Moto: “Nu-l poţi învăţa nimic pe om; îl poţi ajuta numai să găsească răspunsul în el însuşi”.
(Galileo Galilei, 1564-1642, fizician şi astronom italian)

De 15 ani activează pe tărâmul educaţiei, formând – deopotrivă – caractere şi capacităţi specifice matematicii, aşa cum şi-a dorit din adolescenţă. Sorina-Rodica HAIDUC este profesoară de matematică, titulară şi cu gardul didactic I, la Colegiul Naţional “Simion Bărnuţiu” din Şimleu Silvaniei , obţinând locul întâi pe judeţul Sălaj, la concursul de titularizare. La 39 de ani, domnia sa are un C.V. impresionant, demn de toată lauda. Este absolventă a Universităţii “Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, promoţia 1994 şi are o bogată experienţă profesională, dobândită prin multiple acţiuni de educaţie şi formare, atestate sau certificate de: Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării; Universitatea “Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca; Inspectoratul Şcolar Judeţean Sălaj şi Casa Corpului Didactic Sălaj. În plus, doamna profesoară Sorina-Rodica Haiduc a participat activ la proiectele internaţionale de tip Comenius “CEES” (Comparing European Educational System) şi “DDL” (Development, Design, Learning), în parteneriat cu şcoli din Austria, Bulgaria, Franţa, Germania, Grecia, Italia, Luxemburg şi Norvegia. De asemenea, este coautoare la cărţile: CEES – International Comparation in Mathematics (2004), Ghid Metodic – Bacalaureat (anii 2007, 2008, 2009), Tradiţie şi modernitate într-o “ŞCOALĂ EUROPEANĂ” (2009) şi la mai multe culegeri de probleme de matematică, publicând articole în reviste de specialitate. Toate acestea au contribuit la o profundă formare profesională şi la dobândirea de numeroase aptitudini şi competenţe profesionale, personale, sociale, tehnice şi organizatorice. Ele s-au materializat admirabil prin rezultatele obţinute cu elevii la clasă şi, mai ales, la concursurile şi olimpiadele şcolare de matematică, culminând cu succesele eminentului elev Cătălin George Ţurcaş (clasa a XII-a C): Medalia de Argint la faza naţională a Olimpiadei de Matematică şi Medalia de Argint la Olimpiada Internaţională de Matematică “China Western Mathematical Olympics – 2008”, participând şi la programul de pregătire “Awesome Math” de la Universitatea Stanford (SUA, 2009). Pentru aceste realizări remarcabile, Sorina-Rodica Haiduc a fost distinsă cu diplome de onoare şi de excelenţă, precum şi cu plachete omagiale, la nivel naţional, interjudeţean, judeţean şi orăşenesc, iar în anul 2005, a fost declarată “Profesorul Anului”, categoria ştiinţe reale şi aplicate, Junior Achievement, România.

– De unde a “încolţit” profesia de dascăl şi de ce, tocmai, cea de profesoară de matematică ?

– Încă din copilărie, mi-a plăcut “joaca cu cifrele”, participând la concursuri şi olimpiade şcolare în cadrul ştiinţelor exacte (matematică, fizică ), însă, marea pasiune a fost şi a rămas matematica. Probabil e şi o trăsătură de familie, având în vedere legătura membrilor acesteia (acum pensionaţi) cu matematica. Chiar dacă, în adolescenţă, am fost tentată să urmez o facultate tehnică, la sfârşitul liceului mi-am urmat pasiunea pentru matematică şi am decis să frecventez cursurile Facultăţii de Matematică din cadrul Universităţii “Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca. Pe durata studiilor universitare, am efectuat practica didactică la licee renumite din acest frumos municipiu, Cluj-Napoca, capitala Ardealului, precum: “Racoviţă” şi “Mihai Eminescu”, simţind, atunci, că viaţa mea profesională va fi legată de catedră. Ca atare, în anul trei de facultate, a trebuit să optez între a urma cercetarea în matematică sau matematica-didactică. Aşa am ales catedra.

– Este “uşoară” viaţa profesorului de matematică ? Ce viitor va avea această “materie” în procesul instructiv-educativ, cel de formare a capacităţilor pentru viaţă la tinerele generaţii ?

