alarmarea în caz de dezastru, folosind apelul de urgență 112; cunoașterea mijloacelor de protecție individuală și colectivă; cunoașterea organizării și funcționării serviciilor de urgență; cunoașterea și aplicarea regulilor de comportare în cazul descoperirii muniției rămase neexplodată; însușirea cunoștințelor teoretice de bază privind acordarea primului ajutor.

Pentru probele practice, obiectivele privesc: formarea deprinderilor practice pentru acordarea primului ajutor; dezvoltarea sentimentului solidarității și conștientizarea importanței voluntariatului în cadrul acțiunilor de intervenție; cunoașterea modului de folosire a mijloacelor de protecție individuală; cunoașterea măsurilor de protecție, comportare și intervenție adecvate factorilor de risc generatori de situații de urgență; dezvoltarea rezistenței fizice și a abilităților practice individuale.

La întrecerile fazei județene sălăjene din acest an s-au prezentat trei echipaje de gimnaziu și trei de liceu. La sfârșitul concursului, conform regulamentelor de desfășurare ale fiecărei probe, juriul de concurs a stablit clasamentele generale.

Gimnaziu: locul 1. ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR. 1 CHIEȘD – Gui Naomi Estera, Alexandru Stelian Haidu, Emil Leontin Solovăstru și Marian Nicolae Zaha. Profesor Claudiu Anton – coordonator; locul 2. Liceul cu Program Sportiv „Avram Iancu” Zalău – Rácz Sara, Yasmina Eleonora Raț, Cătălin Nicolae Molnar și Ioan Alexandru Stanciu. Prof. Valeria Epure și prof. Adrian Gionea Revnic – coordonatori; locul 3. Școala Gimnazială „Lucian Blaga” Jibou – Big Sophie, Rebeca Borzan, Nathan Brădeanu și Marinel Inceu. Profesor Alina Pop – coordonator.

Licee: locul 1. COLEGIUL NAȚIONAL „SIMION BĂRNUȚIU” ȘIMLEU SILVANIEI – Carina Andreea Șandor, Luca Ioan Iacob, Mihai Pica și Luca Santavan. Profesor Liliana Pașca – coordonator, iar laboranta Gaudi Ildikó – însoțitoare a echipajului; locul 2. Liceul Tehnologic „Voievodul Gelu” Zalău – Nagy Iulia, Emanuela Roman, Fazakas Andrei și Domokos Zoltán. Profesor Radu Andrei Rus – coordonator; locul 3. Liceul Tehnologic „Mihai Viteazul” Zalău – Cristina Colcer, Iulia Pavel, Flaviu Dunărean și Ștefan Alexă. Profesor Gheorghina Dana Rus – coordonator.

În contextul importanței acestei activități extracurriculare, cu reale valențe educative în viața de zi cu zi, nu-mi explic absența multor școli și licee sălăjene de prestigiu de la acest concurs. Și, mai ales, cum se va justifica neprezentarea?! S-au limitat, doar, la organizarea și desfășurarea etapei pe școală? Nu prea cred… Răspunsul ar trebui să-l dea fiecare consiliu de administrație, în mod responsabil!

Evidențiez faptul că, la festivitatea de premiere, organizatorii au onorat elevii echipajelor cu diplome, cupe și bani, în funcție de locurile din clasamentele generale, iar profesorii, doar, cu diplome. În plus, toți, împreună cu voluntarii Inspectoratului de Urgență „Porolissum” Sălaj și cei ai Societății de Cruce Roșie Sălaj, au beneficiat de mulțumiri și felicitări binemeritate!

                                                                                                Prof. Marin ȘTEFAN / UZPR,

                                                                                                    Publicist, Șimleu Silvaniei

In perioada, 29 aprilie- 01 mai 2022, in baza olimpica din Poiana Brasov a avut loc ACADEMIKA MASTER BLACK BELT SEMINAR 1/2022, sub directa indrumare a sefului departamentului WSF Romania, din Federatia Romana de Karate, sensei Adrian Popescu-Sacele, 9 Dan Karate Shotokan.

A fost un eveniment deosebit, o sarbatoare martiala, dat fiind si faptul ca au trecut aproape doi ani si jumatate de la ultimul seminar. Au participat in jur de 100 de antrenori, instructori si aspiranti la grade superioare in Karate din toata tara.

Pe parcursul celor trei zile au avut loc antrenamente tematice de Kata si Kumite, iar in a treia zi au avut loc examene pentru centura neagra, diferite nivele (DAN).

Sensei Popescu a fost si de aceasta data intr-o forma de zile mari, iar la cei 70 de ani ai sai a demonstrat o tehnica impecabila, un stil autentic si sanatos pe care vrea sa-l mostenim toti discipolii sai, sa putem sa-l transmitem mai departe elevilor nostri.

De la C.S. Omega din Simleu Silvaniei , au promovat la gradul de centura neagra 1 DAN sportivii Andreea Szilaghi si Nicusor Gal, iar subsemnatul a fost promovat la gradul de 6 DAN.

Alaturi de titlul de Antrenor Emerit, obtinut anul trecut, aceasta promovare vine ca o recunoastere a celor peste 35 de ani de activitate in Karate, in care pe langa cei peste 2500 de practicanti, sutele de medalii si trofee obtinute in acesti ani, am promovat Karate-ul in judetul nostru prin sectii deschise in orasele Simleu Silvaniei, Zalau, Jibou, Cehu Silvaniei, dar si in comunele Nusfalau, Pericei, Varsolt, Sarmasag si Crasna. De asemenea acum mai bine de 20 de ani a luat fiinta Cercul de Karate la Clubul Copiilor din Simleu Silvaniei, am introdus astfel Karate-ul in invatamantul nonformal, cu mare priza la copii si tineri.

In data de 15 05.2022 vom organiza editia cu numarul XXII al Cupei Simleului la Karate, dupa doi ani de pauza fortata. Competitia se regaseste in Calendarul DJS Salaj si astepatam la acest eveniment aproape 100 de sportivi din Salaj si mai multe judete limitrofe.

Mult succes tuturor sportivilor nostri !!!

Presedinte C.S. Omega

Prof. Pop Gheorghe

6 DAN KARATE

Raftul cu carte.

GÂNDURI NEBOTEZATE, UN LEAC PENTRU SINGURĂTATE

Motto: „Gândirea este forma de comunicare a sufletului cu el însuși”.

PLATON (427 – 347 î. Hr.), filozof grec

La sfârșitul lunii lui Făurar 2022, în ajunul sărbătoririi Mărțișorului, a văzut lumina tiparului cartea „GÂNDURI NEBOTEZATE, UN LEAC PENTRU SINGURĂTATE”, scrisă de către profesorul șimleuan Octavian Guțu. Iată, primăvara renaște totul, chiar și gândurile oamenilor! Acest volum inedit de 187 de pagini a apărut la Editura „Ecou Transilvan” din Cluj-Napoca, editor fiind doamna Nadia Fărcaș. Cartea se înscrie în colecția „ITINERARII FILOZOFICE”, sub redactarea și tehnoredactarea  doamnei Andreia E. Breaz, având descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României. Pe coperta I se găsește, stilizat, Gânditorul de la Hamangia (!), în concepția editurii, fapt care întărește, chiar motivează titlul cărții. Coperta a II-a are, în rezumat, date despre autor: data și locul nașterii, părinți, stare civilă, studii și activitate profesională și extraprofesională. În coperta a III-a sunt evidențiate o parte dintre „recunoașteri și recunoștințe”. Pe coperta a IV-a se află fotografia profesorului Octavian Guțu și trei fragmente din: postfața Rodicăi Elena Ghile – fostă elevă; dezvăluirea profesorului Constantin Nicolae Pușcaș; gândurile  profesoarei doctor Alexandra Florina Mănescu.

Octavian Guțu s-a născut la 23 februarie 1946, în satul Giurtelecu Șimleului, comuna Măeriște, județul Sălaj. Este absolvent al Facultății de Filologie din Cluj-Napoca (1964-1969), specialitatea Limba și literatura română. A fost profesor de limba română (1969-2009) și director la CN „Simion Bărnuțiu” din Șimleu Silvaniei (1978-1990), inspector școlar general al Inspectoratului Școlar Județean Sălaj (1990-1996) și primar al orașului Șimleu Silvaniei (2000-2004). Pe lângă alte funcții  – membru în primul Colegiu Prefectural al Prefecturii Județului Sălaj (1990-1992), consilier în Consiliul Județean Sălaj (1996-2000) și în Consiliul Local al orașului Șimleu Silvaniei (2004-2008) – a avut o bogată activitate publicistică. Printre numeroasele recunoașteri și recunoștințe profesionale, prin Diplome de Prețuire, Diplome de Excelență, Diplome de Merit, Scrisori de Mulțumire, amintesc de: Profesor Evidențiat (1984), Distincția „Medalia Muncii” (1984), Ordinul „Meritul pentru Învățământ” în grad de Comandor (2004), titlul de „Cetățean de Onoare” al orașului Șimleu Silvaniei (2019). În plus, profesorul Octavian Guțu a trăit și trăiește în compania cărților, iar cartea a fost și rămâne cel mai bun prieten al său! A fost și este un abonat fidel al bibliotecilor, iar acasă deține o impresionantă colecție de cărți, dicționare, reviste etc.

