S-a născut la 1 aprilie 1945, în comuna Rîmești-Beica (acum Șușani), județul Vâlcea, nu prea departe de Drăgășani. A absolvit Liceul „Vasile Roaită” din Râmnicu Vâlcea, secția cu program special de educație fizică și sport, și este licențiat al Institutului de Educație Fizică și Sport din București. Are gradul didactic I, cu media 10, este antrenor calificat de atletism și arbitru republican de handbal și de volei. A venit în orașul Șimleu Silvaniei în anul 1963 și a profesat la: Școala Tehnică Veterinară (actualul Liceu Tehnologic „Ioan Ossian”), Școala Generală nr. 1, Școala Specială și Liceul Teoretic „Simion Bărnuțiu” (actualul CN „Simion Bărnuțiu”. În anii 1966-1967 a avut funcția de instructor sportiv la Consiliul Raional al Uniunii de Cultură Fizică și Sport, regiunea Crișana, când echipa de volei masculin „Cooperatorul” a promovat în Divizia Națională „B”. Între anii 1972-1990 a fost președinte al Consiliului Orășenesc pentru Educație Fizică și Sport Șimleu Silvaniei, când echipa de volei „Silvania”, promovată în Divizia Națională „A” în anul 1978, a câștigat Cupa Balcanică (anul 1983), iar echipele de fotbal Măgura, Viitorul Gloria, Izomat, Mobila-Armătura și Mobila au activat în Divizia Naționață „C”. În acea perioadă a avut un important aport la dezvoltarea bazelor sportive din oraș. Între anii 1990-2009 a fost profesor titular la Școala Gimnazială „Silvania”, de unde s-a pensionat. În procesul instructiv-educativ din întreaga sa carieră didactică, a transformat întreaga activitate de educație într-un act de creație, făcut cu multă dragoste și pricepere, respectându-și cu onoare statutul de om al școlii. Cu mulți dintre elevii săi a obținut rezultate foarte bune la diferite competiții și concursuri sportive, la toate nivelurile. La rândul său a fost un bun sportiv, campion orășenesc, raional, regional, județean și național la mai multe probe sportive. A înființat, fiind și președinte: Asociația Sportivă Școlară „Viitorul”, Cercul de Rebus „ANAGRAMA” și Clubul Olimpic „GAUDEAMUS”.

De asemenea, a îndeplinit multe funcții didactice, printre care: membru al grupului de lucru pentru elaborarea programelor școlare de educație fizică la clasele I-VIII din cadrul Ministerului Educației, Cercetării și Inovării, profesor metodist și formator al Inspectoratului Școlar Sălaj, responsabil al Cercului Pedagogic al profesorilor de educație fizică și sport din Centrul Metodic Șimleu, președinte al Comisiei Județene de Șah Școlar Sălaj, președinte al Comisiei de Educație și Cultură Olimpică a Academiei Olimpice Române-filiala Sălaj. Drept recunoaștere și apreciere a activității sale, printre altele, deține: titlul de „Profesor Evidențiat”, distincțiile: „Merite deosebite în activitatea sportivă”, „Cercurile Olimpice”, „Meritul Sportiv Sălăjean”, placheta omagială „Respect pentru Șimleu”, precum și numeroase diplome de excelență și de onoare, de aniversare și omagiale, scrisori de mulțumire, din partea unor foruri locale, județene și naționale. Se regăsește în paginile Dicționarelor Biobibliografice „Oameni de seamă ai Sălajului” (volumul II, 2006) și „Sălaj – Oameni și Opere” (2011 și 2017). Este membru fondator al Fundației Istorice „Iuliu Maniu” și membru de onoare al Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria” și a fost prezent la emisiuni televizate, pe teme educative, cultural-artistice și sportive. A scris „Retrospectiva sportului șimleuan”, este coautor la diferite volume și prezent în mai multe volume colective.

