All posts by Administrator

Ziua SilvanIEI (ediția a IV-a)

Motto: „Fără tradiție nu există cultură: nici omul simplu, nici geniul nu pot crea nimic fără tradiție”. Vasile PÂRVAN (1882-1927), istoric, arheolog și eseist român

În urmă cu peste opt ani (17 mai 2013), Institutul Cultural Român din New York a declarat ziua de 24 iunie, „Ziua Universală a Íei”. În acest context, în orașul Șimleu Silvaniei, Centrul Național de Informare și Promovare Turistică (CNIPT), împreună cu Biblioteca Orășenească „Alexandru Sterca-Șuluțiu”, cu sprijinul Primăriei locale și al Centrului de Cultură și Artă al Județului Sălaj, au organizat Ziua SilvanÍEI, ediția a patra. Astfel, acest eveniment a devenit unul tradițional, întrucât ÍA este un simbol internațional al culturii române și o piesă emblematică a costumului popular național românesc, o parte din identitatea românilor, oriunde s-ar afla ei. Activitățile s-au desfășurat joi, 24 iunie 2021, de la ora 14:00, de Sânzâiene, în Parcul Cetății Báthory, într-o zi minunată în care ne-am bucurat de sărbătoarea creștină a Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul.

Festivitatea a început cu urarea de „bun venit!” și alocuțiunile tematice ale prezentatoarelor Giulia Man și Alexandra Sabău – eleve la CN „Simion Bărnuțiu” Șimleu Silvaniei. În plus, acestea au invitat asistența să viziteze Expoziția „Copilărie colorată” a Centrului șimleuan de pictură SilvanArt, condus de către prof. Dumitru Costălaș, cu tablouri realizate de copiii care activează în acest centru, precum și spațiul special amenajat pentru pregătirea unui fel de mâncare tradițională romană (o tocană inedită, inspirată din istoria imperiului roman), de către maestrul gastronom Mircea Groza – Asociația de Dezvoltare Intercomunitară Sălaj Plus.

În acest an, organizatorii au venit și în sprijinul producătorilor tradiționali din Țara Silvaniei și nu numai, amenajând un târg cu spații de degustare și vânzare de produse diverse. Cei care au acceptat participarea, au fost: Podgoria Silvania, Siciliana (Iulia Cordiș), Stupina Vereș, Andi Zoli Takács, Grădina Botanică Jibou, AF Buboi-turtă dulce, Crama Fort Silvan, Gust de Rai-Stupina Neaga, Coșul cu lavandă, AF Liviu Clejan, La Bunica, Photo Blooth, Kürtős Kalács (Florin Ceaca) Zalău, SRL Scobaru Vadu Izei, I.I. Varga Petru și Monica-Baia Mare.

Întreaga sonorizare a fost asigurată de către Romeo Oltean (de la Primăria șimleuană), iar doritorii s-au fotografiat la Oglinda magică „Happy Photo Booth” a zălăuanului Cristian Niculaș.

Primul invitat, pe scenă, a fost poetul șimleuan George Mureșan, care a recitat trei poezii personale: Imnul ÍEI; Pieptul meu, l-am făcut scut; Mă-ntreb, cât mai iubim această țară? Apoi, Casa Orășenească de Cultură Șimleu Silvaniei a fost reprezentată de elevii Raul Pop, Alicia Chiș Rad (pregătiți de către cantautorul Ilie Oros-Uță) și Alexandra Bianca Ribar (îndrumată de către învățătoarea Sanda Rusu), care au cântat melodii populare românești.

De la Liceul de Artă „Ioan Sima” din municipiul Zalău, elevele Andreea Mirișan, Oana Ardelean, Alexandrina Costinaș, Raluca Barbor, Luisa Iancău, Denisa Ciupe și Maria Sârca – coordonate de profesoarele Marina Sabou și Laura Ravas, au interpretat piesele muzicale: Mă cunosc că-s sălăjeană; Dragi mi-s, mie, horile; Cetera și gura mea; Mândru-i badea și se ține; Multe știi, inima mea!

După o pauză binemeritată (!), Daniel Stejeran – director al CNIPT Șimleu Silvaniei a susținut un discurs adecvat despre evenimentul sărbătorit și l-a prezentat pe domnul Mircea Groza. Arhicunoscutul gastronom sălăjean, Mircea Groza, a vorbit, detaliat și cu exemple relevante, despre păstrarea și transmiterea mai departe a tradițiilor, despre descoperirea, prezentarea și prețuirea persoanelor care se implică în această activitate nobilă.

În continuare, a urcat pe scenă Grupul „Urmașii lui Iuliu Maniu”, cei care formează Corul Parohiei Greco-Catolice din Bădăcin, coordonați de către profesoara Maria Borz. Domnia sa a evidențiat faptul că elementele tradiționale și costumele populare expuse în fața scenei fac parte din colecția etnografică a Parohiei Greco-Catolice din Bădăcin. În plus, a vorbit cu patos despre oamenii din Dealul Țarinii, harnici și pricepuți, păstrători ai tradițiilor locale, cei care îmbracă cu mândrie costumul popular cu frumoasa íe românească. Iar cântecele lor transmit sentimente de pace, liniște și bucurie, exprimându-și dragostea pentru codru, izvor, copilărie, tinerețe, țară și satul natal. După ce au cântat, cu vădit entuziasm, cântecele: Foaie verde iarbă deasă; Rozmarin în colțu’ mesii; Zis-o mama către mine, doamna Maria Borz a spus: „Vă invităm cu drag, la Bădăcin, să cunoașteți oameni frumoși, oameni deosebiți, dar, mai cu seamă, vă invităm în Dealul Țarinii, unde Casa Memorială „Iuliu Maniu” are porțile deschise pentru toți vizitatorii, prilej pentru a face cunoștință cu istoria satului și a neamului românesc. Vă mulțumim!”.