În ultima perioadă, pe lângă articolele publicate în presa scrisă (Ziarul „Magazin Sălăjean”, rubricile Raftul cu Carte și Cultura), Octavian Guțu s-a învrednicit să scrie și această carte, fiind demn de toată lauda. Bravo, domnule Profesor!

Preaplinul sufletesc al autorului este exprimat prin cele peste 1.500 de „gânduri nebotezate” pe cât de expresive, pe-atât de pilduitoare. Ele nu sunt grupate, tematic, în capitole, ci formează un „lanț” solid de spiritualitate, prin semnificația „zalelor” bine unite și rânduite, în care majusculele propozițiilor respective „acoperă” litere ale alfabetului românesc, de la A la Z!  Toate aceste „înșir’te mărgărite” formează elocvente familii de gânduri despre: dor, adevăr și minciună, bine și rău, prietenie și dușmănie, valoare și nonvaloare, generozitate și zgârcenie, inteligență și prostie, avuție și sărăcie, optimism și pesimism, bucurie și tristețe, vorbărie și tăcere, părinți și copii, bunici și nepoți, succes și eșec, laudă și bârfă, viață și moarte etc. Iscusința de netăgăduit a profesorului Guțu este aceea că a știut să aleagă cele mai bune cuvinte „din și pentru suflet”, pentru a demonstra cât „cuvânt” are fiecare cuvânt din gândurile sale!

Acest inedit volum surprinde printr-o excelentă structurare. După două mottouri adecvate, primul fiind cel amintit, urmează o prefață, pe cât de amplă, pe-atât de adecvată, foarte bine argumentată de către doamna profesoară Stela Ioniță, din Șimleu Silvaniei. Domnia sa a adunat în paragrafe, cu dibăcie, multe dintre gândurile autorului: „Nu ceea ce mi se oferă mă face fericit, ci ceea ce-mi doresc; Optimismul va muri doar atunci când din înfrângeri nu se vor mai naște speranțe; În viață, singurul care nu are nevoie de avocat este adevărul; Să ai trecut e bine. Să ai prezent e foarte bine. Să ai viitor e minunat. Când vei avea și posteritate va fi nemaipomenit”. În plus, printre multe altele, spune: „În ciuda tuturor relelor lumii, cuvintele cugetărilor profesorului sunt blânde, cuviincioase, binevoitoare, agreabile, binevenite și constructive. E semnul spiritelor înalte. Se cuvine, de asemenea, să subliniem lejeritatea cu care autorul concentrează profunzimea unui gând în atât de puține cuvinte. E calitatea supremă a unei maxime reușite”.

Apoi, prof. dr. Alexandra Florina Mănescu – de la Școala Gimnazială „Pompiliu Marcea” din Târgu Jiu, își exprimă gândurile sale despre gândurile profesorului Guțu, nominalizând multe dintre cugetările acestuia, printre care: „Dacă prin vârsta mea o întineresc pe cea a omenirii înseamnă că nu am trăit degeaba; De cele mai multe ori, orgoliul este scutul sub care se ascunde neputința; Nu cred că există oameni de nimic. Fiecare are merite. Unul singur e cert – om. Celelalte depind de ce este sau poate fiecare; Orice trădare, indiferent ce o determină și ce o face, tot ticăloșie se numește”. Încheie admirabil, spunând: „Iată unul dintre prietenii mei adevărați! Și iată o carte – prieten înțelept!”.

În continuare, profesorul șimleuan Constantin Nicolae Pușcaș, vorbind despre carte, îmbină bine limba română cu cea latină (!), referindu-se, pertinent, la: Epistola a XXIII-a a lui Seneca, Eneida lui Vergiliu și Metamorfozele lui Ovidiu. Despre aceste cugetări ale lui Octavian Guțu, spune: „Sunt gândurile unui om care a zidit, timp de peste o jumătate de secol, suflete! Cred că este lucrul la care s-a priceput cel mai bine! A construit iubire! Iubire pentru frumos, pentru cultură, pentru limba română în mod special”. Mai mult, declară: „M-a impresionat, însă, franchețea spuselor, felul în care profesorul Guțu, colegul și, cred, prietenul meu, se dezvăluie semenilor. Ce poate fi mai elocvent pentru felul lui de a fi decât zicerea »În cazul în care soarta mi-ar întinde o mână, i-aș lua doar un deget«?. În final, Constantin Nicolae Pușcaș susține  că „Volumul e dezvăluirea unui spirit liber și optimist!”.

Urmează „confesiunea” autorului cărții, la întrebarea: „De ce-mi trimit gândurile nebotezate prin lume?”. Printre multe raționamente, zice: „Gândurile mele sunt întruchipate în cuvântul scris. Cine le va citi, se va întâlni cu mine. Va fi și acesta un mod de-a ne lecui de singurătate. Varietatea tematică a reflecțiilor mele este un scut împotriva plictiselii și a singurătății. Când gândurile a două persoane se întâlnesc, noi asistăm la cel mai frumos foc de artificii. Prin el, și noi ne desprindem de cenușia existență cotidiană și devenim mai buni, mai alături, trecem pe neobservate de la profan la sacru”.

În „Botezul unor gânduri”,  preotul militar Ioan Adrian Crâșmar – de la Biserica Ortodoxă „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Șimleu Silvaniei, pe lângă diferite remarci, spune:  „Gânduri nebotezate sunt îndemnuri de-o viață, cuprinse într-o carte, care surprind personalitatea autorului, povețe care devin așternute în neuitare, pe care cititorii le vor boteza prin împărtășirea sau nu a lor”.

Convingătoare este și postfața semnată de către Rodica Elena Ghile – fostă elevă a profesorului Guțu. Redau din paragraful în care vorbește despre autor: „A fost un mare privilegiu să-l avem și diriginte pe acest remarcabil și desăvârșit pedagog, care ne-a șlefuit caracterele și a contribuit în mod semnificativ la trecerea noastră de la adolescență la maturitate. Ne-a cultivat respectul pentru slova scrisă, aura sa magică ne-a luminat viața de elev, ne-a făcut să înțelegem că, în viață, cuvântul înalță, cuvântul doboară, cuvântul sapă adânc în conștiință și în suflet, lasă uneori cratere, alteori îți dă aripi. Ne-a făcut să iubim fiecare clipă, să o simțim în toată splendoarea sa. Dânsul a fost călăuzitorul și șlefuitorul spiritului nostru, ne-a făcut să îndrăznim, să iubim viața, să recunoaștem adevăratele valori umane, să apreciem frumosul”. De asemenea, evidențiază două dintre gândurile profesorului Guțu: „Adevăratele sentimente se trăiesc, nu se trâmbițează!” și „… Uneori, tăcerea spune mai mult decât cuvintele…”.

Abordând o astfel de tematică, cred că Octavian Guțu s-a „contaminat” de la înțelepții lumii. Folosind cu o vădită perspicacitate monologul, această carte este un act pur creativ, fiindcă toate gândurile lui Tavi (cum îl alintă prietenii!), fixează momente reale din viața sa. Totul este un raport corect între creativitate și personalitate. Mai mult, este vorba despre gândurile lui tradiționale, interferate cu cele moderne. Este, după părerea mea, o consolidare a activității sale scriitoricești, depășind, cu succes, statutul de „dascăl de citire”! Da, întrucât, de-alungul timpului, profesorul Guțu a scris zeci și zeci de articole, pe diferite teme/subiecte, publicate în presa locală și națională: de la cele despre educație și cultură, spiritualitate și armată, până la cele despre sport și edilitar-gospodărești. De această dată, este un scriitor ordonat, explică și se explică, în ceea ce privește trăirile lui în cei peste 75 de ani de viață, dintre care, peste 50, dascăl de citire și simțire românească! Și o face cu o vădită atitudine de asumare educativă, privind perspectiva obiectivă a mersului vremurilor actuale în lume: valuri de pandemie și de atacuri la umanitate! Aceste gânduri nu sunt inventate, au fost observate și trăite autentic de autor. Ele se constituie într-o confesiune, dar „spovedania” profesorului Guțu trebuie văzută într-o „oglindă” perfectă, nu distorsionată…

După modul de structurare și, mai ales, după conținut, aceste gânduri merită să fie „creștinate” prin împărtășirea lor de cititori, cum zice preotul Crâșmar. Iar „farmacistul” ambulatoriu Octavian Guțu, oferind gratuit acest leac pentru singurătate, și-a dorit să fie botezat odată cu lecturarea gândurilor. Prima dată, prin intermediul ziarului „Magazin Sălăjean” (publicate în 12 numere) și acum, datorită acestei cărți de suflet nobil, scrisă cu un „bun condei” al unui om cu inimă mare! „Dacă nu, considerați că nici nu l-am oferit, că am greșit adresa”, zice autorul la sfârșitul „confesiunii” sale! În acest context, spun că eu, Marin Ștefan, sunt unul dintre botezători! Cartea, în totalitatea ei, este o antologie fermecătoare, iar gândurile profesorului Guțu sunt „maxime și cugetări” de valoare, cărora și eu, iată, încerc să le dau viață! Privindu-le în „oglinda” mea, m-am regăsit în multe ipostaze, chiar împreună cu autorul. L-am cunoscut pe Tavi Guțu în urmă cu mulți ani, dar cel mai bine începând cu 1971, când, fiind amândoi dascăli la Liceul de Cultură Generală „Simion Bărnuțiu” din Șimleu Silvaniei, am devenit prieteni. De-atunci și până acum, indiferent de funcțiile pe care le-a avut, a fost „un om între oameni”!