Profesorul Marin Ștefan este membru al Asociației Jurnaliștilor Sălăjeni și al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România și timp de peste 50 de ani a avut și are o frumoasă și bogată activitate publicistică în peste 35 de publicații locale, județene și naționale.

Primăria și Consiliul Local Șimleu Silvaniei i-au conferit în anul 2018 titlul de Cetățean de Onoare al orașului Șimleu Silvaniei „pentru activitatea jurnalistică, implicarea în activități culturale și sportive și promovarea în presă a orașului Șimleu Silvaniei”.

S-a născut la 18 iulie 1956, în satul Pustă-Vale, comuna Uileac, raionul Șimleu (în acea vreme). A urmat cursurile Seminarului Teologic Ortodox din Caransebeș și ale Institutului Teologic Ortodox din Sibiu. Din anul 1990, este preot paroh al Parohiei Ortodoxe din Șimleu Silvaniei. În anul 1994 a început lucrările de construire a Complexului Parohial Ortodox, inaugurat în anul 2000, cu: capelă, expoziție permanentă de carte și icoană veche, arheologie și obiecte etnografice, cantină socială, magazin de cărți și obiecte bisericești, birouri pentru administrație, bibliotecă, arhivă, două apartamente de serviciu și două săli de conferințe. Aici se află și sediul Protopopiatului Ortodox Șimleu, al cărui protoiereu a fost între anii 2007-2012, dar și Centrul de Servicii Sociale „Filantropia”, care funcționează pentru 70 de persoane. În colaborare cu Primăria orașului a contribuit la construirea Altarului – Monument al Eroilor din Piața Iuliu Maniu, edificat pe locul desfășurării Adunării Populare pentru delegarea reprezentanților Șimleului la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, din 1 Decembrie 1918.

Primăria și Consiliul Local Șimleu Silvaniei i-au acordat titlul de Cetățean de Onoare al orașului Șimleu Silvaniei „pentru activitatea și contribuția personală în a ctitori lăcașe puse în slujba comunității orașului Șimleu Silvaniei, pentru creșterea prestigiului bisericii și atitudinea față de latura spirituală a ființei umane” în anul 2018.

S-a născut în localitatea Pietrari, județul Vâlcea, la 17 iunie 1937. Este absolvent al Școlii Pedagogice de Băieți din Râmnicu Vâlcea și al Conservatorului de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, secția Pedagogică. Ca învățător, a lucrat la Școala din Recea Mică, comuna Vârșolț (Sălaj). În Șimleu Silvaniei a fost: îndrumător cultural și director la Casa de Cultură, secretar al Comitetului Raional de Cultură, director la Casa Pionierilor și profesor de muzică la școlile din oraș, obținând toate gradele didactice. De-a lungul carierei a fost instructor la: taraful de muzică populară, brigăzi artistice, formații de teatru și dirijor de cor. Ca profesor, a instruit cu succes soliști de muzică populară și muzică ușoară, grupuri vocale și coruri de elevi. În anul 1971 a înființat un ansamblu folcloric cu care a participat la festivaluri folclorice de pe litoralul românesc al Mării Negre și Ohrid – fosta Iugoslavie, acum în Macedonia.

După 1989, a prezentat momente artistice la multe evenimente istorice sau de altă natură, cu un repertoriu bogat de cântece și versuri, cu elevi instruiți de el. De mai mulți ani, instruiește și conduce corul Bisericii Ortodoxe nr. 2 din oraș, fiind prezent și cu acesta la diferite evenimente din oraș și la toate concertele de colinde care au fost organizate în Șimleu Silvaniei. Activitatea sa a fost apreciată de către cei în drept, de presa scrisă, radio și televiziune, primind numeroase premii, diplome și medalii la festivalurile și concursurile la care a participat. Printre altele, are Ordinul Meritul Cultural clasa a V- a (1968) și titlul de „Profesor Evidențiat” (1980). A realizat un Disc de muzică populară, un CD și o casetă audio. Este nominalizat în Dicționarul Biobibliografic „SĂLAJ – OAMENI și OPERE” (2011 și 2017).

