All posts by Administrator

Ziua Internațională pentru Reducerea Riscului Dezastrelor Naturale

Ziua Internațională pentru Reducerea Riscului Dezastrelor Naturale a fost marcată în 12 octombrie 2018, printr-un curs de prevenție și prevenire pentru 300 de elevi de la Școala Gimnazială  „Silvania” Șimleu Silvaniei și de la Colegiul Național “Simion Bărnuțiu”, organizat de Crucea Roșie Sălaj, voluntarii Subfilialei Șimleu, și Centrul Național de Informare și Promovare Turistică.

Ghiurco Corina, coordonator al Serviciului SMURD din cadrul Inspectoratului pentru Situații de Urgență (ISU) “Porolissum” Sălaj, a vorbit despre tehnicile de bază pentru prevenirea și supraviețuirea în caz de dezastre: incendii, inundații, cutremure, alunecări de teren, căderi de zăpadă, perioade de caniculă, precum și atacuri teroriste.

Elevii prezenți la curs au primit fiecare câte un ghid de instruire, dar și informații esențiale despre toate tipurile de dezastre care ar putea pune viața oamenilor în pericol.

Eva Mozes Kor, supraviețuitoare de la Auschwitz, și-a spus povestea la Șimleu Silvaniei

Eva Mozes Kor, supravieţuitoare a experimentelor făcute pe gemeni de doctorul german Mengele, la Auschwitz, a rememorat marţi, 9 octombrie, la Muzeul Memorial al Holocaustului din Şimleu Silvaniei, în faţa a peste 100 de elevi şi profesori din localitate, o parte din experienţele traumatizante trăite în lagărul de concentrare, împărtăşind totodată celor prezenţi învăţămintele pe care le-a tras după peste opt decenii de existenţă.
Originară din localitatea Porţ, Eva Mozes, acum stabilită în Statele Unite ale Americii, a fost prezentă la Şimleu Silvaniei cu ocazia manifestărilor organizate în fosta sinagogă de Ziua Naţională de Comemorare a Victimelor Holocaustului.
Supravieţuitoarea de la Auschwitz a fost întâmpinată la Şimleu Silvaniei de fosta ei colegă de şcoală, Lucia Paşca, de directorul Muzeului Holocaustului, Daniel Stejeran, de preşedintele Comunităţii Evreilor din Zalău, Dan Has, precum şi de peste 100 de elevi şi profesori din localitate.
Eva Mozes le-a împărtăşit celor prezenţi câteva aspecte din experienţa traumatizantă din lagărul german, unde a fost deportată în perioada 1944-1945, la vârsta de doar 10 ani.

„Sunt supravieţuitoare a lagărului de la Auschwitz, o supravieţuitoare a experimentelor lui Mengele şi acum, la 84 de ani, încă încerc să supravieţuiesc acestor zile. La vârsta de 10 ani – mulţi dintre voi aveţi aceeaşi vârstă – am fost dusă în acele vagoane de transport fără apă, fără alimente, iar patru zile mai târziu uşile vagoanelor s-au deschis şi în mai puţin de 10 minute întreaga mea familie a dispărut de lângă mine. (…) Eram 13 perechi de gemeni. Eram şi băieţi şi fete. Am trecut prin tot procesul de la Auschwitz, am fost raşi în cap, am fost dezbrăcaţi şi apoi îmbrăcaţi cu hainele de lagăr şi am fost tatuaţi. Din acel moment nu mai aveam un nume, ci mai aveam doar un număr: A7063. Iar apoi ne-au dus în barăci de lemn, cu trei rânduri suprapuse de paturi, infestate cu gândaci şi păduchi. Eram nişte copii mici, departe de mila oamenilor, dornici de îmbrăţişarea mamei. Dar aveam acea determinare de a mai trăi încă o zi. În acea noapte, şobolanii care alergau prin încăpere m-au speriat foarte tare şi, mergând spre latrină, am văzut şi trei corpuri ale unor copii care erau morţi şi asta m-a speriat cel mai tare. Eu şi Miriam, sora mea, ne-am promis că orice ar fi, nu vom sfârşi în acel loc”,  a povestit Eva Mozes.

Aceasta a precizat că atât ea, cât şi sora sa, Miriam, au fost supuse la numeroase experimente. Miriam a aflat abia după eliberarea din lagăr că experimente au făcut ca rinichii ei să nu se mai dezvolte, fapt ce i-a cauzat numeroase suferinţe în timpul sarcinilor cu cei trei copii şi care a dus, în cele din urmă, la nevoia unui transplant de rinichi, donatoarea fiind chiar Eva.