Așadar, cartea are o originalitate evidentă, în care autorul etalează unicitatea conținutului acesteia. Ea se adresează multor oameni. Lecturarea ei este binevenită, în condițiile neprielnice prin care trecem fiecare dintre noi, putând se ne identificăm cu fiecare cugetare care ne reprezintă! Lectură tihnită!

Spun, din nou, bravo, domnule profesor Octavian Guțu! În circumstanța unuia dintre gândurile tale, sunt bucuros și mândru că ne vom întâlni/reîntâlni! Felicitări și, deopotrivă, mulțumiri! EȘTI UN OM!

Prof. Marin ȘTEFAN / UZPR,
Publicist, Șimleu Silvaniei

Motto: „Mai rapid, mai înalt, mai puternic – Împreună!” (Citius, Altius, Fortius – Communis!).

Deviză olimpică, în interpretare chinezească

Jocurile Olimpice (JO) de iarnă au fost organizate pentru prima dată la Chamonix (Franța, 25 ianuarie – 5 februarie 1924). România a participat de 22 de ori la JO de iarnă, lipsând la edițiile din anii 1924 și 1960. Cea mai bună performanță a olimpicilor noștri este medalia de bronz, cucerită de Ion Panțuru și Nicolae Neagoe (bob 2 persoane), la JO de iarnă din anul 1968 (Grenoble, Franța). Cea de-a XXIV-a ediție a JO de iarnă se desfășoară în perioada 4 – 20 februarie 2022, la Beijing (China), sub sloganul oficial „Împreună, pentru un viitor comun”. De fapt, această ediție a început miercuri, 2 februarie a.c., cu proba ce curling. La Beijing s-au desfășurat și JO de vară 2008. Este o premieră mondială faptul că un oraș organizează, atât o ediție de vară, cât și una de iarnă a JO (!).

La Beijing sunt prezenți aproape 3.000 de sportivi din 91 de țări cu Comitete Olimpice Naționale, care vor concura pentru cele 109 medalii, la 15 discipline olimpice. Mascota acestor JO este un urs panda, numit „Bing Dwen Dwen” („bing”= gheață, iar „dwen dwen” = puternic și plin de viață). Din cauza condițiilor meteorologice, pe pârtiile de concurs va fi zăpadă 100% artificială! Medaliile olimpice vor fi însoțite de buchete de flori tricotate din lână, reprezentând trandafiri albi, roz și roșii, precum și ramuri de măslin, lauri, flori de osmanthus și de crin. Nu s-au vândut bilete, iar spectatorii invitați vor fi testați, vor purta mască de protecție și nu vor putea depăși 30% din capacitatea fiecărei arene sportive respective, în conformitate cu „deviza” în condiții de pandemie: simplu, sigur, splendid (!).

După prezentarea oficialităților principale, reprezentanții celor 56 de grupuri etnice de pe teritoriul Chinei, de diverse vârste și funcții, au purtat, din mână în mână, Steagul Chinei până la catarg. Iar în timpul arborării acestuia, s-a interpretat Imnul Național al Republicii Populare Chineze.

            Delegația României, în frunte cu domnii: Mihai Covaliu – președinte al Comitetului Olimpic și Sportiv Român (COSR) și George Boroi – secretar general al COSR, este formată din 22 de sportivi olimpici (8 – feminin și 14 –  masculin), tehnicieni și oficiali. Șef de Misiune este domnul Florin Mișcă – secretar general adjunct al COSR, iar delegația noastră este cazată în cele trei Sate Olimpice din: Beijing, Yanqing și Zhangjiakou. Purtători de Drapel au fost: Raluca Strămăturaru (sanie, 36 de ani,) și Paul Pepene (schi fond, 33 de ani) – amândoi la a patra participare la JO de Iarnă. Mulțumesc doamnelor: Simona Tabără Amânar – director al Academiei Olimpice Române și Liliana Dorneanu – expert sportiv în cadrul Departamentului Sport al COSR, pentru sprijinul acordat cu privire la „datele tehnice” ale TEAM ROMÂNIA!

Olimpicii noștri vor concura la opt sporturi, dornici să urce în clasamentele respective.

În acest context, domnul Mihai Covaliu a declarat:

„La disciplinele de iarnă mi se pare puțin mai greu decât la sporturile de vară. Aici sunt mai multe lucruri care contează, mai multe detalii. Începând cu echipamentul, cu condițiile atmosferice, cu vremea, cu materialul pe care concurezi. Vorbim aici de zăpadă artificială. (…) Am spus la plecarea din țară că îmi doresc cât mai mulți sportivi cu puncte: locurile 1-6. Dacă pe podium, știm cu toții, este foarte greu să ajungi, sunt sportivi foarte experimentați și cu greu se poate ajunge în elită, eu am încredere în Mihai Tentea, că poate conduce bobul foarte bine, să ajungă în preajma podiumului. La fel, și Andreea Grecu poate face un rezultat bun. Raluca Strămăturaru are cea mai mare experiență la ora actuală din lotul României, la fel, și Paul Pepene. (…) Raluca a fost foarte aproape la PeyongChang, în urmă cu patru ani, i-au lipsit câteva zecimi de secundă pentru a ajunge în apropierea podiumului și chiar pe podium. Sunt și fetele de la bobul de două persoane, Katharina Wick și Andreea Grecu. (…) Fără să punem presiune foarte mare pe sportivi, ne așteptăm să facă o cursă bună, să fie liniștiți, în momentul în care vor intra în competiție și să aibă încredere că, aici, este momentul lor, și pot face cea mai bună performanță a vieții lor”.

Iată nominalizarea olimpicilor români, precum și a echipelor tehnice:

Sanie – Raluca Strămăturaru (feminin, ștafetă), Valentin Crețu (masculin, ștafetă), Marian Gîtlan – Darius Șerban (dublu masculin, ștafetă), Ioan Apostol și Eugen Radu (antrenori); Ioan Pița (kinetoterapeut); Sorina Țicu (conducător echipă);

Bob – Andreea Grecu (monobob, bob 2 feminin), Katharina Wick (bob 2 feminin), Paul Neagu (antrenor); Mihai Tentea (bob 2 masculin, bob 4 masculin), Daróczi Ciprian (bob 2 masculin), Raul Dobre (bob 4 masculin), Cristian Radu (bob 4 persoane), Iulian Păcioianu (antrenor);  Mihai Păcioianu (serviceman);

Skeleton – Sebastian Enache (masculin), Marius Ene (antrenor);

Schi alpin – Maria Constantin (slalom, slalom uriaș-feminin), Alexandru Ștefănescu (slalom, slalom uriaș-masculin), Szilágyi Andrei și Alexandru Barbu (antrenori);

Schi sărituri – Daniela Haralambie (NH feminin), Andrei Feldorean (NH, LH – masculin), Daniel Cacina (NH, LH – masculin), Florin Spulber (antrenor); Adrian Comănescu (serviceman); Puiu Gașpar (Team Leader);

Schi fond – Lőrincz Timea (skiatlon, sprint liber – feminin), Paul Pepene, Raul Popa (skiatlon, sprint liber, sprint echipe – masculin); Daniel Borca (antrenor); Tankó Elemér (serviceman);

Biatlon – Natalia Ushkina (individual, sprint, urmărire – feminin), George Colțea (sprint, individual, urmărire – masculin), Vasile Gheorghe și Cristian Moșoiu (antrenori); Czont Attila (kinetoterapeut);

Patinaj Viteză – Mihaela Hogaș (feminin), Bogdan Stănescu – antrenor.