Primăria și Consiliul Local Șimleu Silvaniei i-au conferit în anul 2018 titlul de Cetățean de Onoare al orașului Șimleu Silvaniei „pentru profesionalism și dăruire în pregătirea muzicală a elevilor și consecvența în promovarea cu talent artistic a ideilor și valorilor spiritualității românești”.

S-a născut la 21 noiembrie 1947, în comuna Camăr, având profesia de tehnician electronist. Este un sportiv de performanţă, practicând sportul radio orientare (fosta radiogoniometrie operativă) de peste 50 de ani, concomitent cu cea de radioamator autorizat (indicativ de apel: YO5 BST), având legături radio bilaterale cu peste 150 de ţări de pe toate continentele, fiind membru al Clubului Radioamatorilor de Performanţă din România (YODX CLUB). Radio orientarea (ARDF) este o ramură de sport atletic, un sport complex, având caracteristici deosebite: întruneşte în sine fizicul unui atlet fondist cu judecata şi raţionamentul de anticipaţie ale unui şahist.

Oláh Ştefan a condus Cercul de Radio-Telecomunicaţii de la Clubul Copiilor din oraşul Şimleu Silvaniei, timp de 13 ani, obţinând zeci de premii interjudeţene şi naţionale cu elevii săi.

I s-a conferit titlul de Maestru al Sportului în anul 1976, de către Consiliul Naţional pentru Educaţie Fizică şi Sport, fiind primul sălăjean care a fost onorat cu acest titlu sportiv. Printre performanţele sale sportive se numără: două titluri de vicecampion european şi o medalie de bronz la Campionatele Europene, 14 titluri de campion naţional al României, 5 titluri de campion al Ungariei, şi şase medalii de aur la Cupa României. În plus, a fost declarat de şase ori primul sportiv al judeţului Sălaj.

Oláh Ştefan practică şi în prezent acest sport, iar în palmaresul său sportiv se găsesc peste 30 de medalii de aur, 25 medalii de argint şi 25 de medalii de bronz, câştigate în competiţiile naţionale şi internaţionale.

Consiliul Local Şimleu Silvaniei, recunoscându-i şi apreciindu-i întreaga activitate profesională şi sportivă desfăşurată la nivel: judeţean, naţional şi internaţional, i-a conferit titlul de Cetăţean de Onoare al oraşului Şimleu Silvaniei în anul 2015.

Fără îndoială, șimleuanul Victor Hexan este unul dintre cei mai renumiți maseuri ai sportului din România, recunoscut atât la nivel național, cât și la nivel internațional, pentru activitatea sa desfășurată în cadrul Echipei Naționale de fotbal a României, ori alături de „U” Cluj.

Ca fotbalist notăm că a jucat alături de CFR Cluj, „Gloria” Șimleu Silvaniei, dar și de alte echipe. Ca fizioterapeut a fost alături de echipa Shakhtar Donetsk, fiind recomandat de căpitanul echipei, Anatoli Timoșciuk, și de antrenorul Mircea Lucescu.

Până în prezent, Victor Hexan a fost medaliat cu „Ordinul Muncii” de fostul președintele al Ucrainei, Viktor Iușcenko, și de fostul președinte al României, Traian Băsescu, care i-a acordat „Meritul Muncii” – clasa a III-a. Victor Hexan este cunoscut și datorită hobby-ului său de a cânta muzică populară și de petrecere. În anul 2010 și-a lansat albumul „Viața fotbalistului”. Prin toate aceste realizări a adus de-a lungul carierei sale un mare plus de imagine orașului său natal, motiv pentru care a și fost numit cetățean de onoare al orașului Șimleu Silvaniei.