„Am primit foarte puţină mâncare şi zilnic eram supuşi experimentelor. (…) Zile la rând mi se lua sânge din braţul stând şi mi se dădeau minim cinci injecţii în braţul drept. N-am ştiut atunci ce fel de injecţii ne făceau, ce substanţe ne introduceau în corp şi nu ştiu nici astăzi. (…) Am trecut peste aceste experimente. Am fost adusă la cel mai scăzut nivel de umanitate posibil. (…) Din 3.000 de copii, din 1.500 de cupluri de gemeni, doar 200 au reuşit să supravieţuiască”, a precizat supravieţuitoarea Holocaustului.

Eva Mozes a ţinut să le împărtăşească celor prezenţi nu doar suferinţa prin care trecut, ci şi cele mai importantele lecţii de viaţă pe care le-a învăţat în cei 84 de ani de existenţă. Ea i-a îndemnat pe tineri să nu aibă prejudecăţi faţă de persoane pe care nu le cunosc, să manifeste respect reciproc, să aibă o gândire pozitivă şi să se gândească în fiecare dimineaţă ce pot face, mai mult sau mai puţin, pentru o lume mai bună.
(…)
Eva şi sora ei geamănă Miriam s-au născut în 1934 în satul Porţ, în singura familia de evrei din localitate. Membrii familiei sale, respectiv cele două surori gemene şi încă două fete, alături de părinţi, au fost deportaţi în 1944 la Auschwitz. Exceptând gemenele, familia Mozes a fost exterminată în lagărul de concentrare german, Eva şi Miriam fiind lăsate în viaţă pentru a fi supuse de către medicul Mengele, alături de alte 1.500 de perechi de gemeni, la experimente genetice.
Gemenele au fost eliberate din lagăr de către armata rusă în ianuarie 1945. Miriam a decedat în anul 1993, din cauza unei forme rare de cancer, pe care Eva o atribuie experimentelor făcute de doctorul Mengele. Eva s-a căsătorit în 1960 cu Michael Kor, şi el supravieţuitor al Holocaustului, alături de care s-a mutat în SUA, devenind cetăţean american.
În anul 2014, cu prilejul revenirii în satul natal, la Porţ, în faţa locului unde s-a aflat casa familiei Mozes au fost montate, în cadrul unui proiect de comemorare a victimelor Holocaustului, şase plăcuţe Stolpersteine, pentru a comemora fiecare membru al familiei Mozes: Alexander Mozes – tatăl; Jaffa Mozes – mama; Edit Mozes – sora; Aliz Mozes – sora; Miriam Mozes – sora geamană şi Eva Mozes Kor.

Sursa: AGERPRES / (A – autor: Sebastian Olaru, editor: Nona Jalbă, editor online: Alexandru Cojocaru)
Credit foto: Sălajul Pur și Simplu

INTOCMIRE PUZ PENTRU INTRODUCERE IN INTRAVILAN IN VEDEREA CONSTRUIRII UNEI HALE PENTRU DEPOZITARE MATERIALE RECICLABILE

Denumirea lucrarii: INTOCMIRE PUZ PENTRU INTRODUCERE IN INTRAVILAN IN VEDEREA CONSTRUIRII UNEI HALE PENTRU DEPOZITARE MATERIALE RECICLABILE
Beneficiari: POP ADRIAN-DOMITIAN si sotia POP MONICA-ELENA, Localitatea Pusta, nr. 82, oras Simleu Silvaniei, jud. Salaj
Proiectant: S.C. BIA.CZ.URB S.R.L., B-dul M. Viteazul, nr. 16/O1/5, 450025, ZALĂU, jud. SĂLAJ, Tel: 0747112340, CUI: 37717161/08.06.2017, Proiect Nr. 893/2018
Amplasamentul lucrarii: Sat Cehei extravilan, strada DJ 108F, nr. FN, oraa Simleu Silvaniei, jud. Salaj

Anunt public ziar initiere

Raport etapa initiere PUZ

Anunt public ziar

MEMORIU GENERAL AFERENT PUZ

REGULAMENT LOCAL DE URBANISM AFERENT PUZ

U01 INCADRAREA IN ZONA

U02 SITUATIA EXISTENTA

U03 REGLEMENTARI URBANISTICE

U04 ECHIPARE EDILITARA

Proces verbal sedinta publică

Raport de informare si consultare public

„Enescu pe înțelesul tuturor” – concert la Șimleu Silvaniei

Primăria din Șimleu Silvaniei și Centrul Național de Informare și Promovare Turistică au organizat în data de 7 octombrie concertul conferință – „Enescu pe înțelesul tuturor”.