Ceremonia de deschidere a JO de iarnă 2022 a avut loc vineri, 4 februarie 2022, pe Stadionul Național „Cuib de pasăre” din Beijing, fiind deosebit de spectaculoasă, cu momente protocolare și artistice minunate, cu 24 de „tablouri”, reprezentând începutul primăverii din Noul An Chinezesc. Deschiderea JO a fost transmisă de Televiziunea Română, pe postul TVR 1, începând cu ora 14:00, într-un amplu și documentat comentariu din partea jurnaliștilor Monica Bucur și Sorin Hobana. Delegația României a fost a 45-a la defilare, după ordinea stabilită în conformitate cu limba chineză!

În alocuțiunea sa, CAI Qi – președintele Comitetului de Organizare s-a referit la condițiile de desfășurare, precum și la idealul olimpic, acela de a fi împreumnă, cu solidaritate, înțelegere și sprijin reciproc, pentru a duce la bun sfârșit această ediție a JO.

Thomas Bach – președinte al CIO, în discursul său, a spus:

„(…) Acest An al Tigrului este, totodată, un An Olimpic și, ambele, înseamnă ambiție, curaj și putere. Astăzi, grație acestei ambiții, China este o țară a sportului de iarnă. Peste 300 de milioane de oameni pratică aceste sporturi, având la dispoziție mai bine de 2.000 de pârtii de schi și patinoare. Aceste realizări deosebite marchează începuturile unei noi ere pentru sporturile de iarnă, pe plan mondial. (…) Gazdelor noastre le mulțumim din inimă pentru această călduroasă primire! Mulțumim, prieteni chinezi! Mulțumiri speciale merg și către voluntari! Din prima clipă când am ajuns, ne-ați făcut să ne simțim ca acasă. Ochii voștri zâmbitori ne încălzesc inimile. Mulțumiri, voluntari! Din păcate, pandemia este o realitate pentru noi toți. De aceea, gratitudinea noastră către Comitetul de Organizare Beijing 2022, autorități și întregul popor chinez este cu atât mai profundă! Vă mulțumim că ați făcut posibilă desfășurarea acestor jocuri și, nu oricum, ci în siguranță pentru toți! Am reușit să fim, cu toții, aici, grație eforturilor doctorilor, oamenilor de știință, personalului medical din China și din întreaga lume. Mulțumiri, tuturor, pentru solidaritate, eforturi, pentru că au făcut tot ceea ce era omenește posibil! În aceeași ordine de idei, suntem alături, cu gândurile și inima, de sportivii care nu au putut să-și împlinească visul olimpic, din cauza pandemiei. Dragi colegi olimpici, scena este pregătită. Ați depășit o sumedenie de provocări pentru a ajunge aici, într-o atmosferă de incertitudine. Dar, clipa voastră a sosit acum, clipa pe care o așteptați, pe care o așteptăm cu toții. A sosit momentul ca visul dumneavoastră olimpic să se împlinească. (…) Voi, sportivii olimpici, veți arăta tuturor cum ar fi lumea, dacă noi toți am respecta aceleași reguli și ne-am respecta între noi. În următoarele două săptămâni, veți concura pentru premiile cele mai mari. Și, în același timp, veți trăi alături unii de alții, sub același acoperiș din Satul Olimpic, unde nu va exista nicio urmă de discriminare, sub nicio formă, din niciun motiv. În lumea aceasta fragedă, în care dezbinarea, conflictele și neîncrederea sunt în creștere, noi vom arăta tuturor că, da, e posibil să fim rivalii de întrecere, trăind în același timp în pace și respect reciproc, împreună. Aceasta e Misiunea Jocurilor Olimpice. Să ne aducă, împreună, într-o competiție pașnică, să construim punți de legătură, nu să ridicăm ziduri. Să susținem unitatea în diversitatea întregii lumi. Această Misiune este susținută din plin de Adunarea Generală a Națiunilor Unite, care a adoptat Rezoluția Armistițiului Olimpic, prin consensul tuturor celor 193 de state membre. O Rezoluție care vorbește, explicit, despre dumneavoastră, sportivii olimpici, salutând felul în care promovați pacea și înțelegerea între oameni, prin Idealul Olimpic. În acest spirit olimpic al păcii, fac apel către toate autoritățile politice din lume – respectați Armistițiul Olimpic! Dați o șansă păcii! Dragi sportivi, suntem cu toții alături de voi, vă sprijinim și vă încurajăm. Să alergați mai repede, să țintiți mai sus, să fiți mai puternici, împreună! Astfel, veți transmite întregii lumi, în acest An Olimpic, ambiția, curajul și puterea din Anul Tigrului!”.

Invitat de către Thomas Bach, XI Jinping – președinte al Republicii Populare Chineze, a declarat deschise JO de iarnă, Beijing 2022.

Apoi, pe uriașul ecran cu o „înaltă rezoluție” al stadionului au pășit 76 de tineri din întreaga lume (oameni obișnuiți, de diferite rase și culori ale pielii), umăr la umăr, simbolizând drumul spre un țel comun, în timp ce un tânăr trompetist interpreta cântecul „Eu și țara mea”.

Înainte de a fi arborat, Steagul Olimpic a fost purtat de șase foști campioni olimpici din diferite generații, cu intonarea Imnului Olimpic, în limba greacă, de un cor format din 40 de copii.

În continuare, un sportiv, un arbitru și un antrenor, au depus Jurământul Olimpic:

„În numele tuturor concurenților, arbitrilor și oficialilor, promitem că vom participa la aceste JO respectând și urmând legile care le guvernează, cu fairplay și în deplină legalitate. Împreună, solidari, luându-ne angajamentul pentru un sport fără dopaj, fără a trișa și fără orice formă de discriminare, în onoarea echipelor noastre, respectând principiile fundamentale ale olimpismului, cu dorința de a contribui la realizarea unei lumi mai bune, prin sport”.

După ce peste 1.000 de persoane au purtat Flacăra Olimpică prin diferite locuri, sub sloganul „sănătate – bucurie – energie”, a urmat ștafeta acesteia, purtată de sportivi din mai multe generații (anii 1950, 1960, 1970, 1980, 1990 și ultimii doi – fată și băiat – din anul 2001). Ea a fost așezată într-un mare fulg de zăpadă, alcătuit din altele 91 mai mici, cu nominalizarea Comitetelor Olimpice Naționale reprezentate la aceste JO, și ridicată, apoi, deasupra suprafeței stadionului. De fapt, fulgul de zăpadă a constituit „laitmotivul” festivității de deschidere, reprezentând pancartele particularizate ale fiecărei delegații, la defilare, în ritmurile muzicii.

După alte remarcabile „tablouri” artistice, festivitatea de deschidere s-a încheiat cu cântecul fulgului de nea: „Fulg de zăpadă, / Zboară, lumea să te vadă. / Acasă sau în depărtare, / Strălucești, oriunde, în zare!”.

Această festivitate de deschidere s-a încheiat cu un spectaculos foc de artificii.

Succes olimpicilor români! HAI, ROMÂNIA!

 

                                                                                                     Prof. Marin ȘTEFAN,

                                                       Responsabil al Comisiei de Educație și Cultură

                                             Olimpică a Academiei Olimpice Române, filiala Sălaj

Profesoara Maria PÎRVU din orașul Șimleu Silvaniei „merge” pe 90 de ani de viață. Este la un „pas” de a fi nonagenară…  Din păcate, de peste un an de zile(!), din cauza fracturii șoldului drept, este la recuperare în Policlinica-Spital „Salvosan-Ciobanca” din Zalău. Cu aprobarea dr. Vasile Petru Ciobanca – manager al acestei instituții medicale și respectând reglementările impuse din cauza pandemiei de coronavirus, am fost în vizită pentru a o vedea și a-i ura „La mulți ani cu sănătate”! Am fost bucuros să văd că lucrurile merg înspre bine și că doamna Maria Pîrvu este încrezătoare în revenirea la normalitate. I-am oferit cartea mea de publicistică și am stat mult timp de vorbă despre „noutățile” șimleuane. Printre altele, ne-am depănat amintiri din viața și activitatea noastră, cu exemple dintre cele mai edificatoare. Aflând multe „date” despre domnia sa (pe lângă cele știute), i-am propus un interviu. Mi-a spus că nu răspunde la întrebări, ca la… interogatoriu. Mi-a zis că, dacă vreau neapărat să scriu despre dânsa, să consemnez ceea ce-i pertinent dintre cele discutate, coroborate cu datele pe care mi le-a făcut cunoscute mai demult.

Maria Pîrvu s-a născut la 9 noiembrie 1932, în localitatea Chiuza, raionul Beclean, regiunea Cluj, fiind fiica lui Gavrilă și a Aureliei Plaian, alături de frații ei, Ioan și Valeria.

După cursurile școlilor primare și elementare, a absolvit Școala Medie Tehnică de Administrație Economică – specialitatea contabilitate (anul 1951) și Facultatea de Matematică-Fizică a Universității „Victor Babeș” din Cluj (anul 1954).