Șimleuanul Daniel Constantin Pop, îndrăgit interpret de muzică populară, a cântat melodiile: Horile m-o dus prin lume; Haida hop și iară hop; Nici la anu’ nu mă însor. Daniel mi-a spus că, cel mai reprezentativ succes muzical al său este lansarea albumului „Horile m-o dus prin lume”, în cadrul spectacolului organizat la Șimleu Silvaniei, având ca partener media TVR3, sub coordonarea Iulianei Tudor, renumită realizatoare de emisiuni tv.

Centrul de Cultură și Artă Județean Sălaj (manager Daniel Săuca) a fost reprezentat de Ansamblul Folcloric „Meseșul” din Zalău, sub coordonarea doamnei Paula Taloș Pop, conducerea muzicală a prof. Dorel Ciobanu și coregrafia domnului Radu Mureșan. Programul acestui ansamblu a cuprins: două suite instrumentale; dansuri de pe Valea Barcăului, de sub Codru și de Câmpie; melodii populare românești. Astfel, au cântat: Elena Petruș (Dragu-mi-i unde s-adună; Mânios îi bădița), Lucreția Bolba (Mare dragoste-am avut; Vine badea supărat), Valeria Suciu (Pă ulița satului; Cucule, când îi pleca), Adelina Costina (Pe lădița de la poartă; Dragu-mi-i badea Ilie), Denisa Blaga (De pe Meseș, mai la vale; Șed cu soacra-n casă), Adriana Baciu Bonțe (Cât pe lume mai trăiesc; Așa gândul m-o bătut) și Camelia Cherecheș (Hai, lume și iar lume; Mărita-m-aș, mărita).

A urmat Denisa Minodora Rolnic, renumită interpretă de muzică populară românească din pitorescul sat Iaz (comuna Plopiș), cea care a câștigat două mari premii muzicale: Marele Premiu la Festivalul Cântecului Popular „Elena Roizen”- ediția a VII-a (Ovidiu, 2014) și Marele Premiu și Trofeul Festivalului-Concurs Național de Folclor „Elena Jurjescu” – ediția a VII-a (Timișoara, 2016). Denisa a cântat melodiile: Cetera și glasu’ meu; Ce m-oi face, nu-s de vină; Bine-mi șede, sălăjancă.

În final, Ansamblul Folcloric „Barcăul” al Clubului Copiilor din Șimleu Silvaniei (director, prof. Cornelia Neaga), sub coordonarea prof. Adrian Lipo – conducătorul Tarafului, a prezentat cântece de grup, dansuri populare din zonele Agrij, Barcău și Codru, iar soliști vocali de muzică populară românească au fost: Flavia Sabo, Violeta Boșka, surorile Iulia și Ilaria Tincău, Roxana Dîrjan, Ionel Roșu și Corina Pop.

Pentru calitățile vocale și interpretative, pentru prezența scenică și cântecele și dansurile lor, micii și marii artiști șimleuani și sălăjeni au fost răsplătiți cu aplauze binemeritate.

De remercat că (Nota Bene!), voluntarii CNIPT au organizat, pentru copii, o „Tabără de desenat costume populare tradiționale românești”, sub coordonarea Laviniei Berar – agent de turism.

Așadar, așa a fost celebrată ÍA, cămașa tradițională românească, poate cel mai frumos veșmânt creat vreodată. Din păcate, prezența spectatorilor a fost modestă! Poate, din acuza caniculei… Totuși, așa cum spunea domnul Daniel Stejeran, Ziua SilvanÍEI a devenit tradiție la Șimleu Silvaniei și încearcă să reprezinte o formă de promovare a turismului, culturii și identității locale. Așa să fie!

                                                                                                                           Prof. Marin ȘTEFAN / UZPR

„Ziua SilvanIei” – Joi, 24 Iunie 2021

Contextul organizării „Zilei SilvanIEI” este dat de marcarea în fiecare an a ZILEI UNIVERSALE A IEI ROMÂNEȘTI, bluza tradițională românească fiind un simbol internațional al culturii române și o piesă emblematică a costumului popular național românesc.

Centrul Național de Informare și Promovare Turistică împreună cu Biblioteca Orășenească  „Al.Șt.Șuluțiu” cu sprijinul  Primăriei Orașului Șimleu Silvaniei și a Centrului de Cultură și Artă a Județului Sălaj, vă invită Joi, 24 Iunie de la ora 14.00  la  ”Ziua SilvanIEI„  care va avea loc în  Parcul Cetății  Báthory.

Anul acesta organizatorii și-au propus să vină și în sprijinul producătorilor tradiționali din Țara Silvaniei prin organizarea în cadrul evenimentului a unui târg cu degustare și vânzare de produse.