– Pentru mine, stilul muncii la clasă depinde de mai mulţi factori. Sunt momente în care folosec activităţi frontale, îndeosebi, la predarea materiei, combinate cu învăţarea centrată pe elev. încerc să transmit informaţiile elevilor mei, în aşa fel, încât acestea să fie cât mai bine recepţionate şi – foarte important – înţelese. Astfel, acord acelaşi interes major instructiv-educativ şi formativ pentru toţi elevii. Fiind profesor coordonator al Comisiei de Asigurare a Calitaţii în Învăţământul Preuniversitar, la nivelul colegiului, am avut şi am de întocmit foarte multe rapoarte şi situaţii statistice, prin care se evaluează calitatea actului educaţional. Începutul a fost puţin mai dificil, până când noile orintări şi reglementări în procesul instructiv-educativ mi-au devenit familiare. Aşa am ajuns ca, relaţia mea – empatia cu elevii, cu părinţii acestora, cu minunaţii mei colegi şi echipa managerială – să fie una extraordinară, de înţelegere şi de respect reciproc. Vocaţia profesională, acel har Dumnezeiesc, dar şi cumulul de calităţi psiho-pedagogice, inerente unui dascăl bun, este o binecuvântare pentru acesta. Prin cultura noastră generală şi de matematicieni, cu simţul nostru psiho-pedagogic, contribuim la dezvoltatrea şi consolidarea gândirii tânărului, a atenţiei şi memoriei acestuia, stimulând deprinderea şi aptitudinea de cunoaştere şi înţelegere a problematicii unui fenomen, a unei situaţii existenţiale. Informând şi formând abilităţi necesare, luminăm mintea elevului, trezindu-i interesul pentru viaţă, pentru integrarea lui socială viitoare. Sunt convinsă că, un bun matematician va reuşi în viaţă. Acesta va fi o persoană echilibrată emoţional, raţională şi cu o mare putere de analiză. Matematica a fost, este şi va rămâne “regina ştiinţelor” şi, aşa cum spunea renumitul matematician rus, Nikolai Ivanovici Lobacevski (1792-1856), “nu există nici un domeniu al matematicii, oricât de abstract ar fi acesta, care să nu se dovedească, mai devreme sau mai târziu, aplicabil fenomenelor lumii reale”.

– Ce ” anume” a contribuit la obţinerea performaţelor notabile din cariera dumneavoastră didactică ?

– Am afirmat şi am susţinut, cu diferite prilejuri, că, obţinerea de performanţe deosebite este – în primul rând – rezultatul muncii asidue depuse de elevi, de aceşti copii minunaţi, care-şi sacrifică – pe altarul matematicii – o parte din copilărie şi adolescenţă. Desigur, acest lucru nu ar fi suficient, dacă elevii nu ar fi dirijaţi, încurajaţi şi sprijiniţi în munca lor. Înclinaţia spre matematică şi inteligenţa lor nativă, alături de pasiune şi multe ore de muncă perseverentă, alcătuiesc secretul performanţei. Săptămânal, lucrez – în afara muncii didactice de la clasă – cu elevii performeri, în mod benevol, neremunerat, cu foarte multă plăcere. An de an, elevii pe care i-am pregătit au obţinut multe premii şi menţiuni la olimpiadele şcolare ( fazele locale, judeţene, naţionale şi internaţionale), la Concursul Internaţional “Cangurul” şi cel naţional de “Evaluare în Educaţie”, precum şi la concursurile interjudeţene de matematică “Grigore Moisil” şi “Teodor Topan ” (un apreciat poet şi emerit profesor de matematică şimleuan, plecat prea devreme dintre noi !) . Mai mult, promovarea “Tele-Catalogului”, o inedită aplicaţie informatică pe “internet” la colegiul nostru ( secretizată şi particularizată fundamental !), care permite accesul părinţilor la informaţii privind situaţia şcolară: note, absenţe etc., este mai mult decât salutară.

– Cum vedeţi educaţia, învăţământul românesc, în viitor ? Dacă aţi fi la început de drum, tot profesoară de matematică aţi vrea să fiţi?