Baritonul Ștefan Ignat și pianista Ioana Maria Lupașcu au interpretat fragmente din opera Oedipe, într-un limbaj muzical ce apropie muzica de public. Aflați la a 44-a reprezentație, cei doi artiști au ținut o lecție despre ceea ce înseamnă muzica lui Enescu.

Ștefan Ignat a devenit celebru în țară și peste hotare prin rolul lui Oedip din opera Enesciană cu același titlu, dar și prin alte roluri principale din opere ca La Traviata (Germont), Carmen (Escamillo), Tosca, fiind deseori invitat la teatrele de operă din străinătate, iar pianista Ioana Maria Lupașcu – solistă a Orchestrei Filarmonice din Ploiesti- este cunoscută publicului din recitalurile proprii pe mai multe scene din țară.

Aniversare – Profesorul Vasile STOICA – 103 ani de viață!

Motto: „Puțini oameni știu să fie bătrâni”. François duce de LA ROCHEFOUCAULD (1613-1680), scriitor și moralist francez

Suntem în luna lui Brumărel, aproape de mijlocul toamnei, care, în general, este una bogată. Din moși -strămoși, se spune că „toamna se numără bobocii”. Da, e-adevărat. În acest sens, profesorul Vasile STOICA  a numărat duminică, 7 octombrie 2018, 103 toamne! S-a născut în 7 octombrie 1915, la Urluiasca (lângă Drăgășani), acum comuna Cungrea, județul Olt. Este al treilea fiu al soților Marin și Floarea (născută Drăgan), după sora Maria și fratele Ion.  A venit pe lume cu neprețuita zestre sufletească de la părinții săi, buni gospodari și oameni de omenie. De mic copil i-a plăcut cartea, fiind atras de învățămintele primite la școală. De aceea, după ce a absolvit Școala Primară din localitatea natală, a urmat cursurile Școlii Normale de Invățători din Slatina (primele trei clase, pentru că s-a desființat) și, apoi, pe cele ale Școlii Normale de Învățători din Târgu Mureș, absolvind-o onorabil, cu „bursă de merit”!

Ca urmare a vremurilor din perioada interbelică a României, a ajuns la Școala de Ofițeri din Ploiești, absolvind-o în grad de sublocotenet. În această postură „a trecut Prutul” cu Armata României, luptând până la Cotul Donului și, înapoi, până în Munții Tatra, când „s-a spart târgul”!

Pe meleaguri sălăjene a ajuns în anul 1946, profesând în satele: Iaz (comuna Plopiș), Preoteasa și Sub Cetate (ambele, comuna Valcău de Jos) și în orașul Șimleu Silvaniei (Școala Generală nr.1). În anul 1952 s-a căsătorit cu învățătoarea Cornelia Tătar (din Câmpia, comuna Bocșa-Sălaj, decedată în anul 2008) și nu are urmași direcți.  Perfecționându-și statutul de dascăl  la nivelul regiunii Crișana și demonstrând că are o atitudine corectă și o bună percepție pentru educație și viață,  a fost promovat în funcția de șef al Secției  de Învățământ  a raionului Șimleu. În această calitate, a înțeles că profesiunea de dascăl este o artă, un har dat de Domnul și că, pe tărâmul învățământului, în procesul instructiv-educativ, este util să îmbine rolul de inițiator, organizator și conducător cu cel de participant, de coleg și chiar de prieten. În acest fel, realizând importanța funcției, a știut să țină „în frâu” destinele învățământului de pe aceste frumoase meleaguri sălăjene,  într-o perioadă „sensibilă” din multe puncte de vedere, cu precădere numărul mic de cadre didactice calificate. Atunci, în urmă cu peste 55 de ani, l-am cunoscut pe Vasile Stoica, apreciindu-i personalitatea și activitatea, pentru că-și onora cu demnitate statutul  de cadru didactic autentic, facând abstracție de funcție, într-o notă de aleasă educație.