Producători ca: Podgoria Silvania, Siciliana, Stupina Vereș, Andi și Zoli, Grădina Botanică Jibou, AF Buboi-turtă dulce, Fort Silvan, Coșul cu lavandă,  AF Liviu Clejan, La Bunica, Photo Booth, Kurtos Kalacs, au acceptat propunerea organizatorilor și vor fi prezenți în Cetatea Șimleului pe parcursul întregii zile. Grupul de tineri artiști de la „SilvanArt” conduși de profesorul Dumitru Costălaș își vor expune lucrările într-o expoziție inedită.

Ansamblul Folcloric „Meseșul” al Centrului de Cultură și Artă Sălaj,   Ansamblul „Barcăul” din Șimleu Silvaniei, corul „Dealul Țarinii ” din Bădăcin, Daniel Constantin Pop și Denisa Minodora Rolnic , cât și elevi  de la Casa Orășenească de Cultură Șimleu Silvaniei și de la Liceul de Artă „ Ioan Sima” Zalău.

Evenimentul ”Ziua SilvanIEI„ devine tradiție la Șimleu Silvaniei și încearcă să reprezinte o formă de promovare a turismului, culturii și identității locale.

Vă așteptăm cu încredere la „Ziua SilvanIa”!

Director CNIPT

 Daniel Stejeran

 

„O vorbă a unui bătrân dascăl pentru absolvenții de liceu, promoția 2020-2021”. Eu din ce învăț pentru Bacalaureat?

„Suferințele, dificultățile sau nevoile trăite în mod nemijlocit ne maturizează mai repede și ne învață mai mult decât lectura tragediilor literare.”(Octav Dângeanu)

Subtitlul articolului: „O vorbă a unui bătrân dascăl pentru absolvenții de liceu, promoția 2020-2021”.

Pentru învățământul din România, pandemia a venit ca un blestem. Este blestemul de a nu se putea desfășura cum s-a făcut de veacuri-elevul în bănci și profesorul la catedră. În anul școlar 2020/2021, cei care răspund de soarta școlii romănești principala problemă căreia au trebuit să-i dea răspuns șă să-i găsească soluții de rezolvare a fost- ce fel de școală facem de mâine ? Una cu toți elevii în bănci sau alta în care unii sunt în școală și alții acasă în fața tabletei?

Puține au fost etapele în care toți elevii din țară au participat la forma de învățământ față în față. De-aici numeroase consecințe negative privitoare la ce nivel de pregătire s-a putut realiza procesul instructiv-educativ. Primii care simt consecințele acestui învățământ mereu în schimbare în modul de derulare, deci unul cu nedorite discontinuități, cu prelungite vacanțe, practic un învățământ hibrid, sunt elevii care în curând susțin Bacalaureatul.

O problemă majoră căreia nevinovații absolvenți de liceu trebuie să-i găsească soluția potrivită este după ce să învețe pentru Examenul de Maturitate. Aparent, aceasta este o falsă problemă, atâta timp cât azi ei au la îndemână mai multe surse din care să se pregătească pentru examenul de limba și literatura română: manualele școlare; notițele de la ore; auxiliarele didactice; internetul; orele particulare; însemnările ce le-au putut lua de la lecțiile on-line. Care din ele este de preferat? Oricare, în măsura în care îi asigură candidatului la examen conținutul cerut de programă. Manualele școlare? Mai mult nu, decât da! De ce? Actualele manuale sunt merituoase sub multe aspecte. Totuși, un elev nu se poate pregăti la nivelul cerut după acestea pentru că deoarece/fiindcă din ele lipsesc unele aspecte esențiale pretinse la examen. De asemenea, ele în mică măsură au factură didactică. Predomină în conținutul lor exercițiile și întrebările și mai puțin explicațiile, demonstrațiile privind modul de a răspunde adecvat la anumite întrebări mai de specialitate. Să nu uităm că la noi există aceleași tipuri de manuale și pentru clasele de elită/speciale, precum și pentru cele care pregătesc elevii pentru a practica o meserie și nu pentru a urma o formă de învățământ superior. Mai mult, elevii nu au la dispoziție decât manualele din clasa a XII-a, celelalte din anii precedenți le-au predat școlii.

Caietele de notițe sunt o soluție ? În cea mai mare măsură da. Totul este în funcție de cât de sistematic și de responsabil au fost predate lecțiile de către profesori și de măsura în care s-a ținut cont de cerințele examenului de absolvire. Mă îndoiesc, însă, de calitatea notițelor luate de elevi la lecții urmărite pe internet. Îmi vine greu să cred că notițele de la orele on-line sunt prea consistente și  că elevii noștri singuri în fața tabletei neînsuflețite sunt conștiincioși, notându-și cele predate cum se cuvine. Mulți nu o fac nici în clasă, când sunt supraveghiați direct de către profesor.

Este internetul „Arca lui Noe” în această situație? În mare măsură da, iar în mică măsură nu. El oferă tuturor informații de toate felurile, la toate temele. Mai mult, aici elevii găsesc variante concrete de formulare a subiectelor de examen, dar și de rezolvare a lor, precum și baremul de corectare. Pe internet apar, însă, și variantele de tratare a subiectelor ce nu aparțin unor autorități în domeniu. De aceea, se impune o selecție a ceea ce luăm de aici. Această selecție nu o poate face decât un elev ce stăpânește materia școlară. De obicei, temele ce apar aici sunt reflectate pe larg și stufos. Aceasta presupune din partea cititorului să le conspecteze. Au toți elevii noștri răbdare de a o face? Mă îndoiesc. Ei caută pe internet altfel de teme. Consider că este un lucru păgubos faptul că cei mai mulți dintre noi credem că tot ce ne oferă internetul merită luat drept bun, credibil. Atâta timp cât nu există o cenzură științifică a ceea ce se difuzează pe aceste canale de socializare, trebuie să luăm cu spirit critic ceea ce ni se oferă.