De-a lungul carierei sale, voleibalistul Teofil Chiș a desfășurat o bogată și prestigioasă activitate în domeniul sportiv, participând la numeroase campionate naționale, balcanice și mondiale, atât cu echipa națională a României, cât și cu echipele de club la care a jucat. Pe întreg parcursul vieții, Teofil Chiș a fost pasionat de activitatea sportivă, perfecționându-și calitățile fizice și motrice în volei.

Activitatea sportivă a fost împărțită cu cea de ofițer de poliție, pe care a desfășurat-o atât la București, cât și la Șimleu. Pentru activitatea sa în Poliție a fost distins cu brevetul în semn onorific în serviciul Armatei Române. Pe tărâm sportiv, în anul 1977 a fost distins cu titlul de „maestru al sportului”, iar în anul 2008, i s-a acordat titlul de „maestru emerit al sportului” în volei.

La Șimleu a fost jucător și antrenor al echipei de volei „Silvania” la care a activat trei ediții în campionatul deviziei A, obținând locul III, după Dinamo și Steaua. S-a retras din activitatea sportivă în anul 1982, înregistrând un bilanț de 15 ediții de campionate naționale jucate în divizia A și aproximativ 150 de meciuri jucate pentru echipa națională de volei a României, unde a evoluat pe o perioadă de 5 ani.

În perioada 2008-2013 a fost director sportiv al Clubului Sportiv „Phoenix” din Șimleu.

Pentru toate performanțele și titlurile obținute pe parcursul carierei sale, Teofil Chiș a devenit cetățean de onoare al orașului Șimleu Silvaniei.

Născut la 26 septembrie 1933, în comuna Bobota, dintr-o familie de ţărani, a purtat în inimă şi suflet, ca pe o preţioasă icoană un crez sfânt de la care nimeni şi nimic nu l-a putut determina să facă rabat: „nimic nu poate fi mai presus decât omul!”. După absolvirea claselor primare în comuna natală, urmează cursurile liceale la Şimleu Silvaniei, apoi va absolvi cursurile Şcolii Tehnice din Carei – specializarea zootehnie. Se întoarce la Sărmăşag, apoi la Uileac la Consiliul Popular, ca tehnician zooveterinar, unde va fi remarcat ca un tânăr cu reale aptitudini organizatorice, un om „bun la toate” şi trimis la Şcoala de Secretari de Sfaturi Populare Comunale. Îl vom găsi o perioadă ca Secretar de Sfat Popular la Pericei, apoi la Uileacul Şimleului. Stilul de muncă, apropierea de oameni, modul în care reuşea să aplaneze orice conflict, în condiţiile în care regimul comunist era în plină afirmare, l-au făcut repede cunoscut şi remarcat. În anul 1964 este numit Primar al oraşului Şimleu Silvaniei, oraş care l-a adoptat, îndrăgit.

O perioadă este Preşedinte al Comitetului Orăşenesc de Sindicat, Şimleu Silvaniei, iar din anul 1974, timp de 12 ani, până în 1986, este Primar al oraşului de la poalele Măgurii Şimleului, perioadă care a fost poate cea mai înfloritoare a urbei noastre. Acum şi-a demonstrat Ioan Pop, valenţele sale organizatorice, potenţialul său creator, verticalitatea şi omenia. De această perioadă se leagă unicul şi în acelaşi timp curajosul gest de a „împroprietări” cetăţenii oraşului, după ce, nu cu mult timp în urmă fuseseră spoliaţi.

Spre a da imbold şi curaj, exemplu pentru concetăţeni, şi-a luat el însuşi o bucată de teren arid, pe versantul Măgura, într-un loc aproape inaccesibil şi a dovedit că „nu există locuri care nu se pot lucra”. Impunător, ferm şi hotărât, a făcut o minireformă atunci când nici nu puteai visa la aşa ceva. Firesc că nu i s-a decernat titlul de „Erou al României”, deşi poate o merita, ci a fost trimis în anul 1986 să lucreze la Intreprinderea Judeţeană de Cinematografie, de unde în anul 1990 s-a pensionat.