– Educaţia, cu tot ceea ce ţine de învăţământ, este cea mai importantă prioritate a unei naţiuni, cea care-i formează pe toţi, în toate profesiunile. Mi-aş dori să fie mai multă seriozitate, chiar mai multă exigenţă şi pasiune, atât la nivel naţional, cel diriguitor, cât şi local, în rândul elevilor şi al cadrelor didactice. Ajunge cu perpetua reformă din ultimii 20 de ani ! De aceea, sunt optimistă şi sper că învăţământul românesc va urma un curs ascendent. Cu siguranţă, tot profesoară şi numai de matematică aş dori să fiu. Nu pot “să mă văd” în alte locuri de muncă, decât la şcoală – acest loc cu har divin – alături de elevi şi colegi.

Dintotdeauna, şimleuanii au fost avizi de cultură, au fost oameni cu frica de Dumnezeu, harnici şi mai ales ospitalieri şi deschişi. Concertul de colinde, “O ce veste minunată”, organizat de Centrul Cultural şi devenit deja tradiţional, desfăşurat în aceste zile la Casa Orăşenească de Cultură, a reuşit să demonstreze că acest aşezământ de cultură este deja neîncăpător, demersurile făcute pentru reabilitarea şi redimensionarea sa, fiind o cerinţă imperioasă şi care va facilita accesul la actul de cultură tuturor locuitorilor bătrânei urbe de sub Măgura.

Colindatul este un obicei străvechi, cei dintâi colindători fiind păstorii care au venit la peştera luminată unde s-a născut Pruncul Iisus şi bucurându-se de acest semn ceresc si de glasul îngerilor au vestit degrabă in cetatea Betleemului minunea la care au fost martori. Colindul este o nepreţuita zestre spirituală, pe care o moştenim din moşi-strămoşi iar poporul român a păstrat un sens adânc al călătoriei spre Betleem a magilor de la Răsărit şi al închinării păstorilor; transpunându-l într-unul dintre cele mai frumoase obiceiuri, acela al colindatului. Într-un concert de colinde ascultăm texte înălţătoare, multe de origine folclorică, fermecătoare prin prospeţimea cu care înfăţişează un eveniment atât de copleşitor precum cel al venirii în lume a Fiului lui Dumnezeu. Deşi propune un cadru diferit de cel în care au fost create colindele, prelucrarea cultă şi interpretarea artistică într-un concert nu afectează puritatea lor şi nici nu anulează sensul obişnuit al colindatului, afirmându-l preponderent pe cel spiritual.

Cei care colindă şi noi, cei colindaţi, intrăm în aura tainică a sărbătoririi Naşterii lui Iisus Hristos ca o ceată care, în drumul spre Betleem, se va însoţi, cu smerenie, cu cetele îngerilor ce cântă “Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire.” Din vremuri vechi, colindele, datinile si obiceiurile noastre de Crăciun au fost o adevărată şcoală de virtuţi morale, întărind simţămintele de frăţietate şi de bună înţelegere. Colindătorii cântă cu încredinţarea că sunt solii unei lumii mai bune, că poartă cu ei binecuvântarea Domnului care a venit intre noi “Să se nască si să crească, sa ne mântuiască” cum spun ei. Colindele ne înalţă sufleteşte, ne înnoiesc făptura interioara, ne apropie unii de alţii, ne fac mai buni, mai iubitori, mai iertători, mai credincioşi, intr-un cuvânt ne picura in suflete acea linişte si acel echilibru moral ce ne este atât de necesar in călătoria vieţii.

Crăciunul este Sfânta sărbătoare a Naşterii Domnului – Crăciunul este sărbătoarea bunătăţii lui Dumnezeu, care prin Fiul Său, îl salvează pe om, îl eliberează din starea de singurătate, aducându-l la unicitatea bucuriei şi trăirii comuniunii cu Dumnezeu, pentru că:

“Dumnezeu nu locuieşte printre cei care se urăsc, se ceartă, se duşmănesc, se înveninează şi se invidiază.Crăciunul este o chemare să ne lepădăm de orice violenţă, de orice răutate şi să ne deschidem inimile şi mâinile pentru oameni aflaţi in suferinţă, scriind cuvântul PACE pe chipul lor. Sărbătoarea Crăciunului este o chemare sfântă la puritate, la curăţire sufleteasca si la innoirea vieţii pentru a-L primi pe Hristos cel venit la noi plin de har si de adevăr” (Ioan1,14).

În acest spirit înălţător s-a desfăşurat a X -a ediţie a concertului de colinde, la care au participat şimleuani de toate etniile şi confesiunile, pentru că Dumnezeu este unul şi nu are nici culoare politică, nici etnie, nici confesiune religioasă.