După pensionare, s-a stabilit în „capitala Ardealului iubit”, Cluj-Napoca, locuind pe strada Nicolae Bălcescu nr.19 (casă, curte și grădină) și-l vizitez adeseori. Stă împreună cu familia Felicia și Marin Predonescu, amândoi pensionari. Felicia, cumnata sa, a fost profesoară de limba și literatura română, iar Marin profesor de istorie și director, ambii la Liceul din Sărmășag (Sălaj). Chiar dacă a ajuns la 103 ani de viață, Vasile Stoica este destul de activ, are o memorie de invidiat și o insistentă dorință de comunicare și de îmbărbătare a interlocutorului, indiferent de „conjunctură” (față-n față sau la telefon), fapt reconfirmat duminică, 7 octombrie a.c., când l-am felicitat, urându-i  multă sănătate și viață lungă! După ora prânzului, a sosit de la Slatina familia Elena și Ștefan Bujgoi, pentru a-l felicita pe domnul Vasile Stoica (!), Elena – profesoară de geografie pensionară,  fiindu-i nepoată, iar soțul acesteia, Ștefan, este preot ortodox pensionar.

Cu câtva timp în urmă, într-o discuție în casa lui Vasile Stoica, l-am întrebat cum vede educația, învățământul românesc. N-a prea  vrut să comenteze, să analizeze și să dea sfaturi la vârsta lui (!?). Totuși, a spus că tânăra generație s-a îndepărtat de carte, iar marii diriguitori ai învățământului  românesc  nu-s pricepuți să îndrepte lucrurile, se schimbă prea des, așa cum se schimbă macazul la calea ferată, și că, nici măcar nu ajung să vadă „luminița de la capătul tunelului”!

De remarcat că, Vasile Stoica este veteran de război, având gradul de colonel în retragere. De-a lungul anilor, pentru activitatea desfășurată a fost onorat cu premii și diplome de excelență, de onoare și de merit, precum și cu scrisori de mulțumire, de la toate nivelurile. La centenarul său, în 7 octombrie 2015, i-am înmânat, protocolar, Diploma de Excelență din partea Primăriei și Consiliului Local Șimleu Silvaniei, semnată de primarul orașului, ing. Septimiu Cătălin Țurcaș, alături de felicitările de rigoare. La fel, în calitatea mea de președinte al Comisiei de Educație și Cultură Olimpică a Academiei Olimpice Române-filiala Sălaj, i-am oferit o Diplomă de Excelență, ecusoane și insigne sportive, precum și câteva „cadouri simbolice”. De asemenea, a primit câte o „Diplomă de Excelență” din partea Ministerului Apărării Naționale, Asociației Naționale a Veteranilor de Război și Primăriei și Consiliului Local din Cluj-Napoca, împreună cu plicuri cu bani și cu unele daruri distinctive.

Fie ca Bunul Dumnezeu să-i dea multă sănătate și să-i lumineze viața în continuare, pe măsura faptelor sale din învățământul românesc  și cele militare, precum și ca urmare a conduitei remarcabile din familie și societate!

La mulți ani, domnule profesor Vasile STOICA!

 

                                                                                                                             Prof. Marin ȘTEFAN,

                                                                                                                     Publicist, Șimleu Silvaniei

 

 

Ziua Internațională a Profesorului

Motto: „ Arta supremă a profesorului este de a trezi bucuria exprimării creatoare și bucuria cunoașterii”. Albert EINSTEIN (1879-1955), premiul Nobel pentru fizică (1921)

De 24 de ani, Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO) a stabilit ca, an de an, în 5 octombrie, să fie celebrată Ziua Internațională a Profesorului”.  Astfel, această zi  a devenit o zi deosebită, una de recunoaștere și de apreciere a cadrelor didactice. Se știe ce înseamnă educația pentru om, în timpul vieții sale și, mai cu seamă, pentru tânăra generație. O importanță majoră, în acest sens, o au profesorii, dascălii. De aceea, în fiecare an, UNESCO adoptă o temă adecvată pentru îmbunătățirea activității acestora. În 2018, tema se numește „Dreptul la educație înseamnă dreptul la un profesor calificat”, întrucât, în decembrie,  se vor împlini 70 de ani de la Declarația Universală a Drepturilor Omului, fapt care arată că dreptul la educație nu poate fi realizat fără profesori buni, cu o înaltă calificare. Aceștia sunt „cheia” dezvoltării societății, iar atragerea lor și formarea inițială, pregătirea continuă și condițiile de muncă, se numără printre prioritățile UNESCO.