Dar, un asemenea om , vertical, corect, iubitor de oameni, apropiat lor şi durerilor lor, nu putea trece în anonimat, şimleuanii nu puteau să-l uite şi drept dovadă, la alegerile din anul 1996, i s-a propus din nou să accepte să preia destinele oraşului şi ale cetăţenilor şi a fost ales pentru încă patru ani primar al urbei. Pentru toate acestea şi pentru faptul că în întreg decursul vieţii a fost omul cetăţii, s-a implicat activ în viaţa comunităţii locale pe care a deservit-o cu toată fiinţa sa, fiind om care a făcut şi face cinste şi onoare urbei silvane, Primăria şi Consiliul Local i-au conferit onoranta calitate de Cetăţean de Onoare al Oraşului Şimleu Silvaniei.

Figură singulară în peisajul şimleuan, omul care prin rodnica activitate didactică poate fi considerat ctitorul învăţământului românesc din această parte a ţării, Ioan Ossian, cel dintîi director al liceului românesc „Simion Bărnuţiu” din Şimleu Silvaniei, s-a născut în Homorodul de Mijloc, judeţul Satu Mare, la 27 martie 1885. După strălucite studii de teologie greco-catolică urmate la Cluj-Napoca şi Budapesta, îşi ia doctoratul în litere şi filozofie în anul 1909/1910 cu „magna cum laudae”. Numit în 1919 director al primului liceu românesc din Ardeal, va da dovada capacităţii sale de mare pedagog şi patriot, având o strălucită idee, aceea de a străbate pe jos toate satele sălăjene stând de vorbă cu ţăranii, rugându-i şi îndemnându-i să-şi lase copiii la liceu pentru ca să aibă şi românii, măcar acum, oameni învăţaţi, cu ştiinţă de carte. Au rămas memorabile cuvintele sale: „Să nu se spună că românul nu e făcut decât să tragă la jugul pus de alţii pe grumazul lui”. Cu o răbdare de bijutier şi cu exemplara-i tenacitate şi putere de convingere, a explicat oamenilor ce rol uriaş îl joacă în viaţa unei naţiuni învăţătura, mai ales în condiţiile când, după Marea Unire, românii şi-au recăpătat drepturile multimilenare asupra ţării lor. Dornic să-i înalţe pe alţii la lumina cărţii, dr. Ioan Ossian a reuşit să redeştepte sentimentul demnităţii naţionale la concetăţenii săi, convingându-i că este ruşine să rămânem un popor fără oameni cu carte în propria noastră ţară, mai ales când „copilul de ţăran a dovedit de atâtea ori că este tot atât de sprinten la minte ca oricare altul, ba chiar e de neîntrecut în dorinţa de a şti şi a cunoaşte”. Pas cu pas a reuşit să ridice liceul românesc din Şimleu la un mare prestigiu, făcându-l recunoscut pe plan naţional, depunând eforturi supraomeneşti pentru a înzestra laboratoarele, a crea o puternică bază materială liceului şi selectând un valoros şi renumit corp profesoral.

A fost un mare orator şi publicist în perioada interbelică, dovedind o puternică personalitate în care se îmbinau inteligenţa şi energia cu voinţa, tenacitatea şi nestinsa putere de muncă, toate altoite pe o mare încredere şi dragoste de oameni, de neam şi ţară. Şi totuşi, acest mare şi admirabil om, al cărui nobil caracter şi verticalitate rămân exemplare peste ani şi generaţii, a trebuit să cunoască gustul amar al umilinţei, în locul recunoaşterii, fiind batjocorit de cei ce nu i se puteau ridica nici până la călcâi, sfârşind singur şi trist, ca atâţia mari români de valoare, ca un adevărat martir al neamului, la 4 ianuarie 1953 la Canalul Dunăre-Marea Neagră unde autorităţile comuniste l-au deportat.