O soluție viabilă pentru o temeinică pregătire a examenului de Bacalaureat o reprezintă orele particulare. Sunt mulți profesori bine pregătiți care de ani de zile dau astfel de ore și au rezultatele așteptate. Aceste ore nu sunt însă ieftine. În condițiile de azi, câți elevi își pot permite să ia astfel de ore?

După 1989, s-a înmulțit numărul așa-ziselor auxiliare didactice, îndeosebi celor destinate elevilor din clasele terminale. O categorie aparte în rândul lor o reprezintă culegerile ce cuprind problemele de Bacalaureat rezolvate în conformitate cu actualele cerințe. Numărul lor pur și simplu a proliferat la toate disciplinele de examen. Prețul lor este unul relativ rezonabil. Astfel de lucrări au un foarte mare succes în rândul elevilor. Cu ani în urmă, criticul și istoricul literar Nicolae Manolescu într-un articol le numea „cârjele manualelor școlare”.Subscriu fără rezerve acestei  sugestive aprecieri metaforice. Elevii cumpără aceste culegeri precum pâinea caldă. Ele au devenit în ultimii ani adevăratele manuale ale elevilor. Multe dintre ele au pe generic  sintagma „Bacalaureat de nota 10”. Cum să refuzi o astfel de carte  ce-ți  asigură succesul dorit ?

Internetul  ne-a făcut mai comozi. Apăsăm pe taste și ne vin informațiile dorite imediat. Ce să mai caut atunci prin librării sau biblioteci? Așa ceva, oferă și elevilor aceste „cârje”: în ele autorii prezintă tematica pentru examen în forma cerută la examen. Altfel zis, parcurgându-le, nu mai ai nevoie să citești și din alte surse pentru că ți se oferă totul „pe tavă”. Așadar, la o parte manuale școlare, notițe! Ce părere am despre acestea? Nu am competența de a da un raspuns  precum ar face-o  o autoritate în domeniu.

Ce pot spune cu siguranță este că ele sunt utile elevilor și chiar profesorilor. Cu siguranță, însă, puținor subiecte tratate in ele eu le-aș da nota zece. Multe dintre ele sunt făcute peste noapte. Sunt lucrări grăbite de competiția comercială. De aceea, răspunsurile, în parte, sunt standardizate, de-a dreptul  robotizate, aprecierile nu sunt însoțite  întotdeauna și de argumente din text, lipsesc opiniile de autoritate, anumite probleme sunt explicate în mod simplist, ceea ce nu-l ajută pe elev să le înțeleagă etc.,etc.

Prin urmare, ce i-aș răspunde eu unui absolvent care m-ar întreba după ce să învețe pentru Bacalaureat? Toate sursele informative despre care am vorbit sunt de luat în seamă. Eu pledez

pentru  ca elevul să pornească în pregătire de la ceea ce l-a învățat profesorul său în anii de liceu. Din celelalte surse să ia aspectele prin care completează, îmbunătățește spusele omului de la catedră. Ca un răspuns general, părerea mea este că o pregătire temeinică și pe măsura fiecărui candidat se poate face numai dacă sursa de informare răspunde la două condiții : să trateze subiectele/temele pentru examen în conformitate cu cerințele programei  și s-o facă într-o manieră încât elevul să înțeleagă cel mai bine și mai ușor.

Pentru siguranța reușitei la acest examen de finalizare a studiilor, am două „soluții” care asigură reușita la proba de limba și literatura română: să fi citit operele prevăzute pentru evaluare și să stăpânești terminologia adecvată acestei discipline școlare.

De ce am scris acest articol? Nicidecum pentru a-i „dădăci” pe absolvenți. Ei sunt suprasaturați de sfaturi, lor le trebuie soluții.  Am scris pentru a-i atenționa și eu, precum mulți colegi de breaslă au făcut-o și o fac, pe cei care elaborează noua programă de limba și literatura română pentru liceu și, firește, pe cei care vor concepe și realiza noile manuale școlare, să aibă prioritar  în vedere și concordanța între programă și manual, precum și tematica pentru evaluarea finală. Atunci , elevii nu vor mai avea nevoie de „cârje” didactice, iar ministerul de resort prin comisiile sale nu va mai trebui să schimbe anual statutul examenului final. Elevul va ști din start ce are de învățat și din ce anume va fi notat în finalul liceului.

În 2021 Bacalaureatul va fi unul special, precum a fost întregul an școlar. Cei care vor gândi subiectele pentru Bac să nu uite următoarele: pandemia i-a afectat foarte mult pe tineri, chiar dacă, aparent , unii par indiferenți față de aceasta. I-a afectat nu numai acest mod hibrid în care au avut loc cursurile școlare, ci și faptul că li s-au „furat” bucuriile tinereții dintr-un an de viață. Ei nu și-au putut marca împlinirea majoratului sau alte manifestări specifice anului de absolvire a liceului. Au trăit și ei tristețea aflând că unii din părinții lor au devenit șomeri, că și-au pierdut definitiv pe cineva din familie ori apropiat etc. , etc.