Cu acest prilej, fără alte cuvinte, din orașul Șimleu Silvaniei, spun:

Dascălul este un izvor / De știință și cultură, / Căruia nu-i e ușor / Să facă…ÎNVĂȚĂTURĂ!

LA  MULȚI  ANI  TUTUROR  DASCĂLILOR!

                                                                                             Prof. Marin ȘTEFAN – Șimleu Silvaniei

Festivalul Medieval „Bathory Fest” 2018

Festivalul Medieval „Bathory Fest” este de departe cel mai mare proiect realizat anul acesta de către Centrul Național de Informare și Promovare Turistică Șimleu Silvaniei, și care a adus laolaltă români, polonezi, maghiari, israelieni și o argentiniană.

Acesta s-a desfășurat pe o perioadă de 3 zile, din data de 14, până pe 16 septembrie, și a fost organizat de către Primăria și Consiliul Local Șimleu Silvaniei, Centrul Național de Informare și Promovare Turistică, și Fundația Hussar, având ca parteneri: Biblioteca Orășenească „Alexandru Șterca Șuluțiu”, Cercul de pictură Silvan-Art, Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj, A.D.I. Sălaj Plus, A.P.C.I.T. și Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău.

Evenimentul a adus în Parcul Cetății atmosfera medievală de odinioară, cu domnițe și cavaleri, cu parade medievale, sunete de săbii și reprezentări de dansuri din acea perioadă.

Prima zi a acestui festival a dus în fața publicului o paradă de costume medievale, precum și un program special de rugăciune și cântece, care a marcat intrarea în Șabat a evreilor, și care s-a desfășurat în Sinagoga din oraș în prezența a mai mult de 60 de persoane, tineri și adulți deopotrivă, români, israelieni, polonezi și maghiari.

Cea de-a doua zi a debutat prin dezvelirea unei plăci aniversare care marchează 100 de ani de la Marea Unire, 100 de ani de la Independența de stat a Poloniei, Israel – 70 de ani de la înființarea Statului, și Ungaria – 485 de ani de la nașterea lui Stephanus Báthory, moment ce a avut loc în prezența oficialilor români, polonezi și maghiari.

De asemenea, „expoziția de pictură de pe zidul cetății, realizată de membrii Cercului de pictură Silvan Art, coordonat de pictorul Dumitru Costălaș, spectacolul de sculptură în lemn cu drujba, concertele de muzică medievală, activitățile cultural-artistice, parada costumelor medievale, mesteșugarii și producătorii tradiționali, prezentarea de armuri și arme medievale și a tehnicilor de luptă și a exercițiilor de apărare, asediul Cetății Bathory, concertul Tânăr și liber dat de tinerii din oraș și spectacolul oferit de trupa Corbu, care i-a avut invitați speciali pe Ovidiu Gorgan și Tudor Bonta de la Mierla Neagră, au făcut ca ziua de sâmbătă să fie una plină, în care Cetatea Bathory a fost punctul de atracție.” (sursa: Sălajul Pur și Simplu)

În data de 16 septembrie a avut loc la Primăria Șimleu o recepție oficială cu reprezentanții orașelor infrățite, după care cei prezenți au participat la slujba religioasă de la Biserica Romano Catolică, urmată de depuneri de coroane și jerbe de flori la bustul lui Stephanus Bathory și totodată încheierea festivalului.

Credit foto: Sălajul Pur și Simplu

Recepție Oficială

   Motto: „Faceți ceea ce puteți, cu ceea ce aveți, acolo unde sunteți”. Theodore ROOSEVELT (1858 -1919), om politic și președinte al Statelor Unite ale Americii (1901-1909)

După două zile de activități frumoase și instructive din cadrul „BÁTHORY FEST” –  ediția a III-a , duminică, 16 septembrie 2018, în Sala Mare a Primăriei șimleuane, s-a desfășurat Recepția Oficială a acestui eveniment,  în prezența oficialităților: membri ai Primăriei și ai Consiliului Local, în frunte cu ing. Septimiu Cătălin Țurcaș – primarul orașului, col. Jerzy Jankowski – atașat militar al Ambasadei Poloniei în România,  Mihai Furculiță – secretarul Preturii din Rîșcani – CHIȘINĂU (Republica Moldova), Németh Attila – viceprimarul orașului Nyírbátor, conducătorul delegației Ungariei,  Bártek  Siedlár – reprezentantul delegației Poloniei, membri ai Fundației „Báthory István”  Șimleu Silvaniei, invitați, presa locală și județeană.