Și-a începutat activitatea didactică (fizică-matematică), în 1 septembrie 1954, la Școala Elementară nr. 1 din orașul Șimleu Silvaniei, raionul Șimleu, regiunea Crișana. De la 1 septembrie 1956, până la 15 octombrie 1974 a fost profesoară de fizică la Școala Medie Mixtă și la Liceul Real-Umanist (acum, CN „Simion Bărnuțiu”) din Șimleu Silvaniei. A avut funcția de președinte al Comitetului Sindical de Învățământ, la nivel de oraș, fiind membră a Uniunii Generale a Sindicatelor din România. În anul 1957 s-a căsătorit cu Gheorghe Pîrvu – profesor de limba și literatura română la această școală, având împreună doi copii: Mircea-Gheorghe și Horațiu-Sorin. În perioada 15 octombrie 1974 – 1 august 1984 a avut funcția de director al Casei de Cultură a orașului Șimleu Silvaniei. Apoi, după doi ani și jumătate de activitate la Comitetul Orășenesc Șimleu Silvaniei, a revenit în funcția de conducere a Casei de Cultură a orașului, de unde s-a pensionat la 1 decembrie 1987.

Pe Maria Pîrvu, am cunoscut-o în toamna anului 1963. Peste șase ani (1969) am avut cinstea să-mi fie nașă la căsătoria religioasă, iar în perioada 1971-1972, onoarea să fim colegi de „breaslă”, la Școala Medie Mixtă de care aminteam. În anii profesoratului, a avut o rodnică activitate didactică, bucurându-se de aprecierea și respectul generațiilor de elevi, atât la orele de fizică-matematică, cât și la cele de dirigenție. Dintre elevii săi, cei care au iubit fizica, îi amintesc pe: Emilia (Chiș) Geiger – profesoară de fizică, titulară chiar pe catedra de fizică, după transferul Mariei Pîrvu; Emil Ciani – inginer, absolvent al Institutului Politehnic „Traian Vuia” din Timișoasra (fost director general al Grupului de Șantiere Olt și Jiu, în cadrul „Trustului de Construcții Hidroenergetice”); Marioara Ghile – profesoară de fizică la Școala Gimnazială „Silvania” Șimleu Silvaniei; Teofil Chiș – absolvent al Institutului de Educație Fizică și Sport (IEFS) din București, primul „maestru emerit al sportului” în volei din Sălaj; Grünfeld Ștefan – doctor în fizică, la Universitatea din Tel Aviv (Israel). Apoi, încă din primul an de activitate, a avut, pe lângă munca de la catedră, o bogată activitate cultural-artistică cu elevii: grup vocal, dansuri populare, scenete artistice, teatru de amatori. La liceu, împreună cu Gheorghe Pîrvu, a realizat texte pentru brigăzi artistice, punând în scenă piese de teatru. Printre acestea, de o mare popularitate s-a bucurat piesa în trei acte „Profesorul de franceză” (de Tudor Mușatescu, 1948), cu spectacole la Casa de Cultură a orașului Șimleu Silvaniei, precum și în alte localități sălăjene. În anul 1990, când Liceul de Filologie-Istorie a devenit Liceul Teoretic „Simion Bărnuțiu” Șimleu Silvaniei, profesoara Maria Pîrvu a fost prezentatoarea spectacolului cultural-istoric „Simion Bărnuțiu – fiu al Sălajului”, în care soțul acesteia a avut rolul marelui om politic și gânditor român, vicepreședinte al Adunării Naționale de la Blaj din 3-5/15-17 mai 1848.

La Casa de Cultură din Șimleu Silvaniei a reorganizat activitatea: a recrutat soliști de muzică populară și muzicanți pentru orchestră, precum și pe domnul Sidon Crișan – instructor de dansuri populare. Printre apreciații soliști de muzică populară s-au aflat: Florica Pușcaș, Nicolae Bolduț, Traian Galea, Anuța Gale, Florica Moise. De asemenea, la culegerile de folclor pentru diferite obiceiuri populare românești, l-a recrutat pe domnul Laurențiu Pașca – instructor coregraf, un autentic artist amator, laureat al Festivalului Umorului „Constantin Tănase” (Vaslui, 25 iunie 1972). S-a preocupat de achiziționarea costumelor populare din diferite zone ale țării (Șimleu, Barcău, Năsăud, Țara Oașului, Alba etc.) pentru fetele și băieții din formațiile artistice șimleuane. În anul 1975 a pus în scenă spectacolul folcloric „În Sălaj, zece feciori merg la danț în sărbători” – obicei popular din comuna vecină Șimleului, Pericei. A participat cu acest spectacol, în anul 1976, la Festivalul de Folclor de la Curtea de Argeș, câștigând Marele Premiu și Trofeul Festivalului. Cu formațiile de dansuri și cântece populare a participat la diferite spectacole orășenești, județene, naționale și internaționale. De remarcat, prezența artiștilor șimleuani, în anul 1977, la  Festivalul „Săptămâna Internațională a Tineretului”  de la Wewelsburg (în Westfalia, Germania), bucurându-se de aprecierea organizatorilor și a publicului spectator.

Directoarea Maria Pîrvu a înființat o trupă de teatru formată din cadre didactice. Astfel, a pus în scenă diferite piese, iar în două dintre ele chiar a jucat. Printre acestea, amintesc: Gaițele (de Alexandru Kirițescu, 1929), având rolul principal, cel al Margaretei; Doamna ministru (de Branislav Nusic, 1929), cu rolul servitoarei; … ESCU (de Tudor Mușatescu, 1933); Titanic Vals (de Tudor Mușatescu, 1932); Gara mică (de Dan Tărchilă, 1959); Fata tatii cea frumoasă (de Ion Ghelu Destelnica, 1960). De asemenea, a reorganizat Corul Sindicatului Învățământ, și, completându-l cu alți membri, acesta a devenit Corul Casei de Cultură, dirijori fiind profesorii Traian Albu și Ilona Costinaș. Iar cu sprijinul Comitetului Județean de Cultură Sălaj a luat măsuri pentru confecționarea de costume feminine și bărbătești noi, pentru membrii corului.

Mai mult, s-a preocupat de rezolvarea problemelor legate de transportul, cazarea și masa membrilor corului la diferite festivaluri, printre care: „Răsunete Sălăjene” (Zalău, 1971); Festivalul Coral „D. G. Kiriac” (Pitești, 1972); „Toamna Băimăreană” (Baia Mare, 1973); etapa finală a Concursului Formațiilor Muzical-Coregrafice (Baia Mare, 1974); Festivalul Coral „Cetatea de Foc” (Reșița, 1974); Festivalul Coral „Ion Vidu” (Lugoj, 1975); Reuniunea Corală „Someșana” (Năsăud, 1975); Festivalul Coral „Eroi au fost, eroi sînt încă” (Deva, 1976); Reuniunea Corală „Sătmăreana” (Satu Mare, 1980).  În 1977, Casa de Cultură a participat la Guruslău și la Zalău, la filmări TV, în cadrul Emisiunii „Antena vă aparține”.

La Șimleu Silvaniei, în perioada 5-14 iunie 1980, a  avut o contribuție majoră la organizarea și desfășurarea ediției a VIII-a a Festivalului Național „CÎNTAREA ROMÂNIEI”, amplă manifestare cultural-artistică, cu prilejul sărbătoririi a 2.050 de ani de la constituirea Primului Stat Dac Centralizat și Independent sub Burebista. În plus, la Casa de Cultură s-a preocupat de  organizarea și desfășurarea diferitelor concursuri ale grădinițelor, școlilor și liceelor, precum și cele ale unităților economice din oraș, printre care: brigăzi artistice, grupuri vocale, recitaluri de poezie, dansuri populare și de salon. Iar pentru membrii orchestrei aduși din localitățile limitrofe Șimleului, a acționat pentru ca aceștia să primească locuințe.

Profesoara Maria Pîrvu este și rămâne o personalitate de referință pentru orașul Șimleu Silvaniei. A fost și este îndrăgită și apreciată de elevi, de comunitatea șimleuană și nu numai. Este credincioasă și milostivă, comunicativă și îngăduitoare, iubitoare de adevăr și dreptate, având un înalt spirit patriotic românesc. A participat la activitățile desfășurate la nivel de oraș, printre care: Ziua Națională a României, Ziua Armatei României, Ziua Eroilor, Ziua SilvanIEI, Festivalul Național de Umor, Festivalul Internațional de Folclor „La Fântâna Dorului”, Ziua Persoanelor Vârstnice și Ziua Femeii. Având o memorie foarte bună, de fiecare dată, la sărbătorirea femeii și a persoanelor vârstnice a recitat poezii, unele fiind compuse/scrise de către domnia sa! Astfel, este și rămâne o luptătoare dârză pentru afirmarea și consolidarea identității naționale.