Pornind de la această nedorită realitate pe care o trăim cu toții, sunt convins că toți factorii, școlari și neșcolari, implicați în pregătirea Bacalaureatului 2021 vor pune pe prim-plan, în mod obligatoriu, și pregătirea psihologică a absolvenților pentru ca aceștia să poată trece cu succes examenul de absolvire. Pregătirea psihologică începe prin a cultiva  în rândul elevilor absolvenți optimismul, gândirea pozitivă, pentru ca ei să nu privească examenul precum  „o sabie a lui Domocles”, ci ca pe un examen firesc, desfășurat in condiții speciale, care le va da posibilitatea să arate că nu sunt nicio generație blestemată, nici pierdută, ci una care a ajuns la vârsta maturității mai degrabă decât era normal și că nenorocita de pandemie nu i-a îngenuncheat, nu le-a ucis speranțele și nici nu le-a întunecat orizontul de așteptări/de idealuri.

Optimismul , speranța, tinerețea-acestea nu pot fi călcate nici de tancuri, nici ucise de obuze sau de orice pandemie.

Ele sunt componente esențiale ale coloanei vertebrale a vieții omului. Unii creștini spun că Dumnezeu a dat viața pe pământ tocmai pentru a nu fi singur. Atunci, cum să renunțe la ea?

                                                       Mult succes, stimați absolvenți !

                                                                                                               Prof. Octavian Guțu

PUD SC Simex Furniture SRL

1. Certificat de urbanism

2. CIF Simex Furniture

3. Extras CF

4. Dovadă plată taxă RUR

5. Anunț ziar

6. Studiu topografic

8. Memoriu PUD

9. Planuri PUD

Avize:

1. Aviz arhitect șef al Consiliului Județean Sălaj

2. DRDP – acord prealabil și autorizație

3. Aviz Electrica

4. Aviz Mediu

5. Aviz Monumente

6. Aviz SGA

7. Aviz Telekom

8. Aviz Amarad Distribuție

9. Aviz Salubritate

10. Aviz ISU

11. Aviz DSP

12. Aviz Compania de Apă

Din mărturisirile unui preot militar șimleuan care a fost în Afganistan

Motto: „Noi, românii, prin natura noastră, suntem cei care aduc pace, nu război.”

Este vorba despre preotul militar de Garnizoană, Ioan-Adrian Crâșmar. S-a născut la data de 1 noiembrie 1969 în Șimleu Silvaniei. Tatăl său a fost profesor de română-istorie, iar mama învățătoare. După absolvirea actualului Colegiu „Simion Bărnuțiu”, a urmat Facultatea de Teologie Pastorală, iar apoi masteratul în teologie. Este căsătorit, soția sa, Alina, este profesoară de limba engleză, iar fiica lor, Raisa, este studentă la Facultatea de Litere din Cluj-Napoca.

Din anul 2004, Ioan-Adrian Crâșmar este preot militar în Garnizoana Șimleu Silvaniei. În perioada august 2020 și februarie 2021 s-a aflat în misiune în Afganistan. Cunoscându-l  din anii copilăriei sale, iar apoi ca elev de liceu, mi-a făcut multe mărturisiri despre această inedită experiență trăită. Redau doar câteva dintre ele pentru a informa cititorii despre locul și rostul unui preot militar de garnizoană într-o astfel de activitate.

Cine, ce te-a determinat să mergi în Afganistan?

Hotărârea de a merge într-o misiune în Afganistan am luat-o în urmă cu mai mult timp, dar s-a concretizat în 2020. Am considerat că a-ți reprezenta țara într-un teatru de oprerațiuni militare  este o oportunitate a celor puternici. Am fost crescut și educat cu sentimentul datoriei față de neamul și țara mea dragă. Am avut bunic veteran de război pe care l-am perceput ca pe un erou, dorind a-i urma exemplul.

În mediul în care îmi desfășor activitatea se vorbește des despre cei plecați în misiune și eu i-am văzut în postura de eroi și, dorind a mă alătura lor, am considerat că cea mai bună alegere este prezența mea acolo.

Nu am neglijat nici partea materială, dar ea nu a fost definitorie. Pentru mine, a merge în Afganistan  însemna a intra într-un teritoriu în care nu există decât două variante: viață și moarte.  Când am plecat, nu m-am gândit la varianta moarte. Am avut încrederea că, dacă Dumnezeu îngăduie să plec , tot El mă va aduce viu acasă. Pe mine această variantă nu m-a înspăimântat. Curajul l-am primit ca dar de la Dumnezeu. Niciodată nu am fost un om fricos, iar teama de necunoscut mi-a fost străină.

Îți pare rău că ai făcut-o?

Acum, dacă stau să mă gândesc, nu regret nimic cu toate că am trecut prin experiențe nedorite, printre care și trecerea tatălui meu în veșnicie.Când eram în tetru am regretat alegerea făcută, iar faptul că am contribuit la ridicarea moralului colegilor mei  și m-am simțit util, am reușit să trec peste regrete . Regret doar faptul că nu am fost lângă tatăl meu la plecarea sa.

Cine poate ajunge într-o astfel de misiune?