După salutul de „bun-venit!”, Septimiu Cătălin Țurcaș a vorbit despre caracterul acestei recepții și despre faptul că, în partea a doua, se va acorda titlul de „Cetățean de Onoare al orașului Șimleu Silvaniei” domnului prof. Balogh Alexandru – veteran de război. În discursul său, primarul orașului a evidențiat  ceea ce a însemnat și înseamnă „BÁTHORY FEST”- ediția 2018, pentru urbea de la poalele Măgurii Șimleului și nu numai, atât în plan istoric și geografic, cât și social, cultural și turistic (traducător în limba maghiară, prof. Berek Ștefan). În același context, au avut alocuțiuni pertinente: col. Jerzy Jankowski (traducere din limba engleză, drd. Daniel Stejerean – director al Centrului Național de Informare și Promovare Turistică Șimleu Silvaniei – CNIPT) și Németh Attila (traducere în limba română, prof. Berek Ștefan).

Apoi, Septimiu Cătălin Țurcaș a argumentat, elogios și cu bunăvoință, „determinarea ” Comisiei de Educație, Cultură și Sănătate a Consiliului Local Șimleu Silvaniei cu privire la conferirea titlului de „Cetățean de Onoare al orașului Șimleu Silvaniei” domnului prof. Balogh Alexandru.

În această circumstanță, Elena Trif Cocoru – agent de turism la CNIPT Șimleu Silvaniei a citit acest „laudatio”: „ Domnul Balogh Alexandru s-a născut la data de 14 decembrie 1927, în localitatea Pericei, județul Sălaj. A absolvit cursurile Școlii Primare de Stat, după care a început studiile medii la Liceul „Simion Bărnuțiu” din Șimleu Silvaniei, continuând la Liceul cu limba de predare maghiară. În perioada 1 octombrie 1942 – 1 august 1945 a efectuat serviciul militar, iar în perioada 26 martie 1945 – 1 mai 1945 a luptat pe front. Începând cu data de 2 mai 1945, până în data de 31 iulie 1945, a fost prizonier de război în Austria. După eliberare, în data de 13 august 1945, s-a întors acasă, la Șimleu Silvaniei. În anul 1946 s-a înscris la Facultatea de Drept și Științe Economice din cadrul Universității „ Bolyai ” din Cluj-Napoca, susținând examenul de stat în anul 1950. S-a căsătorit cu Fodor Elena (decedată în anul 2015). Împreună s-au bucurat de cele trei fiice: Maria-Magdalena (decedată în anul 2016), Ilona și Imola. Are șase nepoți și trei strănepoți. Până în anul 1952 a fost profesor la fosta „Școala Tehnică de Administrație Economică”, iar începând cu anul școlar 1952-1953, până în anul 1966, a predat la „Școala Profesională” din Șimleu Silvaniei. În anul 1966 a fost transferat la Liceul Agricol, unde a predat disciplina de profil economic, până în anul 1988, când s-a pensionat. În cursul activității la catedră, a elaborat: Monografia social-economică – localitatea Ciucea, județul Cluj; Metodica predării statisticii teoretice; Metodica predării disciplinei „Organizarea întreprinderilor agricole”. A fost membru fondator și primul președinte al Fundației „Báthory István”. Începând cu anul 1966, până în prezent, este vicepreședintele Subfilialei Veteranilor de Război din zona Șimleu Silvaniei. În cursul anilor a fost distins cu următoarele ordine și medalii: Ordinul „Sárkányfog” gradația de aur; Diploma de Onoare „Szilágysági Magyarok”; Medalia „Ezüstgyopár”, acordată de Asociația Cadrelor Didactice Maghiare din România. În cei mai grei ani de dictatură a fost marginalizat, evacuat abuziv din locuința sa, care, ulterior, a fost naționalizată. Cu toate acestea, s-a bucurat de o apreciere pozitivă din partea superiorilor săi direcți, de respect și stimă din partea colegilor și elevilor”.