Maria Pîrvu are gradul didactic I, Titlul de „Profesor Evidențiat” (Ministerul Educației și Învățământului, ordinul nr. 922/1972) și un CERTIFICAT de absolvire a Cursului pentru perfecționarea pregătirii cadrelor de conducere din economie și administrația de stat, secția cultură (1976).

De-alungul timpului, pentru rezultatele activității sale, profesoara Maria Pîrvu a primit diferite distincții, printre care: Medalia „A XX-a Aniversare a Eliberării Patriei ”(1964), Diplome de Excelență și de Onoare, precum și Scrisori de Mulțumire. Iar pentru activitatea desfășurată în cultură, a primit de la Guvernul României Legitimația nr. 01075/2004, prin care are acces gratuit la: teatre, cinematografe, case memoriale și alte instituții de cultură.

Apropo de poezii: mi-a recitat ultima sa poezie, scrisă, acolo, în spital. Este dedicată regretatului Gheorghe Pîrvu (7 iunie 1927 – 2 aprilie 1997) și se numește „Soțul meu”:

„Mi-e dor de tine în fiecare clipă / Și gândurile îmi sunt departe. / Te-am căutat și dincolo de moarte, / Dar tot cu amintirea am rămas. / Iubitul meu soț, ești dincolo de Cer, / Vorbesc cu tine în fiecare noapte, / Vorbesc și-ascult a tale șoapte. / Iar dacă ți-am greșit, iertare în genunchi îți cer! / E viața mea pustie fără tine și totu-i sumbru în jurul meu, / Dar mă rog ca să te aibă-n grijă Bunul Dumnezeu / Și să-ți trimită gândurile înspre mine. / Și, dacă toate acestea se vor întâmpla, / Voi putea spune fericită, / Că sunt o văduvă împlinită!”. Înduioșător…

Așadar, profesoara Maria Pîrvu este vrednică de toată lauda! Urându-i însănătoșire grabnică și viață lungă, aștept/așteptăm ziua revederii cu domnia sa, aici, la poalele falnicei Măguri a Țării Silvaniei, în orașul său îndrăgit, Șimleu Silvaniei, căruia i-a închinat și-i închină viața, atât cea profesională, cât și cea de pensionară!

                                                                                                                 Prof. Marin ȘTEFAN / UZPR,

                                                                                                                     Publicist, Șimleu Silvaniei

Motto: „Matematica nu înseamnă calcul. Calculul este făcut de mașinile de calcul. Matematicii îi aparține fantezia, imaginația, demonstrația. Toate au un caracter pur uman și nu pot fi făcute decât de oameni”.

Grigore C. MOISIL (1906 – 1973), matematician român

În timpul nefericitei pandemii de coronavirus (COVID-19), învățământul românesc a suferit și suferă, aproape, în toate planurile, din cauza alternanței desfășurării acestuia: cu prezență fizică la clasă sau online. Cei mai păgubiți sunt elevii. Ca atare, pentru îmbunătățirea calității învățământului, a creșterii cunoștințelor elevilor, multe cadre didactice au scris/editat diverse materiale de studiu: lucrări specifice, auxiliare didactice, suport de curs, fișe de lucru, teste de evaluare etc.

Printre acestea se află și Cristina-Georgeta TEIERU – profesoară pentru învățământul primar la Școala Gimnazială „SILVANIA” din orașul  Șimleu Silvaniei, care, spre sfârșitul anului 2021, a scris și a publicat auxiliarul didactic „MATEMATICA. Metode de rezolvare a problemelor de aritmetică. Clasele III – VI”. Domnia sa deține gradul didactic I (1993), fiind absolventă a Liceului Pedagogic „Gheorghe Lazăr” din Cluj-Napoca (1985) și a Universității de Vest „Vasile Goldiș” din Arad (2008), având un masterat la această universitate (2008-2010). În plus, are o bogată și rodnică activitate instructiv-educativă, atât curriculară, cât și extracurriculară, bucurându-se de respectul elevilor, părinților acestora și colegilor/colegelor, precum și de aprecierea conducerilor școlii și Inspectoratului Școlar Județean Sălaj.

Acest auxiliar didactic se alătură celorlalte 12, publicate de Cristina-Georgeta Teieru între anii 2003-2021. Are 73 de pagini, cu 10 capitole. După un „Cuvânt-înainte”, profesoara  amintește, detaliat, pașii care trebuie parcurși în rezolvarea unei probleme: analizele enunțului și conținutului; stabilirea planului de rezolvare; redactarea planului de rezolvare; verificarea răspunsului. În primele patru capitole sunt prezentate considerații generale adecvate, exemple de probleme care pot fi rezolvate prin metodele: figurativă (grafică); comparației; ipotezelor; mersului invers. Apoi, în capitolele V-X, se găsesc multiple exemple de probleme: de amestec și aliaj; de mișcare (în același sens sau în sensuri contrare); cu mărimi proporționale (părți direct proporționale, părți invers proporționale și părți luate perechi care formează rapoarte date); geometrice; care se rezolvă folosind regula de trei simplă (direct proporționale și invers proporționale) și trei compusă (metoda reducerii la unitate și cea a proporțiilor); nonstandard. La sfârșit, este redată bibliografia.

Evidențiez faptul că redactarea, coperțile și tehnoredactarea computerizată aparțin autoarei acestui auxiliar didactic, care are descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României.

Iată ce scrie profesoara Cristina-Georgeta Teieru în „Cuvânt-înainte”, de care am pomenit:

„O importantă parte din timpul lecțiilor de matematică în ciclul primar este folosită  pentru rezolvări de probleme, prin care elevul pătrunde mai adânc în înțelegerea celor studiate și prin care capătă deprinderi de muncă intelectuală foarte necesare în viață. Lucrarea «Matematică. Metode de rezolvare a problemelor de aritmetică» se înscrie pe linia eforturilor tot mai mari din ultima vreme, de a oferi elevilor lucrări care să vină în sprijinul lor pentru aprofundarea cunoștințelor de matematică. Această lucrare se adresează elevilor ciclului primar și nu numai, cadrelor didactice, părinților. Spre deosebire de alte culegeri de probleme, autoarea urmărește metode specifice folosite în rezolvarea diverselor tipuri de probleme de aritmetică, imprimând lucrării un pronunțat caracter de originalitate. Aceste metode sunt prezentate și comentate la începutul fiecărui capitol al culegerii și ilustrate prin probleme rezolvate și completate cu un număr de probleme propuse spre rezolvare. Atât prin originalitatea și diversitatea lor, dar și prin conținutul lor prezentat atractiv, problemele acoperă toată programa aritmeticii ciclului primar. În ceea ce privește gradul de dificultate, e cuprinsă o gamă largă de probleme, fiind prezentate atât probleme accesibile tuturor elevilor, dar și un număr remarcabil de probleme cu un grad ridicat de dificultate, multe vizând perspicacitatea și inventivitatea elevilor rezolvitori. În același timp, culegerea poate fi un îndrumar prețios pentru învățători și profesori, în activitatea la clasă. Prin anumite probleme cu nivel mai ridicat de dificultate, lucrarea se adresează și elevilor care se pregătesc pentru concursurile de matematică. Urez mult succes elevilor, învățătorilor și părinților în rezolvarea tuturor problemelor din culegere”.

Pentru cei interesați, acest auxiliar didactic se va găsi la Biblioteca Județeană Sălaj „Ioniță Scipione Bădescu” din municipiul Zalău și la Biblioteca Orășenească „Alexandru Sterca- Șuluțiu” din Șimleu Silvaniei.

                                                                            Prof. Marin ȘTEFAN / UZPR,

                                                                                Publicist, Șimleu Silvaniei

Motto: „Cea mai scumpă bijuterie a omului e mâna lui de aur”.

Tudor MUȘATESCU (1903 – 1970), poet, prozator, dramaturg și umorist

Salutăm lumea toată…

Este cel mai bine,
Să nu dăm mâna cu oricine…

Pumnul strâns tare,
Dă mâinii putere mare…

Mâna are-n față,
Liniile de viață…

Nu-i frumos, nici sănătos,
Să ștergem gura cu al mâinii dos…

La orice întrevedere,
Să ținem mâinile la vedere…

Să acoperim, cu mâna, gura:
Căscatul ne pocește figura…

Când podoabe pe fiecare deget se găsesc,
Obiceiul este neavenit, chiar grotesc…

Cu cinci degete putem face,
Multe și tot ce ne place…

Cu patru degete-ndoite,
Apreciem vorbele potolite…

Cu trei degete ne închinăm
Şi, evlavios, ne înclinăm…

Cu două degete ridicate,
Vrem să fim, la discuție, parte…

Iar cu un singur deget,
I-atenţionăm discret
Și-i ridicăm sau îi coborâm,
Pe toți cei răi pe-acest tărâm!

                                   Prof. Marin ŞTEFAN / UZPR,

                                         Publicist, Șimleu Silvaniei

(Între ghilimele, cântece și între paranteze, compozitori!)