Participarea în teatrul de operațiuni militare se face pe bază de voluntariat și pot ajunge militarii care își doresc și îndeplinesc condițiile.

Care este rolul unui preot în astfel de misiune?

Rolul preotului este unul foarte important. În fața pericolului, singurul care îți dă putere și curaj este Dumnezeu. Într-adevăr , colegii te susțin și te ajută, dar resortul  de a merge mai departe îl capeți de la Dumnezeu.

De aceea, rolul preotului și prezența lui în mijlocul militarilor capătă împotanță. El este cel care încurajează, sprijină, susține și se roagă pentru colegii lui.

Cum s-au acomodat militarii români cu clima din acea țară ?

Clima de acolo este mult diferită de cea de la noi. Noi am fost într-o zonă deșertică, unde vara este istovitoare. Eu am prins și temperaturi de +46 de grade Celsius, dar nefiind umiditate, pare suportabil, însă trebuie să te hidratezi.  Iarna este mult mai acesibilă, ziua fiind undeva la +12 grade Celsius, iar noaptea -2 grade Celsius. Sunt și puține zile ploioase, cu vânt care te pătrunde.

Mulțumit de condițiile de cazare și masă ?

Având în vedere că am fost într-o bază militară, condițiile de cazare au fost foarte bune; cu masa, în schimb, mi-a fost mai greu, neputând să mă acomodez cu regimul în care predominau dulcele și picantul.

Care au fost relațiile între soldații români și cei din alte țări ?

Relațiile sunt de parteneriat și se bazează pe respect și disciplină. Militarii români sunt foarte disciplinați, modești , responsabili și de aceea sunt foarte apreciați.

Prin ce v-ați simțit util românilor implicați în dificila misiune ?

Ca preot m-am simțit foarte util. Spuneam că militarii și în general omul în fața pericolului iminent, simte nevoia de a se apropia de Dumnezeu. Militarii doreau și simțeau nevoia de a vorbi cu preotul pentru a-și elibera temerile și descărca sufletul, dar aveau și convingerea că unde se află preotul, acolo este și Dumnezeu.  De aceea , erau bucuroși în preajma mea. Mergeau în misiune mai întăriți după oficierea unei scurte rugăciuni și ungerea cu undelemn.

Având în vedere că am prins și sărbătoarea Nașterii  Mântuitorului, Spovedania și Împărtășania erau dese în rândul colegilor mei. Mă simțeam extrem de împlinit când rosteam rugăcinea înainte de plecarea în misiune și îi vedeam pe militari atât de implicați și pioși.

Ați simțit grija țării față de cei aflați într-o astfel de misiune ?

Într-adevăr, am simțit că țării îi pasă de noi, ca niciodată în altă situație.

De unde vă informați despre situația din țară ?

Informațiile le luam de pe internet. Puteam fi ancorați bine în realitatea țării, dar nu am prea făcut-o, pentru a nu mă prinde dorul de țară.

Ce i-ați spune unui tânăr care dorește să meargă în Afganistan?

I-aș spune că a-ți reprezenta țara și a o sluji este cel mai nobil lucru, dar să se gândească bine dacă va putea trece peste provocările unui conflict armat și să nu uite ce lasă acasă.

Care este marea lecție pe care ați învățat-o  trăind această neobișnuită perioadă ?

Lecția mea a fost una pe care nu o voi uita niciodată:  faptul că suntem atât de fragili și nu ne cunoaștem decât în fața unei provocări extreme.

Există vreo diferență  dintre preotul militar Ioan Crâșmar dinainte de această experiență și cel de după aceea?

Pe mine acest  examen m-a schimbat în totalitate. Am impresia că întreaga fire mi s-a metamorfozat.  Acum conștientizez și mai mult dependența mea față de Dumnezeu și faptul că viața poate să-ți ofere multe schimbări într-un timp atât de scurt. Tind să cred că sunt mai atent cu cei din jurul meu  pentru că mi s-a întipărit foarte bine în ființa mea un lucru spus de un sfânt părinte: „când vii în lume tu plângi și cei din jurul tău se bucura că s-a născut un om în lume. Trăiește-ți viața în asemenea fel, ca tu când pleci să zâmbești și ceilalți să plângă.”

Cum te simți când lupți împotriva unei țări care nu a făcut niciun rău țării tale?

Eu nu m-am dus în Afganistan să lupt împotriva unei țări. Eu am plecat să-l propăvăduiesc pe Hristos militarilor și celor de acolo. Nu cred că vreun militar a plecat pentru o luptă împotriva cuiva. Ei au mers pentru a instaura un regim al păcii, al siguranței. Noi, românii, prin natura noastră, suntem cei care aduc pace, nu război.

Dacă v-ați  fi întâlnit cu un cetățean afgan și v-ar fi intrebat-ce cauți aici, române? Ce i-ați fi răspuns?

Să știți că la început și eu m-am întrebat ce caut acolo! Dar, cu timpul, văzând realitatea, i-aș fi spus că am venit pentru a le crea un climat de pace și siguranță. Afganistanul este una dintre cele mai nesigure țări din lume.

V-a invitat vreo școală să le vorbiți elevilor despre experiența  Afganistan ?

Nu, dar aș face-o cu plăcere.

Mulțumindu-vă pentru sinceritatea și amabilitatea cu care ați răspuns solicitării noastre, vă transmitem și felicitările celor care vă admiră pentru actele de curaj și de risc pe care vi le-ați  asumat prin ceea ce ați făcut.