 

A urmat oficierea conferirii titlului de „Cetățean de Onoare al orașului Șimleu Silvaniei”. Sub privirile întregii asistențe și emoția evidentă a domnului prof. Balogh Alexandru (!), Septimiu Cătălin Țurcaș a citit conținutul Diplomei („pentru merite deosebite obținute de-a lungul timpului și pentru contribuția și meritul de care a dat dovadă, apărându-și cu devotament și dăruire țara. Toate acestea îi înnobilează ființa umană și îi conferă înmânarea binemeritatului titlu”.), înmânând-o, protocolar, prof. Balogh Alexandru, alături de nelipsita felicitare și strângerea de mâini, în aplauzele tuturor!  În același cadru, Rodica Tala – președinte al Comisiei de Educație, Cultură și Sănătate” a oferit medalia „Cetățean de Onoare al orașului Șimleu Silvaniei”( personalizată),  iar Dan Pop Silvășan – consilier, „cheia orașului Șimleu Silvaniei”.

Despre prof. Balogh Alexandru – veteran de război și activitatea sa, au vorbit, pe cât de frumos, pe atât de convingător:  ing. Balogh Imola – fiica domniei sale și prof. Berek Ștefan – fost viceprimar al orașului Șimleu Silvaniei (ambii, atât în limba română, cât și în limba maghiară).

Cu prilejul acestui frumos eveniment, cei prezenți au „închinat” câte un pahar cu șampanie, cu felicitările de rigoare și s-au făcut „poze de grup”.

Apoi, activitățile au continuat cu o slujbă religioasă la Biserica Romano-Catolică și cu depunerea de coroane de flori și jerbe la Bustul lui Stephánus Báthory, într-o  atmosferă sărbătorească.

 

                                                                                                                          Prof. Marin ȘTEFAN,

                                                                                                                  Publicist, Șimleu Silvaniei

Inaugurarea expoziției Muzeului Memorial al Holocaustului din Transilvania de Nord

Muzeul Memorial al Holocaustului din Transilvania de Nord a fost inaugurat, în orașul Șimleu Silvaniei, în 11 septembrie 2005, în clădirea sinagogii. Acest lucru s-a datorat domnilor Adam Wapniak – arhitect american din New York și dr. Alex Hecht – născut în localitatea Nușfalău (Sălaj), cei care au inițiat lucrările de restaurare a sinagogii părăsite, aflată într-o stare avansată de degradare. Cei doi au pus bazale Fundației Moștenirii Arhitecturale Evreiești și, împreună cu Asociația Memorială „Hebraica” din Nușfalău, a fost salvată sinagoga abandonată, care a devenit primul Muzeu al Holocaustului. Scopul principal al muzeului este cel de comemorare a marilor pierderi de vieți omenești și de valori culturale, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Astfel,  muzeul este un adevărat centru educațional, reprezentând o sursă importantă de informație și de istorie, prin mărturiile fotografice și video.

În acest context, la 13 ani de la darea în folosință a muzeului (marți, 11 septembrie 2018), a avut loc inaugurarea expoziției de la etajul acestuia, în prezența multor evrei șimleuani și sălăjeni, orădeni, americani și israelieni, oficialități locale și județene, precum și elevi.

La rugămintea drd. Daniel Stejerean – director al muzeului, festivitatea a început cu binecuvântarea de Havdalah, cu rugăciunea „Ieșirea din sărbătoarea de Anul Nou Evreiesc” (Rosh Hashanah), rostită pe o cupă cu vin (Kiduș). Aceasta a fost efectuată de către Dan Has – președinte al Comunității Evreiești Zalău- Sălaj, împreună cu membrii comunității și cu evreii invitați din America, Israel și Oradea.

Apoi, Daniel Stejerean a vorbit, pe cât de succint, pe atât de elogios despre noua expoziție a muzeului și despre comunitatea evreiască, cea care și-a adus contribuția la dezvoltarea orașului Șimleu Silvaniei. De asemenea, s-a referit la etapele de restaurare a sinagogii,  la inaugurarea muzeului și la ceea ce s-a realizat până acum. Printre altele, a reliefat: Proiectul European „ERASMUS”, sesiunile de formare a profesorilor în domeniul holocaustului, desfășurarea de acțiuni cultural-educative împreună cu Comunitatea Evreilor Zalău-Sălaj și proiectele de înfrățire dintre orașele Șimleu Silvaniei și Petach Tikva-Israel (din anul 2011) și dintre CN „Simion Bărnuțiu” Șimleu Silvaniei și Liceul „Brener” din Petach Tikva(2012). Domnia sa, mulțumindu-i, l-a felicitat pe „artizanul” acestei expoziții interactive, șimleuanul Kukcsár Ferencz (Feri) – un veritabil designer, aplaudat de întreaga asistență. În plus, a evidențiat prezența la acest eveniment a doamnei Marina Belaustegui Keller din capitala Argentinei, Buenos Aires, al cărei bunic s-a născut în orașul Șimleu Silvaniei.