Poate este cea mai tânără din ţară căreia i s-a acordat înaltul şi onorantul titlu de „Cetăţean de Onoare”. Ana Maria Georgescu s-a născut la Şimleu Silvaniei la 17 ianuarie 1987 într-o familie de intelectuali, tatăl fiind colonel, comandantul garnizoanei militare din oraş, iar mama o distinsă judecătoare. Primeşte din familie o educaţie aleasă, ceea ce avea să dea roade de timpuriu. De la vârsta de 4 ani este atrasă de muzică şi poezie. Frecventează cercurile de creaţie şi muzică de la Clubul Elevilor, şi în paralel ia ore de muzică, învaţă de mică să cânte la chitară. Se face repede remarcată, participă la toate spectacolele organizate la nivel local și judeţean.

La 12 ani debutează la televiziune, invitată fiind la emisiunea „Schimbul de noapte” a regretatului poet Adrian Păunescu. Lansarea propriu zisă are loc tot la televiziune, fiind remarcată de cunoscutul realizator de emisiuni tv., Dan Negru. Tinereţea, şarmul, candoarea şi vocea plăcută o fac repede remarcată şi este invitată la Festivalul Naţional de Muzică Uşoară – Mamaia 2001. Aici, în confruntarea cu nume cunoscute, artişti de marcă şi vedete ale genului, reuşeşte marea izbândă cucerind trofeul pus în joc. A fost momentul ei de glorie, când melodia „Ochii tăi”, muzica şi textul Sandy Deac, a cucerit inimile spectatorilor şi juriului.

În semn de recunoaştere, conducerea oraşului, Consiliul Local din aceea vreme, a hotărât în anul 2001 acordarea titlului de Cetăţean de Onoare al Oraşului Şimleu Silvaniei fetiţei de 14 ani.

Această adevarată Vitorie Lipan a Sălajului, Maria Lupou, stareţa Mânăstirii „Sfânta Treime” din Bic, femeie de o tenacitate, simţ şi capacitate organizatorică de invidiat, s-a născut la 7 iunie 1947, în satul Iaz, comuna Plopiş, judeţul Sălaj. Clasele elementare le-a urmat la şcoala din satul natal, iar din vara anului 1974 a păşit pragul Mânăstirii Govora din judeţul Vâlcea. Aici şi-a continuat studiile şi s-a deprins cu viaţa monahală din care şi-a făcut un crez de viaţă şi o adevărată „religie”.

Din anul 1977 s-a mutat la Mănăstirea Prislop, de unde, cu voinţa, ambiţia şi puterea de muncă ieşite din comun, care o caracterizează, a frecventat şi absolvit cursurile liceului din localitatea Geoagiu, jud. Hunedoara. Neostoita sa dragoste faţă de sfânta religie creştină căreia i-a închinat toată viaţa şi fiinţa, au purtat-o şi la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Sibiu, a cărei absolventă este. Data de 24 august 1994 este o piatră de hotar în viaţa sa, atunci preluînd nobila şi, în acelaşi timp, incomensurabila misiune de a ridica la Bic o mănăstire, loc de închinăciune, reculegere şi comuniune cu Atotputernicul. A fost o muncă inimaginabilă, cei care au cunoscut locaţia înainte şi o văd acum îşi pot da seama de adevărata trudă de Sisif a acestei binecuvântate femei. Exemplu de dăruire, credinţă, iubire de oameni, devotament şi pricepere, Maica Stareţă Stavrofor Marina, este cel mai elocvent exemplu că omul sfinţeşte locul, drept pentru care, comunitatea şimleuană, Primăria, Consiliul Local, ca semn al recunoaşterii şi preţuirii, i-au conferit în toamna anului 2001, onoranta calitate de Cetăţean de Onoare al oraşului Şimleu Silvaniei.