                                                                                                   A consemnat,

                                                                                                                               Prof. Octavian Guțu

Festivalul de muzică „TÂNĂR ȘI LIBER”

Motto: „Muzica este o armonie agreabilă în onoarea lui Dumnezeu și desfătarea permisă sufletului”. Johann Sebastian BACH (1685 – 1750), compozitor german

 

Orașul Șimleu Silvaniei, pitoreasca așezare de la poalele Măgurii Țării Silvaniei, a vut de-a lungul timpului o bogată activitate, în toate domeniile. S-au remarcat diferite instituții, formații/echipe și personalități, iar rezultatele muncii acestora au fost notabile și apreciate la toate nivelurile: regional, județean, național și internațional. Printre aceste domenii de activitate se află și muzica, cu nenumărate voci și instrumentiști de valoare, cu exemple concrete, popularizate în mass-media.

În acest context, Primăria, prin Centrul Național de Informare și Promovare Turistică (CNIPT), și Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj au dat viață Festivalului de muzicăTÂNĂR ȘI LIBER”, în anul 2018, cu scopul de a identifica, valorifica și promova tineri talentați și pasionați de muzica vocală și instrumentală. În anul acesta, 2021, s-a organizat ediția a treia a acestui festival, care a avut două părți: Gala voluntarilor CNIPT și evoluția scenică a interpreților muzicali participanți. Inițial, locul de desfășurare a fost stabilit în incinta Cetății Báthory, dar, din cauza vremii nefavorabile, activitățile au avut loc la Casa Orășenească de Cultură, vineri, 28 mai a.c., de la ora 17:30. Participarea s-a făcut cu respectarea normelor legislative în vigoare impuse din cauza pandemiei de coronavirus, cu un număr limitat de persoane, pe baza inviațiilor solicitate la sediul CNIPT Șimleu Silvaniei.

De fiecare dată, organizatorii au adus pe scena festivalului și interpreți reprezentativi pentru muzica românească, pentru a-i susține și încuraja pe cei care au pășit pe calea afirmării lor artistice, respectiv, muzica. De data aceasta, invitat de onoare a fost Cristofor Aldea-Teodorovici, renumit interpret de muzică din Chișinău, Republica Moldova. Acesta este fiul regretaților cântăreți Doina și Ion Aldea-Teodorovici, decedați în urma unui grav accident rutier, la noi în țară (la 30 octombrie 1992, în apropierea localității Coșereni, județul Ialomița).

Festivitatea a fost coordonată de Daniel Stejeran – director al CNIPT Șimleu Silvaniei și Lavinia Berar – agent turism, iar prezentatoare au fost Cristina Man și Kovács Anett – eleve la CN „Simion Bărnuțiu” din Șimleu Silvaniei. Întreaga sonorizare a fost asigurată de către Romeo Oltean (Primăria șimleuană).

În deschiderea festivalului, după ce i-a salutat pe cei prezenți, Daniel Stejeran a spus: „Dragi invitați! Dragi voluntari! Acest moment deosebit vă este dedicat vouă. Voi ați înțeles importanța programului de voluntariat și ați adus o contribuție valoroasă comunității șimleuane și nu numai. Prin implicarea voastră în acțiunile Centrului de Informare și Promovare Turistică și ale Primăriei orașului, ați dat dovadă de energie creatoare în realizarea scopului propus, în cadrul proiectului de voluntariat. Au fost momente cu urcușuri și coborâșuri, iar unitatea dintre voi v-a mobilizat să reușiți de fiecare dată. Astăzi, suntem cu toții martorii unei reușite, reușita voluntarilor șimleuani, și meritați aplaude. Felicitări, vouă, generațiilor de voluntari și mult succes noilor  generații de voluntari, care astăzi preiau această misiune onorantă de la voi! În acest sens, predăm în mod simbolic ștafeta noii generații, prin acest tricou al voluntarului. Să fie de bun augur!”.

De asemenea, în discursul său, Lavinia Berar zicea: „După ceva timp petrecut în sfera voluntariatului, încercând să spunem împreună povestea acestuia, ne-am dat seama că, despre voluntariat, se pot spune multe lucruri. Așa că, am ales acum să împărtășim o parte din aceste lucruri cu voi, cei care ne citiți, cei care ne ajutați să spumem împreună povestea voluntariatului, oferindu-ne de atâtea ori exemple demne de urmat, cei care simțiți voluntariatul și faceți un scop în viață din asta sau cei care sunteți, încă, la început de drum, în ceea ce privește voluntariatul. De foarte multe ori, cuvintele au o putere nemăsurată. De-a lungul timpului, au existat multe fraze care au stat în picioare în fața timpului, tocmai datorită mesajului puternic pe care l-au avut de transmis. Să nu uităm de nemuritorul Gandhi, care a rostit «fii schimbarea pe care vrei să o vezi în lume». Voi reprezentți începutul schimbării! Vă mulțumim, dragi voluntari!”.