În continuare, ing. Septimiu Cătălin Țurcaș – primarul orașului Șimleu Silvaniei a avut un discurs pertinent, amintind de tragediile îndurate de evrei în timpul celei de-a doua conflagrații mondiale, mai ales în lagărul de concentrare și de exterminare de la Auschwitz. A vorbit despre inaugurarea muzeului, în condițiile anului 2005, când era tânăr primar(!) și despre faptul că, acum, acest muzeu este „singurul muzeu al holocaustului, funcțional, din România”. A amintit de implicarea majoră a dr. Alex Hecht, a lui Feri Kulcsár și a întregii echipe, mulțumindu-le și, în același timp, felicitându-i. De asemenea, a vorbit despre prezența doamnei Marina Keller, care, vizitând orașul, se simte șimleuancă! Septimiu Cătălin Țurcaș a scos în evidență înfrățirea dintre orașele Șimleu Silvaniei și Petach Tikva, precum și dintre CN „Simion Bărnuțiu” și Liceul „Brener”, prin care, în urma schimburilor de experiență anuale, s-au legat prietenii adevărate, cu învățăminte multiple și cu mult doritul respect reciproc. În final, a spus:

„Eu vă mulțumesc tuturor pentru ce faceți ca acest edificiu să fie unul viu! Mă bucur de fiecare dată când trec pe aici și văd turiști că vizitează muzeul și sperăm ca într-un viitor nu prea îndepărtat, în momentul în care Șimleul va deveni, cu adevărat, un oraș turistic, pentru că mai avem de lucru până în acel moment, să ne întâlnim și să-i primim ca adevărate gazde, așa cum știu șimleuanii să fie, pe mulți oaspeți dragi ai orașului nostru. Încă o dată vă mulțumesc pentru tot ce-ați făcut și mă înclin, cu mult respect, în fața dumneavoastră!”.

După o proiecție video despre „istoria” comunității evreiești locale, a vorbit dr. Alex Hecht (traducere în limba română, Daniel Stejerean), cel care a mobilizat comunitatea evreiască locală și nu numai, pentru realizarea acestei expoziții. Mulțumind acestei „echipe de vis”, i-a nominalizat pe: Feri Kulcsár, Tomi Vida, Rudi Reinbold, Vida János, Dan Stejerean și Dan Has.

Invitată să vorbească, doamna Marina Belaustegui Keller – producătoare de filme în Buenos Aires, a relatat (traducător din engleză, Daniel Stejerean), pe îndelete și cu mult patos, de ce și cum a ajuns în Șimleu Silvaniei. A fost impresionată de imaginile văzute, realizând că ele fac parte din trecutul său. A aflat, acum trei ani, că bunicul acesteia, dr. Iván von Keller, s-a născut în acest oraș, fapt pe care i l-a confirmat și Septimiu Cătălin Țurcaș, prin corespondență. Iván von Keller a avut un frate, Adalbert Keller (decedat în anul 1990), care era tatăl Ecaterinei Fabian Keller și al lui Vladimir Keller. Anul trecut a aflat de la Ecaterina ce s-a întâmplat cu familia bunicului ei, Iván Keller, și, de-atunci, aproape totul s-a schimbat în viața acesteia, aflând „rădăcinile” familiei sale. Ca atare, a venit în Șimleu Silvaniei pentru a cunoaște locul de baștină al bunicului ei și pentru a face un documentar despre întreaga „poveste”.

Vizitând expoziția de la etajul muzeului, împreună cu ceilalți participanți, am fost puternic impresionat de numărul mare de „postere” tematice, realizate și prezentate/fixate impecabil, însoțite de monitoare video, oarecum după modelul Memorialului Holocaustului „Yad Vashem” din Ierusalim (Israel), fapt care dă expoziției un caracter interactiv.

Activitățile s-au încheiat cu rugăciunea de seară, MAARIV sau ARVIT, cu versete din Psalmi și cu binecuvântări rostite de Dan Has, precum și cu nelipsitele fotografii de grup.

 

                                                                                                                Prof. Marin ȘTEFAN,

                                                                                                       Publicist, Șimleu Silvaniei