„Mândro, îţi trimit  scrisoare” (Zaharia Popescu)!   

Aici, „E primăvară în ianuarie” (Gelu Solomonescu), de-a binelea.  „Aseară vântul bătea” (cântec de voie bună), parcă în „Amurg de toamnă târzie” (Alfred Alessandrescu), chiar dacă era o „Noapte de iarnă” (Ion Borgovan) şi, fiind „La oglindă” (Timotei Popovici), mă gândeam la „Ziua asta neuitată” (Vasile Popovici), dar şi la ziua de „Mâine” (Radu Şerban), delectându-mă cu  „Un cânt pentru tine” (Richard Bartzer). Mi-a fost de ajuns „Un minut” (Radu Şerban) să realizez că – „De la un timp” (Radu Şerban) – „Amorul mascat” (Ion Hartulary-Darclée) pentru fata cu „Ochii verzi” (Emanuel Ionescu) trebuie să devină „Mărturisire” (Richard Bartzer), fiindcă  „Inima mea e a ta” (George Grigoriu)!

„Da, da” (Radu Şerban), prin „Forța destinului” (Giuseppe Verdi), tu ai devenit pentru mine „Pasărea măiastră” (Ion Borgovan), care zboară „Spre soare” (George Grigoriu), transformându-se în „Steaua stelelor” (Adalbert Winkler). Zău, nu ştiu „Cine mi te-a scos în cale” (Ion Vasilescu), dar – de atunci –  „Copăcel-copăcel” (Vasile Veselovschi), „Veghez” (Constantin Arvinte), precum „Motanul încălţat” (Cornel Trăilescu), ca cei „Doi ochi frumoşi” (Noru Demetriad) să fie şi doi  „Ochi iubiţi” (Elly Roman) … de mine! „Iubito” (Henry Mălineanu), din punctul meu de vedere, „Nici o dragoste nu e ca a noastră” (Henry Mălineanu) şi,  de aceea – acum – „Joc şi cânt” (Aurel Giroveanu), pentru că,  „Te iubesc aşa cum eşti” (George Grigoriu).

Dragă Ana Lugojana (Filaret Barbu), e o noapte cu „Clar de lună” (Alexis Catargi), când  „Prind visele aripi” (Tiberiu Olah) şi, de aceea, mă duc la culcare cu gândul că, „Cerul n-are gratii” (Radu Şerban) şi că, „Viaţă visului vom da” (Teodor Bratu), în timp ce tu  „Dormi cu zâmbetul senin” (Zaharia Popescu) în  „Oraşul fără noapte” (Mauriciu Vescan), pentru mine.

M-am trezit, chiar, când „Zorile” (Temistocle Popa) fac loc pentru „Ziua asta meritată” (Vasile Popovici), de care vorbeam. Aşadar, acum, în „Zori de zi” (Gherase Dendrino), îţi spun că  „Azi noapte te-am visat” (Ion Vasilescu), pe tine, „Steaua tinereţii” (Liviu Rusu) mele. „E de necrezut” (Henry Mălineanu) ce se-ntâmplă cu mine, „Parcă ne-am cunoaşte de când lumea” (Marius Mihail), iar  „Ochii tăi frumoşi” (Iosif Paschill), adică,  „Ochii verzi” (Emanuel Ionescu), sunt pentru mine o „Eliberare” (Vasile Popovici).

„Iubire, iubire” (Radu Şerban), să ştii că, „Frumoasă-i visarea” (Temistocle Popa), cel puţin în „Lumea mea” (Teodor Teodorescu), dar,  „Dacă-ar fi, ce bine-ar fi” (Vasile Veselovschi) să fie şi în „Şcoala femeilor” (Ion Dumitrescu), adică şi în …lumea ta! Acum  „Se face ziuă” (Constantin Nottara), chiar, „Răsare soarele” (Ion Dumitrescu) şi cred că, „Nu-s stelele devină” (Temistocle Popa) dacă,  în „Avalanşa” (Tibeiu Olah) pornirilor mele, „Iubesc femeia” (Ionel Fernic) visurilor mele!

Da, „Iubito, cu ochii verzi ca marea” (Ionel Fernic), „M-am născut în România” (Petre Mihăescu) şi-ţi spun, sincer: „Te iubesc” (Mişu Iancu), pentru că,  „În tot ce e frumos pe lume” (Elly Roman), „Tu” (Vasile Veselovschi) eşti –  pentru mine – „Rubinul miraculos” (Ion Nonna Otescu) din „Constelaţia omului” (Tiberiu Olah). „Dacă nu eşti lângă mine” (Vasile Veselovschi), simt cum, în „Setea” (Theodor Grigoriu) mea de iubire, „Nu te pot uita” (Nicolae Kirculescu) şi aştept o  „Revedere” (Nicolae Lungu), pentru că, „Toată lumea are un dor” (Timotei Popovici).

„Îţi mai aduci aminte, doamnă” (Ionel Fernic), când, „Tropa – tropa” (Elly Roman), „Pe drumul tinereţii” (Vasile Timiş), cu „Frânturi din suflet” (Iosif Paschill) îţi trimiteam „Dorinţa” (George Popescu), vrând să prind… „Lozul cel mare” (Henry Schwartzman)? „Trecut-au anii” (Paul Jelescu), dar, nu-i „Prea târziu” (Radu Şerban) să-ţi spun că, „Bat iar drumul către tine” (Marius Mihail), acum în iarnă, care-i, de fapt, „Cea mai frumoasă toamnă” (George Grigoriu) din viaţa mea! Totuşi, „Parcă-a fost ieri” (Nicolae Kirculescu) şi  „Aşa-mi bate inima” (Ion Vasilescu) când te văd, fiindcă  am  „Întâlnire cu dragostea” (Nicolae Kirculescu) demult visată…

Draga mea, „Aştept mereu” (Marius Mihail) o „Reverie” (Richard Bartzer) în  „Taina” (Mihail C. Andricuţi) noastră, întrucât, „Cu dragostea nu se glumeşte” (Constantin C. Nottara). De aceea, „Te chem” (Richard Bartzer) să-nţelegi că, „Nu poţi uita” (Florentin Delmar) „Clipa de atunci” (Noru Demetriad), când –  „La Gorunul lui Horea” (Gelu Solomonescu) – pentru amândoi a fost  „O zi de neuitat” (Florentin Delmar), dansând „Hora tinereții” (Teodor Bratu) și cântând cu „Tilinca” (Tiberiu Alexandru), după ce am mâncat „Două mure și-o căpșună” (Gelu Solomonescu). Acum, pentru mine, „Numai tu” (Doru Demetriad) eşti: „Aurul Rinului” (Richard Wagner), pe care vreau să-l am; „Zâna munţilor” (Iosif Ivanovici), pe care doresc  s-o iubesc mereu; „Porumbelul alb” (Florin Eftimescu), pe care să-l mângâi duios; „Vârful cu dor” (Ion Hartulary-Darclée), pe care să-l ating, înălţător, şi „Victoria” (Dumitru Eremia) mea sentimentală!

„Dragă  şi  iar  dragă”  (Ion Vidu), văd că o ţin – una şi bună – ca  „Păcală” (Sabin V. Drăgoi), „Când însuşi glasul” (Paul Jelescu) tău ar trebui să-l aud. Aşadar, nu vreau să ne-nţelegem  ca „La piaţă” (Mihail Jora), fiind „Departe” (Marius Mihail) de mine acest gând. De aceea, „Mi-e teamă să te cert” (Radu Şerban), când n-ai vreo vină! „De s-ar vinde dragostea” (Ion Croitoru), ca la „Târgul de fete” (Filaret Barbu), ar fi altceva, dar nici aşa n-ar fi bine, ca „Slugă la doi stăpâni” (George Pascu). „De la un timp” (Radu Şerban), „Desfăşurarea” (Ion Dumitrescu) evenimentelor era să cadă în derizoriu, când „Erculeanul” (Iacob Mureşan) a uitat că, „Cu dragostea nu se glumeşte” (Constantin C. Nottara). Atunci, au căzut „Picături din Cer” (Marius Mihail), spunându-mi că, „Pe strada mea e toamnă iar” (Emanuel Ionescu ), unde „Ciocârlia” (Sabin V. Drăgoi) anunţa că tu „Eşti dragostea mea” (Nicolae Kirculescu). Știu că „Iubirea nu-i un simplu TE  IUBESC” (Mauriciu Vescan) şi, mai ales, „Să nu glumeşti cu ochi frumoşi” (Ionel Fernic). De-atunci,  „Cântă inima mea” (Vasile Veselovschi) şi-ţi trimit, adesea, „Un cântec de departe” (Radu Şerban), fiind „La un pas de fericire” (Radu Şerban), chiar dacă, „Tu nu-mi ceri luna” (Radu Şerban) şi, pentru mine, „E atât de bine” (Richard Bartzer).