În mod solemn și în aplauzele celor prezenți, Roxana-Georgiana Moldovan a predat tricoul voluntarului Giuliei Man, care, mulțumind, a avut o alocuțiune adecvată acestui moment. În continuare, domnul Stejeran, a mai spus: „În semn de apreciere pentru efortul, timpul, dedicația voastră, noi ne-am gândit să vă oferim câte un Certificat, recunoscut de către Ministerul Muncii și Protecției Sociale din România, care să vă fie de folos la început de carieră, în viață”. Astfel, a înmânat câte un așa document, în aplauzele spectatorilor, unui număr de 38 de voluntari. Iată, beneficiarii: Roxana-Georgiana Moldovan, Andrea-Maria Budai, Marius-Iuliu Vidrean, Alexia-Mihaela Hosu, Andrada-Ioana Grecu, Larisa-Anamaria Drăgan, Aida-Andrada Pop, Carla-Ioana Ruțaș, Iulia-Steluța Bob, Camelia Crișan, Alexandra-Beatrice Ghile, Iasmina-Anamaria Lupou, Miruna Mioara Ioana Mureșan, Alexandru-Marius Oprea, Alin Simion Balteș, Andreea-Maria Silaghi, Cătălina-Antonela Ilea, Alexandru-Dan Radu, Andreea-Anamaria Biriș, Maria Diana Moșincat, Oana-Cristiana Man, Dan-Raul Drăgan, Dana-Raluca Drăgan, Alexandra Crișan, Tudor-Marinel Dragoș, Lavinia-Oana Man, Daniela-Maria Sîrca, Natalia-Andreea Rațiu, Andreea-Dana Sale,  Antonia-Anemona Gurzău, Raluca Dalia Crișan, Lavinia-Florentina Pisle, Gabriela Boșca, Eid Omaya, Cristina Santavan, Andreea-Georgiana Rus, Natalia-Maria Băican, și Andrei-Cristian Pop.

A apărut și o surpriză plăcută, din partea voluntarilor: Simina Lupău, Elena Trif Cocoru, Roxana Deac și Lavinia Berar au primit, fiecare, un frumos buchet de flori și o „Diplomă de Apreciere”, fără a fi uitat… directorul Daniel Stejeran!

Apoi, domnul Stejeran a adus mulțumiri și, deopotrivă, felicitări voluntarilor CNIPT și celor de la Crucea Roșie șimleuană, precum și persoanelor care s-au ocupat de partea tehnică și de sonorizare.

Pe scena festivalului, interpreții de muzică șimleuani au evoluat în 12 reprize/momente artistice, cântând cu și fără instrumente muzicale. Iată numele lor și repertoriile acestora: Richard David Boroș (instrumente de percuție), Ștefania Brisc (Dragostea nu se stinge și În palma ta), Teodora Ioana Gui și Alexandra Vig (Ne iubim și Pădure nebună), Samira Marion (Let it be și Fără tine), Berek David (Mama și A Pál-utcai fiúk), Liana Câmpean (Poem și Învață-mă), Alexia Vavriță (Cât trăim pe acest pământ și Inimă nebună), Daria Brisc (Mai frumoasă și Generație-n blugi), Giulia Cavaler (Don’t you remember și Secunda), Gabriel Mirgheș (două cântece la chitară), Octavia Trif și Iarina Ihoș (Omul perete și Riptide), Trupa CRIMSON HAZE – Diana Moisi, voce și chitară ritmică; Rareș Oltean, chitară solo; Marcus Tamaș, chitară bass; Rareș Tegzeș, chitară ritmică și Andrei „Ghetuță” Zah, tobe (Voodoo dream, Keep on dying, The World of Silence, Sorrow, She Got Me, Haven’t died yet, Runnin, Tânăr și liber). Ultima melodie a fost cântată împreună cu interpreții de dinainte! Aceștia au fost pregătiți, de-a lungul timpului, cu profesionalism și multă răbdare, de cantautorii: Roland Boroș, Petru Gliguța și Ilie-Uță Oros, foarte buni orchestratori și instrumentiști șimleuani.

Festivalul s-a încheiat, după aproape trei ore de spectacol, cu recitalul lui Cristofor Aldea-Teodorovici (Floarea Soarelui, Transilvania, Focul din vatră, Eminescu, Bețivanii, Bucurați-vă, Muntele s-a dărâmat, Noaptea marii beții). În repetate rânduri, Cristi Teodorovici a reușit să provoace publicul pentru a cânta, împreună, unele versuri ale melodiilor sale!

De remarcat că, toți interpreții au fost răsplătiți, cu aplauze binemeritate, de un public entuziast (în majoritate, elevi și tineri, printre care, voluntarii CNIPT), pentru calitățile vocale și interpretative, pentru prezența scenică și pentru piesele lor muzicale, cu mesaje de solidaritate și iubire, de tinerețe și  libertate, fapt ce s-a constituit într-o adevărată lecție educativă, una cu vădită ținută artistică și un mobilizator grad de atragere a copiilor și tinerilor spre muzică.

La sfârșit, domnul Daniel Stejeran mi-a declarat: „Această ediție a festivalului a fost una de bun nivel artistic. Ideea organizării acestui eveniment deosebit este aceea de a perpetua talentul local la nivel național și, mai departe, la nivel internațional. An de an, festivalul își deschide aripile, cu noi provocări și oportunități pentru participanți și pentru public. În viitor, acest festival poate reprezenta un pilon de pornire pentru ceea ce înseamnă muzica, dar și o formă de promovare a acestei frumoase regiuni a României, sub toate aspectele”.

Prof. Marin ȘTEFAN / UZPR