„Mai ştii” (Eugen Teger) – cum „Prietenia ni-i dragă” (Vasile Timiş) la amândoi –  „Poate cauţi şi tu” (Gherase Dendrino) „Dorurile mele” (muzică necunoscută pe versurile lui Octavian Goga). Nu, nu „E prea târziu” (Vespasian Vasilescu), pentru că, „Nu-i niciodată prea târziu” (Ioanin Lupescu), ţi-o spune „Iubirea ta” (Temistocle Popa) adevărată. Să „Înţeleg” (Ion Vasilescu), „Frumoasa mea cu ochii verzi” (Ion Mânzatu), că nu-nţelegi  „Romanţa dragostei” (Aurel Giroveanu)? Nu, nu cred că ţi „S-a dus amorul” (George Popescu) şi nici nu-i bine „Să treci prin lume fără dor” (Alexandru Leon). Acum pot spune: „Stai, tinereţe, pe loc!” (Noru Demetriad), căci, „Mai am un singur dor” (Guilelm Şorban), acela  „Să nu ne despărţim” (Gherase Dendrino), să pot să-ţi demonstrez „Poema ochilor” (Ionel Băjescu-Oardă), să iubesc „Ochii tăi frumoşi şi limpezi” (Iosif Paschill) şi să dau dezmierdări „Argintului din părul tău” (George Grigoriu).

Tu, dragoste divină, „Îţi aminteşti?” (Alexandru Corfescu), „Nu se poate!” (Henry Mălineanu) să nu-ţi aminteşti câte am făcut „Pentru tine” (Marius Mihail), fiindcă, „O mândrie am pe lume (Vasile Timiş). Tu  „Râdeai…” (Ionel Băjescu-Oardă), poate o faci şi acum, văzându-mi  „Gelozia, bat-o vina” (Aurel Vieru), dar eu am crezut, întotdeauna, „Din zori până-n zori” (Dumitru Bughici), c-am făcut „Pasul drept” (Stelian Dinu), să maoră … „Mincinosul” (Gheorghe Cucu)!

Spuneam că, „Mi-e teamă să te cert” (Radu Şerban) şi, de aceea, „Te caut” (Florentin Delmar) oriunde-ai fi, deoarece „Două inimi nu-mi dau pace” (Gheorghe Dima), a ta şi a mea! „Cât aş vrea” (Adalbert Winkler) să fim „În excursie” (Richard Bartzer), în „Poiana cu flori” (Temistocle Popa), lângă un „Pârâiaş cu apă lină” (Emanuel Elenescu) şi –  oferindu-ţi  multe „Panseluţe albăstrele” (Elly Roman), toţi  „Trandafirii” (Sergiu Sarchizov), „Nufărul roşu” (Ion Vasilescu) cel frumos,  „Un firicel de floare albastră” (Ion Vasilescu), „Lalele” (Temistocle Popa) în culoarea preferată, un buchet de „Flori de câmp” (Ion Zirra), „Mărgăritare” (Adalbert Winkler) superb mirositoare, chiar „Florile dalbe” (Timotei Popovici) – să-ţi arăt, în „Cântec de leagăn” (Gheorghe Fira), cum „Iubesc femeia” (Ionel Fernic), acolo, „La umbra ta” (Radu Şerban), pentru că, „Mi-eşti dragă” (Alexandru Leon) şi „Mi-e dor” (Nelu Danielescu), „Mi-e tare dor” (Angela Moldovan), de tine!

Fată cu ochii verzi, „Ştiu că mă iubeşti şi tu” (Ion Vasilescu), dar, „Dacă iubeşti cu-adevărat” (Radu Şerban), „Spune-mi ce să fac” (Vasile Veselovschi), întrucât vreau să mă crezi şi să nu mă pierzi, spunând – doar – „A fost prietenul meu” (Radu Şerban). „Să nu te superi dacă plâng” (Gherase Dendrino), pentru  că  aş avea „O strângere de inimă” (Ion Vasilescu) dacă aş şti că, „Nu-ţi pare rău când vezi că plâng” (Ion Vasilescu). De aceea, te rog, „Nu m-abandona” (Augustin Bena), pentru că, eu  „Te-aştept la poarta amintirii” (Nelu Danielescu), mereu. Ar fi penibil să-mi reproşez că, „În zadar alerg pământul” (Gheorghe Dima), ca să  „Te-aştept pe-acelaşi drum” (Aurel Maxiny), făcând pe „Trubadurul” (Mihăilescu Toscani). Nu sunt „Prinţ  şi cerşetor” (Laurenţiu Profeta), „Avarul” (Stefan Mangoianu) sau „Unchiaşul sărăcilă” (Ion Dumitrescu) şi nici „Regele munţilor” (Timotei Popovici), „Ştefan cel Mare” (Iacob Mureşan) şi… Sfânt  sau  un „Crai-Nou” (Ciprian Porumbescu). „Habar n-ai tu” (Ion Vasilescu) cine sunt… Eu „Sunt un om cum altul nu-i” (Gelu Solomonescu). Ştii ceva? „De-ar fi dorul” (cântec din Ardeal) tău cât al meu, ai afla –  repede şi uşor –  cine sunt!…

Atunci când vei pleca la „Târgul de fete” (Filaret Barbu) și „Când depărtarea ne va despărţi” (Ion Vasilescu), te rog, „Nu-mi lua iubirea, dacă pleci” (Marius Ţeicu). Iar dacă „Ai milă, nu pleca, rămâi!” (Stelian Ionescu).

Te sărută, „Atât de dulce… ” (Ionel Băjescu – Oardă), un „Prieten drag” (Radu Șerban) și-ți spune: „Hai noroc și iar noroc” (Gelu Solomonescu)!

Barbu Lăutaru (Gheorghe Ciobanu).

 

                                                                   Prof. Marin ȘTEFAN,

                                                            Publicist, Șimleu Silvaniei

.  Gândirea e totdeauna creatoare, căci a pricepe înseamnă a descoperi că ceva e altceva decât credeai că este…

.  Un profesor de drept este și de fapt.

.  Mare lucru e să fii ceea ce ești: OM!

.  Inteligența nu este talent intelectual, ci virtute morală. Inteligența înseamnă a pricepe ce nu-ți convine. Să înțelegi ce-ți convine, poate face oricine…

.  În viață, fiind tot mai util, a devenit… necesar!

.  Îl laudă în ansamblu și îl cântă solo…

.  Fă binele în văzul copiilor/elevilor, ca să te imite!

.  Mai bine „pas cu pas”, decât… „târâș-grăpiș”!

.  Dascălii și elevii fără dorințe sunt lucruri!

.  Profesorul care a rămas necunoscut, se crede tânăr.

.  De consiliul școlii mai scapi, dar de părinți nu…

.  Succesele aduc amici. Eșecurile, prieteni înflăcărați!

.  Învață-te să te dezveți!

.  Cel mai bine e să pui virgulă unde alții pun punct…

.  De când a apărut „pardon”, totdeauna se întâmplă greșeli…

.  Tinerii le reproșează vârstnicilor faptul că îmbătrânesc prea încet!

.  Șprițuită trebuie să fie mașina, nu șoferul…

.  Nu râde de cel care cade până nu vezi cine-l ridică!

.  Mediocritatea poate să ridice, dar nu știe să coboare…

.  Are, uneori, gânduri, care, dacă le-ar pipăi, i-ar produce arsuri cumplite!

.  E frumos să ceri iertare după ce ai greșit; e înțelept să nu fii nevoit să ceri iertare!

.  Ferește-te de directorul tânăr, ca de bărbierul bătrân!

.  Prietenia reînnodată seamănă cu un fals în acte publice…

.  Mai mult decât cuvintele contează ecoul lor!

.  Toți suntem, într-un fel sau altul, ceilalți…

.  Subalternul și-a împrumutat șeful. De atunci, fiecare a uitat de… datorie!

.  Cel mai bun inspector este acela pe care, când îl cauți, nu-l găsești.

.  Când pregătirea e grea, lecția e ușoară!

.  Capul plecat, ministrul nu-l taie.

.  Să te lași dus de vânt este o ambiție de frunză moartă…

.  Cere mult de la tine însuți și nu cere nimic de la ceilalți!

.  Excesul de severitate produce ură. Excesul de îngăduință produce haos…

.  Poartă-te bine cu corpul tău, dacă vrei să-ți rămână sufletul în el!

.  Cine știe să descifreze privirile femeilor nu mai are nimic de învățat!

.  Pe strada „Mai târziu” se ajunge în piața… „Niciodată”!

.  De Crăciun, unii oameni sunt… bine făcuți!

.  În noaptea de Revelion, toți suntem între două vârste: cea de anul trecut și cea de anul viitor!

 

                                                            Prof. Marin ȘTEFAN / UZPR,

                                                                Publicist, Șimleu Silvaniei